ne ascundem de păcate în lucruri nemărturisite
întunericul creşte văzând cu ochii
zilele păstrate la ciorap n-au ţinut seama cât de repede trece timpul
cu picioarele aliniate ca nişte soldaţi bat pasul pe loc

necazul nu încearcă să atragă atenţia în niciun fel
cu traista goală pe umăr
adesea păşeşte pe lângă noi
fără să-l băgăm în seamă
calcă trist pe cojile de seminţe de floarea soarelui
scuipate de oameni la fel de săraci
doi tineri îndrăgostiţi întorc capul după câte un restaurant
privirile lor ca nişte câini înfometaţi
dau din cozi
ciufulite de atâta lătrat
în inimile lipsite de acasă
luna tresare
se şterge la ochi
e prea multă beznă în pornirile erotice

sărăcia frumoasă ca şi anul trecut
rămâne pe prima pagină a ziarelor
la fel de suplă
e tot mai vizibilă
într-o lume a cărei existenţă şi-a înclinat capul