dar
pe lângă uciderea pruncilor
din porunca oricărui mai mare
celelalte înţelesuri se pierd
când toţi bătrânii îşi şterg ochelarii
de unde să fi ştiut copilul
în jocul lui cu cercul sau la masa dintr-un singur ou
printre file de poveşti sau lângă strana bisericii
cum să fi rupt din sfânta viaţă
de parcă ar fi suflat într-o păpădie fără dorinţă
am visat un bărbat era foarte tăcut și subțire
ochii lui
de culoarea fumuriului copt
am visat un copil lângă el o femeie nemișcată și tristă
ca un lut înainte de-a se face
urcior
am visat o pădure era plină de cioate
am visat o pădure
sângera și cânta
timpul se strecura se furișa în vârful picioarelor.
o voce a strigat.
era o vreme când scriam cu dinții iar cucuveaua se îmbăia în gange
deceniu-câine zile resturi
litere se dau pomană
era o vreme de zdrobit timpane
direct în ora de istorii
era o vreme-vierme
oarbă aproape nenăscută
cu ace vagi de gelatină
tic-tac nervos de spaimă
era o vreme când visam întruna
că plouă cu asfalt cât vezi cu ochii
și cresc șosele precum feți frumoșii
iar prin spitale moartea joacă table
era o vreme beată
cu urme sacre bănuite-n vomă
și-n cârje aurite
mă întreb unde se duce praful care
s-a ales din maşină din casă din viaţă
din noi ceva de neînţeles spun burlanele
de la streaşină lacustru şi cenuşiu îmi vine
să mă duc pe funiile adipoase care se rup omizi
de pe frunze arse de sufletul nostru poluat
în ce canal
în ce mare
în ce oase de om păcătos
coşmelie de nori se prăbuşeşte
peste pleoapele mele ştergătoare
puse pe rapid să înlăture
lacrimile praful
ales
din iubirea noastră
mugurii primăverii ca nişte nări umede
de cai nărăvaşi umplu copacii herghelii albe şi roaibe alergând în aer
tropotele lor nasc flori până la fructul dorit e cale lungă de dragoste
micii mei icari prea se depărtează de fiinţa mea fără teamă
nu observă geamul nedeschis al cerului această casă de nori unde
soarele un amorez înfocat a aţipit abia în zori
să-i potolesc cu apa unei cărţi îmi spun
îmi trag mările din atlas în suflet şi-i chem să se adape şi
să se odihnească îmi fac ţarc inima
trag poarta în urma lor a nepotoliţilor
Comentarii aleatorii