ea are nopțile mele de beție
în sânge
ipostazele în care mă frecam de alte femei
să-i obțin mirosul
pentru cîteva ore
sunetele albatroșilor pe care nu i-am regăsit
de atunci
orgasmul ei repetat
repetat
îmi aduce marea sub nas
cuprind spuma cu toate organele de simț
o înghit
și femeia asta a mea e facută pentru tot întunericul
din mine
îngerul păzitor nu a vorbit despre ea
nu a prevestit
a ucis
o dată
de două ori
de trei ori
până când l-am crezut
scriu despre pictori
toamna îşi vâră nasul în ciornele mele
vrea să ştie cine sînt Warhol şi Klimt
departe o dună de nisip îşi numără firele
nu e nici o caravană să mă treacă deşertul
o vână de apă îmi oferă canoea ei mă urc
e vinerea în care se mănâncă timp liber
ruga din vara trecută încă se târăşte pe
curbura văzduhului curentul
baroc o ia şi-o pune într-un colţ de tablou
împreună cu elementele unui subiect viitor de discuţie
n-am văzut niciun animal să gâfâie ca un om când urăşte
e uimitor cât de simplu mi se întâmplă să cad
poezia acesta am găsit-o fără metafore
făcea parte dintr-un grup de tineri dezintegraţi
azi din vina mea o privesc din unghiul cel mai potrivit pentru a o înțelege
ce rost mai are să adun gândurile împrăștiate pe jos
şi aşa ne vom îndepărta unul de celălalt din orgoliu
fiecare va înfige steagul la graniţă dintre zi şi noapte
întunericul vine din aripi de vultur
mă face cât o mierlă speriată într-o spărtură de
timp misogin aşezat în faţa unei femei
la curbura unui cer frânt de sentimente
firul ierbii abstrus derivează cu argumente tăcerea
voaluri-voaluri de mireasă acoperişuri înzăpezite
peltic vântul coboară puntea în ovaţiile mării
tentată să te situez aşa de aproape înalţ
o cazemată de scoici în jurul cuvintelor tale
care se poartă aşa de călduros cu mine
la meteo s-au anunţat ploi
cât recitesc scrisoarea
dragostea din portretul unei prinţese răpite
nu-mi zâmbeşte
mă priveşte ca o femeie
care nu-şi alege bărbatul după ţinută
întâi mă lăsă să vorbesc
în timp ce-şi trage sufletul ca pe un copil cu capul întors spre trecător
îmi agăț privirea de cercei
buzele ei ţuguiate trag din țigară
tusea lipsită de orice manieră împrăştie rotocoalele de fum
Comentarii aleatorii