poezie generală

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

meşterie

oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara
el bocănea atent să nu deranjeze moartea
o lăsa să intre să se asigure că îi încap şi picioarele
că stă comod cu mâinile pe piept răstimp îi vorbea
stai fetiţo să sculptez câteva flori nemuritoare
să fie din partea mea când te-oi duce
următoarea zi
oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara
el bocănea atent încă o moarte arvunise
lemnul de esenţă pentru veşnicie
o lăsa să se aşeze cât e de lungană
să fie sigur că se potriveşte măsurilor

imaginea utilizatorului dan petrut camui

spălarea pe mâini

după amurg suntem singuri
focul aprinde spre nord
vântul deghizat în femeie
jar nestins
inima ta dacă merge pe vârfuri adorm
încă o noapte

iubesc la întâmplare
mâinile ţin partea
unui suflet întors din păcat
buzele iau forma dorinţei
să nu fii văzută când râzi
oamenii uită de la o viaţă la alta
privirea mea scoate demoni
aruncăm de pe templu
îngeri o singură dată
conştiinţa priveşte în altă parte
suntem atât de frumoşi cu vina iertată

imaginea utilizatorului kalipeto

deasupra lumea

în fântână s-a făcut dintr-odată frig
lumina venită de sus
mi-a adunat prietenii într-un cerc galben

tăcerea care ieșea din gurile reci
s-a răsucit la început ca un mânz
apoi ca o floare

bine că e aici
bătrânul cu vorbe ciudate
altfel ce mă făceam fără sobă

oamenii vin la fântână
de teamă să nu înnebunească

le umplu zilnic gălețile
toți prietenii mă privesc așa într-o parte
din cauza florii

dacă mă uit la floare
cu ochii închiși
îmi pare a fi mânz

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

la noi în oraş nimeni nu e bolnav

avem brazi la fiecare colţ o farmacie şi un plafar
reclame luminoase pentru medicamente în faţă o farmacie şi un plafar
avem şcoli şi câte o farmacie şi un plafar
bodegi restaurante o farmacie şi un plafar
pe fiecare stâlp un indicator către o farmacie
avem şi magazin chinezesc

bancă societate de asigurare farmacie o galerie de artă

imaginea utilizatorului Lentib

La solitudine

savanţii au clonat urechea lui Van Gogh
scannerul urmăreşte precis curbura
lobilor inimii creierului
soarele a devenit o lumină oarecare pe cer
abia atingi vârful miilor de cuvinte
skipper pe un velier în ape fără maree

pe insulă din ramuri de sequoia cresc suflete
fructe de aer vrăjit ieşind unele din altele
atingând pământul

Pagini

Subscribe to poezie generală