la început dumnezeu a făcut centrul de primire urgenţe
pe vremea aia se chema triaj
centrul de primire urgenţe era netocmit şi gol
aşa că dumnezeu a adus un medic basarabean apoi a despărţit lumina de întuneric
întunericul l-a numit gardă de noapte
luminii i-a zis heparină
ca şi cum ai mângâia pe creştet o zână de pădure
ca şi cum ai prinde în pumn râsetul ei / în noaptea adâncă/amară
ca şi cum ai fi un şaman /cu picioarele ei
acoperindu-ţi gleznele cele aducătoare de ploaie
în noaptea adâncă/ ce-i mult prea adâncă
am mângâiat
zânele
am prins în pumni
râsete
am fost un şaman
cu picioarele zânelor mi-am acoperit gleznele
în noaptea adâncă/ aceea mult prea adâncă
*
îmi aşez aceste refrene acum/ lângă mine
căci e frig /mult prea frig
iar eu
scriu cu pieptul.
vrei să uiți de tine dar uitarea nu mai funcționează
și nimic nu e suficient de puternic
aluneci în interior fără nici o frică
scăpat de sub control ca un schior la prima coborîre
pe o pîrtie neagră
și pentru o secundă toate pîrtiile din lume se pun una în continuarea alteia
doar ca să-ți dea peste cap orice pierdere de memorie
mi se întâmplă să mă ridic in picioare când
trece prin faţa mea amintirea
e o meteahnă neînţeleasă de cei ce nu vorbesc
limba română dar pentru mine e lege
vipia verii mă urmăreşte cu lupa de când
am uitat acasă umbrela mi se face foame de
coleşa făcută în ceaunul de tuci
tentacolul uitărilor e tăiat brusc de amprentele mamei
ghemuite în seiful dintre coastele mele
ca să nu calc pe lucruri vitale înot
văd destinaţia clar moartea e undeva înainte la stânga
un burlan prin care va trebui să trec negreşit
Comentarii aleatorii