tăcerea de după-amiază
mirosea a budincă de prune făcută de-o fată de treabă
timpul unde tocmai intrasem ca într-o iubire cu flori
s-a ridicat în picioare
era cu mult deasupra păsărilor
şi mai aproape de soare
decât de inimă în care se moare de atac de panică
mulţumit ca după fiecare sărut
nu căutam cuvinte dintre cele mai dulci
aveam nevoie să scriu despre dragoste dintr-un loc fix
fără să-mi tremure mâna
din atâtea motive
continui să cred ca niciunul din cei care iubesc nu mor cu feţele în jos
eu nu mai cred în iarnă în blana ei de vulpe argintie pe gâtul năvodariului
de unde să se pricopsească el cu o astfel de haină
oraşul meu parcă poartă coşciuge pe umeri de-ar fi căzut şi ultimul avion cerul
are ceva vechime şi oricâte revizii meteo ar fi suportat nu mai este ca la începuturi
limpede în ochii unui nou-născut în iubire î(m)i simt sufletul
unii ar vrea să intre ca-ntr-un hangar cu miros de uleiuri grele
plouă de parcă ar vrea să dea de băut celor arşi de vii
cenuşile acoperă gropile sortite să ne iasă în cale pe drumul în viaţă
scrie-mi despre iubire
ca un burete în agrafe de ploaie
absoarbe influenţele negative
vântul primeşte bacşiş
floarea de câmp
face impresie indiferenţei
sărutul prin pânze
trezeşte feminin
adoptat de lună un râu îmi vine să curg
prin gări închise de
vise trec munţii în care
zorii ne confundă cu stelele
se freacă la ochi
zâmbetul prinţesei din Est
trimit un tablou de Magritte
în zidul alb al nopţii va veni cineva
şi va zidi o uşă
vor năvăli peste mine iarăşi bucuriile
verzi precum iarba
clipele de ieri îşi vor face loc
între palmele noastre
se va face iar noapte şi zi dupa voia ta
te legăn in minte ca pe un copil
în jurul stelelor se învârteşte aceeaşi noapte
să zidim clipa asta în toată tinereţea ei
aşa mi-ai spus atunci
iar eu mă agăţam de cuvintele tale ca o iederă
timpul trecea cu mâinile la spate
ca un pensionar pe străzile oraşului
Comentarii aleatorii