am ieșit din bula de aur a certitudinii
fix în pielea goală
pe stradă nici un cunoscut
nici un prieten n-a strigat
s-a auzit vocea mea:
dați-mi traseele mele, oamenii, străzile
dar n-a viat nimic decât un generic de știri
cu morții altora
unde e șoimul cu ochi sclipitori
bufnița de vede în lună
copacul pe care l-am tăiat pe fulger
întâia dată
să-mi dați fata care mi-a închis definitiv copilăria
dar toți au tăcut
pe după uluci case încremenite
trei epoci stinse cu var
noi doi ne-am împărțit
ce mai aveam de împărțit
nimicuri prin pungi menajere
tu m-ai urât iar
ziua și-a continuat liniștită
drumul
ca o lamă prin subțiori
un salt peste ani
timpul
rupe flori înainte de naştere
închidem zăpezi programate
din altă viaţă amintirile
uită iubirea ca săpunul
pe margine
pielea într-un gest necontrolat alunecă şi
eu mă întind
după momentul vulnerabil
miroase puternic
femeia sub duş
senzaţie mov sunetul apei taie
plase de fluturi scăpaţi din bătaia conştiinţei
ce faci glasule iar eu sunt fericit
că nu poate să-l spună pe r
nici nu sunt sigur că pentru el sunt altceva
decât un glas
puțin dezamăgit de importanța
formei sacului din piele umplut cu pastă de om
cred că odată cu trecerea vine și întunericul
eu și prietenii mei umblăm mai rar prin istorie
binevenită ar fi o suferință adevărată
o moarte despre care mass-media să nu mai poată spune nimic
oamenii fără putința informării
să iasă din casele lor
să nu se mai întoarcă niciodată aceiași
dar
pe lângă uciderea pruncilor
din porunca oricărui mai mare
celelalte înţelesuri se pierd
când toţi bătrânii îşi şterg ochelarii
de unde să fi ştiut copilul
în jocul lui cu cercul sau la masa dintr-un singur ou
printre file de poveşti sau lângă strana bisericii
cum să fi rupt din sfânta viaţă
de parcă ar fi suflat într-o păpădie fără dorinţă
Comentarii aleatorii