Erai frumos
cu umerii laţi după care împădureai poveştile cu stafii,
cu părul lung, împletind felinare şi ceaţă,
erai frumos pe timp de frică şi foame,
dar cum puteai fi altfel în ochii mei mici?
Erai curajos când mireasa moartă te-a purtat o noapte
prin satul părăsit, prin fântâna cu oase,
spre trenul cu copite,
erai curajos în plânsul mov al mamei,
în genunchii mei ca două inimi roase;
1.
pe unde se pătrunde în subsolul magazinului de
pe strada melisandre no. 45 când
lifturile circulă silentios, în armonie cu zidurile cu oasele
e un carusel care nu încetează să se miște
o inimă de smoală care bate rar
o vezi într-un time-lapse cum sunt cele de la nasa,
despre viața stelelor, a galaxiilor.
te uiți în jur și atât vezi, că zidurile sunt gri, apoi,
după ce totul moare
zidurile se fac roșii.
suflete
omoară ispita şi n-o alăpta
un vierme nu e totuna cu mărul
când noaptea se întăreşte ca un posmag suferă-i miezul
lipeşte-ţi urechea de ţărm şi ascultă tropotul mării
culcă-te pe lungimea de undă văzduhul îţi va mătura
spuma lipită de buze
în magazinul de vechituri
lucrurile devin mici și simple
ca la început cuibăriți
în măruntaiele șifonierului
privim timpul topindu-se
în fulgi de naftalină
și ni se face dor
de trecut
dorul se desface
în fulgi de naftalină
privind timpul topit
în măruntaiele șifonierului
cuibărim începutul devenind
simpli și mici precum lucrurile
din magazinul de vechituri
cînd bărbatul iese din peşteră leoparzii se ascund
azi va fi unul mai puţin
şi sîngle lui picurînd va străluci în vîrful suliţei
ca un neg stingher în bărbia lunii
şi cu degetul în aer el va desena profilul femeii iubite
tolănită în blană ea îşi va dezveli inima
o secundă înainte de ultimul fulger
căzut fix în copacul din care se trage totul
şi toată piatra şi lutul din ei se va zdruncina
şi se va face pulbere şi praf de aruncat
în ochii jivinelor ce dau ocol
dar nu mai au curaj să se ridice pe labele din spate
Comentarii aleatorii