poezie generală

imaginea utilizatorului poema

bărbatul

te rog pământule ară cu plugul tău pe genele mele culcă spicele purpurii
de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete râd copiii da este o zi de însemnat
aşa trece primăvara până în iarnă se-opreşte
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel năuntru de casă de chirpici

imaginea utilizatorului Alexandru Ioan Popa

Idilă

Și-apoi ai plecat.
Ce demon, femeie, ai dezlegat turbat peste mine,
vânt tulbure, avan, în cercuri de fum risipite
și-n ploaie răzleață de scrum, răscolindu-mi în bezne
cum luna de-asupra de stână, cu șuierul ei întărâtă
treziți câini cu colți hămesiți, albe cuțite în tâmple,
trăgând de venele inimii, mușcând sălbatic din atrii,
îmi rod în sânge și rup ca pe-o cârpă carnea în care mai port
icoanele amintirii, ca un cireș pocnind roșu de copt -
rănile vii julite-n lanțurile buzelor tale,
șoptindu-mi aburi de sulf.

imaginea utilizatorului celestin

Trădarea e semnul apocaliptic

e prea multă ceaţă
în poveştile electorale
se folosesc cuvinte din cărţi împrumutate

spre secţii de votare merg oamenii cu capete plecate
ca într-un pelerinaj
de moaşte
se fac pomeni pentru cei morţi puşi pe liste
în rând cu lumea
tu omule nu te înclina
vor veni şi la tine şi-ţi vor spune
de stânga sau de dreapta
sigur îi vei recunoaşte după limbile lor
nu-ţi scoate arma
nici crucifixul
singura rezolvare e să-i ignori

imaginea utilizatorului sebi

versurile sunt asimptomatice

epitetele nu mai au seducții latente
mi-aș mângâia buza cu țigări indecente.
dacă, prin absurd, din confuzie, mi-ar cădea
o frunză pe foaie aș înnebuni subit, înmiit

mi s-ar preface gestul în locuri de fântână
pe care să le dibui cu urechea mea cea bună,
înmiit mi-ar repeta vacanța stearpă
ochiul de spaimă, răcoarea de apă

dar nu se desprinde nicio frunză, nicio adiere
dinspre verbul a fi. ținut de călcâi, de artere,
îl scaldă o precupeață într-o vadră de amurg.
aș bea o marghilomană cu un chirurg

Pagini

Subscribe to poezie generală