3 seamănă cu două trupuri care fac dragoste apoi dorm
o să-mi spui că e prea puţin
mintea şi corpul se constrâng reciproc
nu contează că eşti pe alt meridian şi dorul nu te poate ajunge
chiar dacă tehnologia îl prinde uneori din urmă pe dumnezeu
un lucru ştiu sigur
orice fac orice gândesc te influenţează
liberul arbitru făureşte versurile
într-o şerpuireaxismundi la care vor lucra pentru decriptare
Draga mea,
să ştii că sufletul a aruncat cu firimituri în urmă,
de granit, ascuţite, mute, dar a aruncat firimituri.
Şi când iulie a născut gemeni de soare cârnos,
când alb pe-a-ntregul eram şi-n fustă de colibri electrici erai,
când palmele noastre au resuscitat primul pilot,
când trupurile au privit la chip cioplit,
când, cu buzele, căram minerilor din plămâni lumina verde din ochii tăi,
când te rugam să-mi spui ceva ce nu mai ştie nimeni
şi te pedepseam înghiţindu-ţi gura,
sufletul arunca cu firimituri pe drum.
Respirația mea ține un ritm tomnatic,
inima-mi alternează între două răni și o vreme-
tic tac azi ești aproape,
tic tac mâine ții umărul cuiva,
tic tac poimâine uiți să mai trezești carnea.
Uite-mi urmele în nisip,
am să așez câte o scoică în fiecare călcâi
și am să torn apă în fiecare deget.
Poate așa n-am să mă mai trec
și voi reuși să dau chip amuțirii ce se naște în
răspunsuri,
povești imprimate pe textile.
Uite-mă cum îmi flutur fusta în valuri!
Lasă-mă să rămân pe faleză,
să privesc urmele
sunt inuman de singură dar e bine
încă doare că sunt om
nu sunt o anomalie mi-aş dori o ceşcuţă de ceai aromat
şi o bătaie prietenoasă în spinare dacă mă înec
mi-aş dori să scriu o poezie de dragoste// oh yes i’m the great pretender//
să văd ce mai rămâne din ceaşca mea de ceai după ce înşir vrute şi nevrute
despre bărbatul care nu m-a iubit niciodată
stăteam în roiul acela de cuvinte
părul tău era plin de polen
duminica în zori mierea amăruie
umplea cofrajele de ouă care placau mansarda
cântam la chitară
aveai un fel ciudat de a asculta
cu bărbia ridicată
cotul drept mereu între dungile albastre ale păturii
şi genunchii lovind tăblia ca o pasăre sălbatică în colivie
Comentarii aleatorii