poezie generală

imaginea utilizatorului celestin

Închisoare pe viaţă

s-au prăfuit urmele de cal abia potcovit
judecat nu pot fugi din cetate
soldaţii întorc fiecare piatră
atinsă de zgomot

în linişte
milostivii frământă pâinea pentru săraci
inimile lor behăie ca nişte capre mulse
fără niciun strop de lapte în priveliştea lunii

umbra mă părăseşte de sete sau foame
îşi scoate capul printre gratii
şi trece
o trag înapoi
plecarea ei să nu mă pună pe gânduri

imaginea utilizatorului aquamarine

film noir

ne vom duce în direcțiile care ne interesează
în fiecare dimineață cu mici ruperi de ritm și densități aleatorii când
soarele ca o brichetă neagră
aprinde asfaltul
copii înveliți în ziare conștienți că există
se duc la kindergarden și toate cuvintele de pe
serverele vimeo se așează pentru
a le spune o poveste

imaginea utilizatorului dan petrut camui

lumina lunii

nu vreau să fii frumoasă, doar să-mi placi.
când te-nfăşor pe-un voal de in subţire,
ne ţine-n cer prea născător de maci
sărutul meu ce nu-şi mai vine-n fire.

nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.

nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau
s-adormi visând un zeu ce îţi dezgroapă
din coasta lumii ziua-n care beau
neînceput adâncul tău de apă

imaginea utilizatorului Virgil

icoane pe asfalt

...

o ploaie care nu mai vine
oprită la vamă de niște plopi tineri
calmi pînă în vîrful ciobit al cerului
soarele prizonier în propria capcană magnetică
asemeni unui proprietar în depozitul lui de feronerie
privește ritualul macabru al dupamiezii
pe stradă luciul metalic al oamenilor
poartă fără zgomot prin săli invizibile
coconi de mătase iar
seara firul deșirat al spinării lor
se îmbibă dureros
în icoane de argint și negru
pe asfalt

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

unde rămâi fără cuvinte

îţi ducem tăcerea neîncăpătoare
în burta unei căruţe
rămân copacii fără mâini drumurile fără picioare
în urmă câteva fiinţe sub dărâmăturile unei pierderi
încearcă să reziste
tot restul se burduşeşte ca să ne strângă într-un singur loc
sub un clopot de cer se zbat norii
o luăm pe strada liniştii
nu ştim ce să ne mai spunem
lipim pământul cu sentimente
de-o veşnicie

Pagini

Subscribe to poezie generală