mă gîndesc la oamenii care aruncă în mine cu cuvinte
ei le cred gloanțe
și sînt
cînd vreau să mă răzbun
văd cum plecarea cuvintelor le golește creierul
ca o perfuzie
intră în mine încetul cu încetul
eu trăiesc și ei mor
ar trebui să existe un fel de explicație
pentru dragoste
care să nu presupună absența ei
plictisul
sau cuvintele cu care o înlocuim
nu te poți răzbuna fără dragoste
după cum nu poți trăi fără aer
este o crimă a fi poet
ucizi o lume întreagă într-o clipă
pentru a face loc alteia
te plictisești și o iei de la capăt
ca și cu un drog
doar pentru a schimba o moarte cu alta
descoperi tîrziu că oamenii te iubesc
de fapt
deși nu știu că asta doare
se hlinzesc la tine risipindu-și cuvintele
ca pe o spermă ce nu produce nimic
doar o liniște și mai mare
între respirații
atunci mă întreb ce altceva este poezia
decît o azvîrlire de cuvinte nenorocite
peste bord
încercînd să salvezi o idee
Comentarii
incerc sa stau cat mai departe de
nicodem -
incerc sa stau cat mai departe de textele tale si nu voi comenta. doar aici, la "se hlinzesc":
1. HLIZ'I, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A rade mult, prosteste, fără rost. ♦ A se harjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba.
dor
2. hliz'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hliz'esc, imperf. 3 sg. hlize'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hlize'ască
nodex
3. A SE HLIZ//'I mă ~'esc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză
sino
4. HLIZ'I vb. v. chiorî, holba, zgâi.
da,
Virgil -
da, spelling-ul meu este incorect. desi se pare ca in vorbirea comuna consoana "n" apare tot mai des si a migrat chiar si in modul in care este scris acest verb. dar in cuvintele originale slave (bulgaresti sau cehesti) nu exista.
Obiectivalia Stimate domnule Virgil
margas -
Obiectivalia
Stimate domnule Virgil Titarenco
Sunt convinsă că ştiţi la fel de bine ca şi mine câte râuri de cerneală adevărată sau virtuală au curs pe această temă, adică o poetică definiţie a poeziei în sine
Această tentativă a Dvs. mi se pare nereuşită şi uşor copilărească şi aş dori să argumentez desigur
Reuşita mesajului poetic nu constă în 'explicaţii'plus variante ale aceluiaşi eşec de a transmite cititorului o emoţie, de a-l transpune într-o lume mai bună sau mai altfel decât cea în care trăieşte
Mijloacele Dvs. poetice Domnule Titarenco nu sunt doar învechite, dar sunt şi foarte sumare şi credeţi-mă că sunt o cititoare de-a Dvs., inclusiv volumul Mirabile Dictu îl am în bibliotecă... acela pare, cel puţin deocamdată, un moment de inspiraţie care se încăpăţânează să revină în cuvintele Dvs.
Uzaţi mult prea mult de elemente sintactice de legătură obositoare, văd asta în mai toate poemele Dvs recente care abundă de 'ca o' ca şi cu' sau enervantul 'de fapt' asta ca să nu amintesc de 'ar trebui'-ul care are deja boala lui alzeheimer în poezia modernă sau un clişeu mare cât pentagonul 'atunci mă întreb ce altceva este poezia decât o azvârlire de cuvinte nenorocite peste bord' peste care bord domnule Titarenco? Peste care bord?
Marga
iata ca cineva a reusit sa ma faca
Virgil -
iata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
de mult vroiam sa spun ceva
Vio_B -
de mult vroiam sa spun ceva asemanator celor spuse de Marga legat de poeziiile d-lui Titarenco. am tacut , nu din obedienta(care exista, totusi, din plin,parerea mea), ci dintr-o anume comoditate de a nu porni o disputa care nu cred ca s-ar purta cu arme egale. si ,de asemenea, vazând multitudinea de laude si penite, m-am gândit ca nu am cunostinte suficente în a judeaca valoarea unui poem. si am tacut. nu stiu cât de învechite sau sumare sunt mijloacele poetice ale d-lui Titarenco, eu spun doar ce simt citindu-l : O RACEALA DE GHEATA, nici o emotie, absolut nici una, doar frig. sper ca cele spuse de mine sa fie luate drept ceea ce sunt: o parere sincera si personala. cele bune.
nu-ți fă probleme Vio_B.
Virgil -
nu-ți fă probleme Vio_B. nu îți ia nimeni capul dacă îți exprimi o părere pe hermeneia. în orice caz nu eu. în ce privește restul, te las pe tine să scrii poezele cu giugiuleli, floricele și căldurică. te prinde. parol.
oricât ti s-ar parea de ciudat,
Vio_B -
oricât ti s-ar parea de ciudat, poezia înseamna mult mai mult "giugiuleli, floricele si caldurica" decât scrâsnet de dinti. eu atât am avut de spus. doamne ajuta!
desigur, așa or fi zis unii și
Virgil -
desigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
ceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea
Vio_B -
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
Vio_B trebuia sa imi dau seama ca
Virgil -
Vio_B trebuia sa imi dau seama ca imi bat gura degeaba. comparam conceptele nu oamenii. nici nu stiu daca la tine e incapacitatea de a pricepe sau insistenta de a te face ca nu.
cristina, nu stiu ce anume ti-a
Virgil -
cristina, nu stiu ce anume ti-a creat impresia ca m-as fi enervat. si nici nu stiu care ar fi trebuit sa fie motivul.
dacă era o însemnare de jurnal şi
ernst wolfinger -
dacă era o însemnare de jurnal şi fără poetizările care apar în text, era ok, dar aşa cu toată versificarea, e o chestie în formă de poezie, atât, o chestie în formă de poezie. scuze
nu m-ai convins, ernst wolfinger.
Virgil -
nu m-ai convins, ernst wolfinger.