mă cheamă locul în care visez
despre lume pun întrebări
softul din memoria unei piramide
ţine tunelul închis
timpul
fizic nu este la fel
inima cu vizibilitate redusă
îmi dă fiori după o listă citită rotund
vântul grădinar cocoşat
mută pădurea trei nopţi la rând
crepuscular
păsări deschid pieptul unui copac
miroase a lapte dintr-o altă viaţă
ştiu
cum se văd apele peste care
zbor la egalitate cu cerul
norii înghit păpădiile aduse acasă
întregi
călătoriile sunt binefăcătoare
cobor în fața blocului așez garda romană
în jurul toboganului spart
vorbele aspre ale soldaților scot la fereastră vecinii
ne mințim ca la meteo urlă un radio
soarele trage cu praștia-n nori
la capătul de sus al toboganului stă Omul
arătătorul lui pilat l-am înfipt într-un leagăn de plastic
mamaia lui cântă printre sughițuri hinta-pălinta
și îi mai dă câte-un avânt
pe balansoar două chipuri de piatră
buzele lor mimează un sărut murdar
cine-s ăia mă întreabă polițaiul de la trei
vom intra în cameră pe rând, așa cum am fost cândva
unul gălăgios, cu gura mare, altul ceremonios, timid
lui George i se va înroși cicatricea de la emoție
Dan va face naveta ca să se asigure că și-a spus bancul
la toată lumea, Emi va fuma într-un colț zâmbind ușor
ca unul care se teme că i se va termina zâmbetul înainte de zori
de sub castan vor reînvia melodii ucise de o vrabie a tinereții
mie îmi va veni brusc să mă îndrăgostesc, să sufăr, să scriu
cineva căruia nu-i văd bine fața îmi va explica didactic
Comentarii aleatorii