merg
prin locurile acestea reci
mă aud acustic
senzaţia unui seism în care
toţi pereţii cad pe mine
mai apuc să-mi pun o dorinţă

cum ar fi
să dau chiar acum peste un lan
de grâu să nu mai văd nimic
încotro m-aş uita
verde
şi vântul înoată bras până la mine
face valuri

îmi vine să arunc naibii pantofii de firmă
să o iau aşa
liber
să mă spele pe picioare firul să mă electrizeze
la capătul nevăzut al sufletului
eşti tu îţi spun
nimic nu e mai uşor de purtat
decât pantofii de la firma lui
dumnezeu