el desenează poeme în culori galbene pe ziduri albe
și orașul strălucește la soare în el doar vină
și marea
nu mai mult
după amiază când orașul e uitat să doarmă
ea vine întotdeauna să citească singură
într-o zi vântul a șters pagina lui și orașul
nu a observat
Ȋţi spun că o să vină vremea când monştri de zăpadă
o să fie deasupra fiecărui habitat uman
spânzurat de întuneric
cei mai mulţi oameni rămân în case
unii dezgroapă drumurile spre păduri
aici oamenii se hrănesc beau sânge cald
după luni de zile se întorc
îmbrăcaţi în blană pene şi piele
intră în case
se hrănesc beau din supravieţuitori.
indiferentă la nevoile mele
ziua de azi s-a trezit anevoie
după duş s-a strecurat în trusa atotfăcătorului
şi-a scos carneţelul în care şi-a însemnat cîteva
amănunte
pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii
ca pe un mărţişor
pe la ceasul al nouălea o auzeam certînd ploaia
nu mai scuipa pe trotuar ocupă-te de lucruri mai serioase
un curcubeu rîdea complice/sinistru
din aceeaşi trusă cu acelaşi ac aerul cosea
rana scoarţei de piersic
îmi aduci aminte de mare
noaptea
trupul tău să-l păzesc
iarba după care am alergat atât de
înaltă şi deasă coama în
pieptul unui animal cu instincte
de leu disimulat zarea
nu deosebeşte mirosul mintea mea
operează cu cifre exacte spune-mi
câte feluri de a iubi există în tine
nu găseşti nici un loc să te aperi
graţioase şi neîmblânzite
dorinţele mele sunt nişte feline
te pândesc când ţi-e sete când somn când
mai grea beţia vinului
galben cu nume de zeu indian
la barbut eram echivalentul lui bobby
fischer emerson fittipaldi cassius clay eusebio
john lennon rod laver mark spitz
şepticul îl ştiam pe de rost pentru că cei
şapte ani de-acasă i-am terminat
summa cum laude
atunci locuiam într-un oraş mare de abur cu zgârie nori
cimitire parcuri spitale linii ferate şi poduri de abur
la şaişpe ani am ieşit apa întindea mâinile să mă spele
cerul se sprijinea pe umbra vieţii mele
ca pe o filă din biblie
Comentarii aleatorii