cînd bărbatul iese din peşteră leoparzii se ascund
azi va fi unul mai puţin
şi sîngle lui picurînd va străluci în vîrful suliţei
ca un neg stingher în bărbia lunii

şi cu degetul în aer el va desena profilul femeii iubite
tolănită în blană ea îşi va dezveli inima
o secundă înainte de ultimul fulger
căzut fix în copacul din care se trage totul

şi toată piatra şi lutul din ei se va zdruncina
şi se va face pulbere şi praf de aruncat
în ochii jivinelor ce dau ocol
dar nu mai au curaj să se ridice pe labele din spate

şi el va învăţa să zîmbească în lama cuţitului
şi ea, înghesuită în ceafa lui arsă
îi va urmări umbra crescînd pe perete
printre limbile focului
cînd bărbatul îi iese din peşteră şi leoparzii se ascund