poezie generală

imaginea utilizatorului kalipeto

viitorul are dinți strălucitori

o să te încalec viață
chiar dacă va trebui să-mi execut numărul
pe betonul necruțător al orașului
fără invitații fără refuzuri
participă oricine pleacă oricine oricând
așa cum a fost întotdeauna felul meu
de a spune omenirii sunt aici te iubesc
pe rândurile din față vor sta necunoscuții
mai în spate voi cei care ați crezut întotdeauna
că știți de ce sunt în stare
că următoare mișcare e mai ușor de prezis
decât soarta unui vierme țintuit comod în acul pescarului

imaginea utilizatorului aliz

atât de absurd

noapte cu gheaţă şi praf de amfetamină în răni
cu sânge bolnav scuipat într-o chiuvetă
şi identităţi confuze
- ca balansul
unui vagon de mărfuri
aproape hipnotic
o voce mă împinge spre spasme noi şi
prăbuşiri latente.

atât de absurd

când îmi pui inima ta
în mâini
şi îmi spui că dacă voi pleca
va exploda ca o mină- nu-mi rămâne decât să iubesc această beţie.

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

gropar

am îngropat un pui
am îngropat un câine
am îngropat un hamster
am îngropat o rădăcină
am îngropat un arbore de nume
am îngropat un poet

am îngropat un ideal
am îngropat un adevăr
am îngropat o credinţă

şi pentru fiecare m-am înţepat
în buricele degetelor
pentru fiecare am lăsat o picătură de sânge liberă
din trupul meu

am îngropat pentru fiecare
câte un om
câte o tristeţe
câte o iubire
câte un cuvânt
câte un dumnezeu

pentru fiecare am şlefuit câte o cruce
inri

imaginea utilizatorului poema

ca să rotunjesc noaptea

...

păpuşile ce zâmbesc din cutii nu ştiu
niciodată ce vrei

tu poţi liniştită să îţi îmbraci lenjeria ta albă peste
dumnezeiasca ta piele ce sclipeşte
acum dintre aşternuturi şi ele
nu ştiu niciodată nimic

dacă floarea aceasta portocalie pe care o vei aşeza
să rămână de veghe până când se va face
din nou
peste lume
un mare întuneric,
mai întins decât undele ghimpelui fiinţial...

hm, de ce îi spun ghimpe?
aşa, uite, m-am îndrăgostit eu de tine ca de un poem
de-al lui nichita, ca de imensa lumină în care îţi strălucesc
coapsele

imaginea utilizatorului celestin

Zbor cu aripile unei păsări nenorocite

tu pasăre
nu-ţi împreuna aripile în aer
ca şi când cineva te-ar sufoca

du-te peste copacul
sub care oamenii singuri îşi căută umbrele

ajută-mă să-mi ridic privirea spre ceruri
ca un om abia spovedit
să bat la poarta raiului
să le spun sfinţilor
cum timpul nu e în stare să rabde nepăsările iubitelor lăsate
în nefericirile noastre

zboară pasăre
du-te departe
degeaba ţi-am îndoit clonţul
învineţind apa celor care ţi-au măncat puii
te vei alege doar cu mirosul de ouă sparte

Pagini

Subscribe to poezie generală