am aşa o scîrbă
de viaţă
de ziua asta de vineri
săracă în metafore
ca o văduvă de război
mi-e aiurea de poezie
cu limitele ei insipide
cu funcţionarii ei nefericiţi platonici
mi-e silă de voi
pînă şi bestia din mine
devine tandră
mi se urcă pe umeri pe cortex
se alintă ca o femeie la pms
dă din coadă
mă întreabă dacă o iubesc
dacă îmi va părea rău cînd are să moară
doamne s-a tîmpit limba română
mă sărută pe gură ca o fată prima oară
ce e cu lipsa asta de anotimp

O învălmăşeală de…
Fără umbră de iubire,
Aşchii ale oaselor de pui
Care îţi intră în inimă, în stomac, în minte
Îţi acoperă urechile cu întuneric.
Un ego mai crescut decât aluatul bunicii
Tractat cu sfori în praf,
Praf fără stele, fără lună,
Praf de puşcă,
Pe care l-ai putea arunca în apă
Învăţându-l să înoate.
O sfâşiere de carne vie,
Cu unghii încleştate dureros,
O agresivitate cu arhitectură plăcută,
Un descântec cu smoală şi beţe de chibrit,
O urmă de viermi pentru momeală,