din privirea ta ştiu
nu-i aşa pentru ultima oară
o sanie trage zile neîmplinite cu reni
parcă ar vorbi cu ei fără zgomot
sfârşitul ninsorii să-mi fie uşor
ai cerut lebede
le-aud certându-se pe patul meu
deşi vor pleca înainte
n-o să mai taie lumina
visez ceva asemănător unui abur
frigul sfârşitului
moartea întâi este caldă
o femeie neînvaţată să doarmă singură
nici nu ştii unde este golul
în tine sau doar
calci
abia simţi
din mâini
sunetul învinge gravitaţia
pe mulţi îi surzeşte
sala de concert îmbrăcată în roşu
coloane de fum degajate de clape
amplifică sentimentul
suntem vecini cu universul
promite să nu facă zgomot
măsoară scena amenajată pe nuferi
cu paşi imaginari împrumută
apă de-acasă
animale neliniştite
pe colina de marmură
începutul furtunii un fus
cu vârful în jos lumina orbeşte
e prea multă ceaţă
în poveştile electorale
se folosesc cuvinte din cărţi împrumutate
spre secţii de votare merg oamenii cu capete plecate
ca într-un pelerinaj
de moaşte
se fac pomeni pentru cei morţi puşi pe liste
în rând cu lumea
tu omule nu te înclina
vor veni şi la tine şi-ţi vor spune
de stânga sau de dreapta
sigur îi vei recunoaşte după limbile lor
nu-ţi scoate arma
nici crucifixul
singura rezolvare e să-i ignori
acum oamenii nu se mai sinucid
din dragoste
aleg variante mai sofisticate
cum ar fi libertatea
de a muri de foame
dimineaţa așează lumina pe scaune
apoi i se inchină
totul e zaharisit în mintea lor
fac coadă la crucea roșie
pentru fiecare anotimp
se cere tot o altă inimă
care să le pompeze sângele
măcinat precum un bob de grâu
sub pietrele de moară
Comentarii aleatorii