topesc faguri în apă de ploaie
mă acopăr cu un strat subțire de ceară
pitită în măduvă îi veghez somnul
n-am venit să te trezesc
ah dar nu expira încă unde e oare scînteia
(numai de n-ar întîrzia xolotl)
unde dimineața ce mă va găsi
lumînare atîrnată de o flacără stinsă
acum că te-ai mutat la un zbor de vrabie distanță
vrabie sătulă de firimituri și ciripit descărnată și oarbă
fără alte vrăbii surate prin preajmă
nici de pisici dorită nici de ulii decolorată tristă vrabie
gata să plece în toamnă cu berzele până când
într-un târziu va pricepe că nu are nicio șansă
și se va întoarce pe pământ cu zâmbetul tâmp
pasăre ireal nepăsăratecă în toată existența ei
acum că tot ești atât de aproape
spune-mi de ce nu întorc privirea de ce nu copiez
din lucrarea ta crudă și cenușie
până la urmă bea și femeia
sângele strigă din pământ
n-ați luat destul
partea dulce abia acum scoate degetul
scrie
cine salvează lumina
dacă ghicesc îmi recunosc nemurirea
mă-ndrept spre scară cu gândul că
mai prețios decât dreptul primei iubiri
târgul rămâne valabil
sunt vibrații despre care nu simt
că aparțin unei conștiințe
scot negativul
rulează treptele și nu e loc pentru diavol
Comentarii aleatorii