speranţa a renunţat să se mai uite în urmă
abia mai trăieşte cu o bucată de pâine neagră în mână
în coate
continuă drumul spre ziduri

grijile ne ustură ochii
visurile sunt mai aproape de păsări decât de oameni

în mijlocul unui final tragic
moartea citeşte cu voce tare ştirile de la ora cinci
direct din inima unui copil panicat