trebuie neapărat să îmi dau jos încălțările
știi tu, pe afară, puiul mamii, este multă multă zăpadă,
de aceea, știi tu, trebuie să pășesc cu atenție
să nu se murdărească steluțele ori să se strice, doamne ferește
nu, nu mi-e rece deloc, puiul mami, uite,
îmi așez mai întâi degetele, așa, încet, încet
să nu sperii fulgii
apoi nici că mai contează, alerg către tine să te
prind și să vedem împreună, puiul mamii, da, magazinul cu vitrina
lui uriașă, cu perdelele de catifea roșie, și cascada
aceea micuță, nu puiuț nu-i urâtă, poți să o atingi cu
degetele de la mâna ta dreaptă, nu mami, ba da, pui
“acum știu. așa curge ciocolata” da mami da.
port cu grijă nasturii să nu cadă
atunci m-aș dezveli în fața voastră
de tot ce sînt
jumătate eter jumătate pămînt
și o bucățică de inimă care bate pe Calea Laptelui
cum aș bate într-o tobă ruginită
sunetul să prindă vreo doi-trei licurici
port cu grijă nasturii nu-mi cadă
Dezvelirea
se face doar de Înviere
noaptea vin lângă tine
aştept vântul
pe marginea ta
dă firele de păr într-o parte
vocea unei furtuni mă pune pe gânduri
învăţ lilieci să umple pământul
aproape de oameni
timpul simte sfârşitul
alege un loc pentru moarte
mi-e dor de marea fără stele
neştiutoare în ce parte să curgă
să nu-ți fie teamă
sunt cel care întinereşte suflete
Comentarii aleatorii