treci dimineața
precum culoarea gri a orașului
pe străzi întîmplătoare
lipsite de nume
îți urmăresc silueta o vreme
răsfrîntă în cioburile ploii
prin tremurul ceții
devii încet arsură pe retină
gînd cu gust de sare
pînă cînd genele cedează
o clipă
atît cît să dispari
nu e nimic imposibil acum nici măcar
uciderea lunii
care simulează plânsul de nou-născut
e ziua în care îmi strâng patriile într-o valiză
ce cuprinde doar 30 de kilograme
iar cea de mână 10 kilograme de ură
necesară conviețuirii mele cu neantul
e o bătaie crâncenă aici pentru
petele de sânge și de lumină
nimeni nu dă nimic pe cenușa copacilor
e ziua în care îmi smulg rădăcinile
și plec definitiv în brațele unui infinit strigăt...
în fața razelor e un carusel
călușeii aleargă
noi avem mâneci din care ies mâinile noastre lungi
ne prindem hățurile dar inevitabil
câțiva se prăbușesc
atunci îi vezi și spui
don't worry nina, nothing will happen to me
*
ca și cum nina ar fi un copil care învață să meargă
prin aer să ramână în cădere
cu brațele trupul rochia cu elefanți într-o poziție perfectă
și ochii deschiși/ luminoși ca într-un tablou al lui michelangelo
dacă mâine nu va veni
am să cred frunzele
zboară de la unul la altul
vântul copilul nostru de mingi
prinde fiecare cuvânt
nu te vreau supărată
rămâi
o sticlă de apă ciocolată și flori
vânzătorul spune că sunt
prea mic să iubesc
beau trei străzi departe de tine
sub tejghea îmbrăţişările altora
înjur cu părere de rău
copilăresc al naibii de mult vreau să urc
un vrej de fasole bunica îmi coase ciorapii
deodată cu ea
fereastra deschisă spre greieri
dacă oamenii sunt pomi atunci sunt mai degrabă peri
fructele la înălţimea soarelui de amiază cu mustul dulce
cad şi ele de la sine
viermănoase sau nu cu sâmburii mici şi moi fiindcă omul se rupe
ca să se lepede pe pământ cu dinţii şi oasele netezite
se topeşte ca fagurele
Comentarii aleatorii