poezie generală

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

potcoave de aburi

cum creşte luna pe frontul de noapte
am iubit patrupedul ăsta
şi nu i-am dorit curajul

am vrut să fiu ochiul lui drept
ochiul lui stâng
cum am fi fost în acelaşi timp negândit tu
împotriva mea

cum se vede lumea printr-un cal
care trage tunuri
obligat să devină părtaş
la crima umanităţii

somnul lui e un plămân bolnav
şi visele nişte picioare care se ridică
greu
nechezatul un proiectil

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

gropar

am îngropat un pui
am îngropat un câine
am îngropat un hamster
am îngropat o rădăcină
am îngropat un arbore de nume
am îngropat un poet

am îngropat un ideal
am îngropat un adevăr
am îngropat o credinţă

şi pentru fiecare m-am înţepat
în buricele degetelor
pentru fiecare am lăsat o picătură de sânge liberă
din trupul meu

am îngropat pentru fiecare
câte un om
câte o tristeţe
câte o iubire
câte un cuvânt
câte un dumnezeu

pentru fiecare am şlefuit câte o cruce
inri

imaginea utilizatorului sebi

jar

până la urmă rămâne doar un
jar albastru străbătut de vene roșii
un timp vor mai dansa flăcări sub
pulberea din ce în ce mai albă
o vreme se vor putea citi câteva
cuvinte care singure produc suficientă lumină
apoi vor dispărea jumătăți de semne dar
tot va fi de ajuns
chiar și când vor rămâne litere stinghere una
singură măcar una din cuvânt
se vor putea reconstitui vieți întregi
păduri umbroase călătorii magistrale
toate iubirile poveștile o mie și una
așa cum un singur os recompune

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

verde de april

mă aşezam la masa cu sertar ros de carii
şi mâzgăleam verdele de april
deseneam curbele cu florarul fiindcă era nevoie de soare
unghiurile drepte cu echerul fiindcă era nevoie de umbră
prindeam forma florilor după ureche
fluturii palpitând dintre corzile mandolinei

fericirea venea la oră exactă ca un poştaş pe bicicletă
simţeam zvâcnetul arcurilor fără amortizare
şi aşteptam să îmi arunce pachetul

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

ochi galbeni de pisică neagră

mă gândeam deunăzi la visele proaspete ca un caş moale
unde nu e loc pentru injecţii cu moldamin şi căţele molda
sau moldoveni mioritici împrăştiaţi prin emisiuni radio
precum ecoul numelui meu de familie fără coborâre din trenul aseptizat

eram albă şi lucidă până la rădăcina dinţilor
cu tălpile moi călcam peste tinereţe
prea ades priveam aparte atât în dreapta cât şi în stânga scenei
dar mai ales în sus spre cariatidele de la universitate
sau soarele în balans printre gene ca printr-un gard fără poartă

Pagini

Subscribe to poezie generală