Pe sfârşite-i luna august,
temperaturile – în scădere;
pietrificată-i pâinea,
aştrii – contabilizaţi

şi umbra unui nor,
plouându-te pe dinăuntru,
te-ntunecă la chip
şi-ţi zguduie pereţii

acuma când,
în vecinătate,
vampele şi-analfabeţii
vorbesc despre concedii, despre
soarele din străinătate;

acuma când ceilalţi îşi scot
pe tarabe, la vânzare
sufletele ca pe nişte zdrenţe,

tu piteşte-ţi carnea grabnic
într-o
cameră frigorifică,
carnea asta înroşită de
prea multă visare,
căreia poeţii îi spun
îndeobşte inimă.

Pe sfârşite-i luna august,
febra – în scădere
şi pâinea se pietrifică
sub aştrii contabilizaţi;

e timpul, însinguratule
locuit de oameni,
să faci cunoştinţă cu aceşti
ceauşişti postdouămiişti,
cu spondiloza lor de umbre gârbovite,

dar ignoră-le, te rog,
lirica de plastic,
megaarsenalul ăla de
microcipuri şi de microfoane,
camerele video miniaturale;

stoarce-i visului tău
hainele de gală-n fierbător,
bagă-i degetele-n priză
şi fă-ţi un ceai electric

pentru că morţii, între timp,
i se făcuse dor
de o nouă insomnie;

te înhăitează-apoi cu liliecii
şi curteaz-o până-n zori
pe frumoasa asta palidă şi-naltă,
căreia poeţii îi spun îndeobşte lună -

- în mamei ei de
romantică prostituată;

calcă-ţi după umbra în picioare
şi te-aşează-n fund pe ea, ca să rescrii
cu sângele său negru un blestem:

poemul de-alungat din suflet
lumea
cu şuturi violente-n gură.