Ȋţi spun că o să vină vremea când monştri de zăpadă
o să fie deasupra fiecărui habitat uman
spânzurat de întuneric
cei mai mulţi oameni rămân în case
unii dezgroapă drumurile spre păduri
aici oamenii se hrănesc beau sânge cald
după luni de zile se întorc
îmbrăcaţi în blană pene şi piele
intră în case
se hrănesc beau din supravieţuitori.
stăteam în roiul acela de cuvinte
părul tău era plin de polen
duminica în zori mierea amăruie
umplea cofrajele de ouă care placau mansarda
cântam la chitară
aveai un fel ciudat de a asculta
cu bărbia ridicată
cotul drept mereu între dungile albastre ale păturii
şi genunchii lovind tăblia ca o pasăre sălbatică în colivie
de obicei nu-mi răspunde
doar mă fixează
ca pe un șoricel ceva mai mare
ori ca pe o bucățica de carne cu sos
aseară m-a întrebat
ce se întâmplă cu tine
nu știu sissi
chiar nu știu dar îmi pare bine că întrebi
sunt puțin plecată de-acasă și rătăcesc
rătăcesc sissi
ce bine de tine
n-ai probleme existențiale
nu prea te interesează că nu-l înțeleg
probabil nici pe el
de ce pleacă sissi de ce
cum să închidă ușa abia întredeschisă
ce vrea de la mine
de ce nu poate să existe
o ruină în care nu am vrut să intru
nici măcar să filmez sau ceva asemănător
nu mai există ordine într-un babel stricat
de vreme ceasornicele nu mai funcţionează
nimic nu mai poate fi recunoscut
şi dacă ţi-a aparţinut vreodată
dumnezeu atârnă de un catarg
probat de câţiva norocoşi
locul acesta acum ceva minute
fusese un birou cu suflete pe ziduri imortalizate
citate /suntem ceea ce iubim/ mi-amintesc
de ochii lui nichita mai ai albastrului decât
cerul acum căzut ca o pancartă electorală ziua prinsă
Comentarii aleatorii