cum plouă sunt singur
de frică nu recunosc păsările prin față
zboară cu sentimentul de om
moartea în concubinaj cu o cifră
noaptea îngerul pietrei
digital
îmi arată ce haos face lumea din
minunile pretinse de
icoane clonate

fac să dispară lumina
printre vaporii de coduri
aruncă-i omului un os dintr-o carte și
va trece prin toate fusele orare
destinul cu mâna pe armă

câte straturi de minciuni rămân zilei
să-i ascunzi iubirea în cifre
timpul se vinde ieftin
piețele emergente reacționează simultan
investitorii greci scuipă-n sân
plauzibil
nu-mi ajunge zahărul să pun duhul în lampă
tăcerea amenință munții
nu știu ce univers o va rupe cu
moartea
își exagerează motivul

dacă are telefonul criptat nu-i răspund