vreau
la fel cum simt
umbrele schimonosite
ale lucrurilor
trecînd pe sub uși
vreau
să îți citesc pe buzele nemișcate
cuvintele
cu ochi adumbriți
ca niște salcîmi în haremul auriu
al apusului
vreau
să îți vad tresărirea
de pasăre îngrijorată
în prag nefiresc de toamnă
peste spinările încordate
ale dealurilor
vreau
să îți simt măcar o dată
trecerea rîurilor
prin văile adînci
ale gîndurilor
vreau
eu voi muri într-un spital nou
plin de prieteni
lângă mine vei plânge în pumni
dar eu știu că te faci praf
după o bere
de pe acel pat voi ridica două degete
ca la școală
să zic ceva genial cum se face
însă atât
pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă.
morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători
o companie selectă chiar
dar nu mă dau în vânt
acolo unde mi-e inima încurcată cu întunericul
mi se zbate o pleoapă
pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de umbră
în freamăt de scrisoare întârziată
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă
ești om
nu poți să chemi un înger la raport
câinele lui îngeresc s-ar putea să mârâie la câinele tău
și iubita lui îngerească s-ar putea supăra
pentru atâta lucru ar spune mergi mâine
plec și eu de la lucru mai repede și mergem împreună
bine domnișoara înger dar eu nu am mâine
știți mâinele meu da eu sunt om
nu pot să chem oricând un înger la raport
sau poate din baie să se audă vocea lui
în timp ce se bărbierește o voce plăcută
închide ușa dragă că vine frig
un frig nepământean se înțelege
Comentarii aleatorii