în magazinul de vechituri
lucrurile devin mici și simple
ca la început cuibăriți
în măruntaiele șifonierului
privim timpul topindu-se
în fulgi de naftalină
și ni se face dor
de trecut
dorul se desface
în fulgi de naftalină
privind timpul topit
în măruntaiele șifonierului
cuibărim începutul devenind
simpli și mici precum lucrurile
din magazinul de vechituri
fără noi cresc sâmburii și semințele lumii
luciul lor are patina caldă a lingurilor de alamă / toate înghesuite în sertare de lemn
cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut nu esti prizonier nu vrei amnistii / atât știi
întotdeauna va fi ceva de crescut pe aceste pământuri
întindem apa peste ierburi ca pe o ie
până ce soarele tot mai departe o sa fie o stea înghețată
la marginea lui explozii de gheață care
or să ne ascută și mai mult simțurile
aceeaşi sală goală viaţa nu se umple niciodată la refuz oamenii sunt chemaţi imaginaţi-vă cum
ne aflăm în era tehnologiei avansate
nimeni nu vine de bunăvoie se cere o motivaţie
doar cei mărunţi peste care femeia cu alură de miss nu a trecut cu talpa
pe covorul de sânge n-a prins încă momentul potrivit să râdă nebuneşte
doar aceştia salută înclinându-se cu multă decenţă tăcuţi aşteaptă ridicarea cortinei
cineva prezintă un desfăşurător istoric vorbind ne înflăcărăm intonăm cântecul mulţimii
în decembrie verde e iarba păsări
cu frică de pisici trebuie să fii atent la câine
miau câinele știe frică de om
el e capătul fricii dincoace în camera caldă sunt
eu înțeleg atât de bine povestea
dar nu mai pot face nimic mi-e dor de cai
nicăieri pe iarba verde în lume nicăieri
deschid o carte dintre pagini albi și puternici
negri frumoși îmi sar în piept și mă pasc
chem unul mai mic deoparte și-i strig
adu aici păsările pisicile câinii
o parte din oameni adu adu-i pe toți
uite iubita mea pocnește din degete
femeile citesc sylvia plath
se odihnesc în patul tău
îți folosesc furculițele
și umerașele
mai au
lucrurile alea mărunte
care te irită
nejustificat
femeile sunt în definitv
egoiste
nu vor să facă dragoste
tot timpul
se lasă noaptea
eu mă gândesc
la crema ta de zi
cum stă așezată
între bețișoare
și pieptăn
Comentarii aleatorii