în această zi de întîi
sînt obligat oarecum să mă declar cablu
electric pentru că prin mine trec nişte
curenţi de înaltă tensiune şi
pe cuvânt
n-am dus la gură niciun pahar
poate că zăpada care nu vrea să cadă este de vină
poate că norii ca gogoşile umplute cu
marshmallows îmi produc energie
e ceva trist prin sufletul cerului
e ceva foarte trist
prietenilor mei de anul trecut azi-noapte le-au
ieşit fire albe în barbă tu fato aproape de doişpe
ai adormit pe furiş fugeai să-ţi îngropi în somn
amintirile
cu trupul făcut pâlnie
ascult
marea fierbinte peste nisipul răscolit
cerul lipit de pământ ca o lubeniţă coaptă
departe şi înalt peste tot glodul
adunat sub talpă cât un munte
e ţara mea
locul unde pun degetul pe mămăligă
pe steaua din fruntea cerbului
pe funia clopotului din biserica veche
de la apus până la răsărit
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii de la început
cerul acestor oameni este scump
obiect personal
viaţa împărţită de cărţi
răspund
cei ca tine nu au un loc pe care să-l numească
acasă
miroase a cuptor cu lemne
trupul fragil
cu forme semirotunde
de la tine nu vreau nici măcar un sărut
dacă găsesc pasărea cu bilet
o trimit înapoi
nostalgii nu mă poartă
trăiesc mitologic dar
plătesc
m-am lovit de dragostea ta ca de-un zid
lacrimile îmi păreau grele
în realitate
batista e umedă
o storc
până când fac din lumină
aripă pe care o cresc de mică
cerul e mai presus de puteri
între bine şi rău las urme
ştiu că inima o să mă părăsească
îndată ce va pleca
să n-o judeci
îmbrăcată în negru
nu-ţi rămâne decât să dai foc la oameni înclinaţi spre stânga
Comentarii aleatorii