Am fost plăsmuiți la cumpăna dintre zi și noapte
în placente moi de aloe
Pe drumul luminii un big-bang străin
le-a făcut ca niște globuri de cristal pline cu aer polar

Acum stăm cu mâinile contorsionate înspre propria inimă
și cu unghiile învârtim roți nevăzute
Cu fiecare puls învățăm alfabetul morse
și pierdem cuvintele pregătite să intrăm în ele
ca într-o fașă albă pruncul proaspăt îmbăiat

În ceața dintre noi și lume
Se rotesc visele părinților noștri
Mari cât soarele la apus
Dispar rând pe rând ca păpădiile în albastru

De fiecare fir ce se înalță atârnă o rugă
Undeva la zenit doi gemeni se îmbrățișează
și-și gânguresc amintirile din iad