miroase a praf
în jurul nostru sfinţii au dat drum liber spre cer
urcă numai cine a pătimit cu adevărat de pe urma păcatului
săracii acum se simt răzbunaţi
într-o lume bogată
toate s-au dat peste cap
nimeni nu se mai căsătoreşte din iubire
n-am cum să te uit vreodată
întălnirea dintre noi a fost o poveste
nimeni n-a ştiut cine o să vorbească primul
indiferent de vârstă
drumul de unul singur era tot mai greu
și de vei pleca pe mare
ia cu tine
o cochilie de melc
părăsită
cîndva
dorului pradă
legănat de valuri
să ți-o apropii
de urechea stîngă
și-ai să auzi
foșnet de frunze
iar în seri de vară
colindîndu-ți urbea
supraveghează pașii
și cruță melcii
chiar dacă
ochii tăi vor căta departe
întrebîndu-se
ce culoare mai are marea
la urma urmei vor să facă mașini din noi
mașini de mîncat de băut
mașini de cumpărat de votat
mașini de luptat
mașini de curățat după ei după noi
mașini de plătit
mașini de muncit
mașini de atins de văzut
mașini de tresărit de zvîcnit
mașini de sex de ucis și vorbit
asta vor mașini de lovit precis cu capul în zid mașini de citit
mașini de făcut alte mașini cu ochi de copii
mașini de cîntat de aprins lumînări și rugat
mașini de jucat la-ntîmplare
mașini de rîs de scurmat în gunoi mașini
în difuzoare
pilotul anunța unșpe mii de metri altitudine
dincolo de ferestre lumea se micșorase de mult
tu întrebai despre iubire și întoarcere
eu îți zâmbeam cu zâmbetul unuia
care calcă pământul
în lăuntrul meu se oprise orice zbatere
trăiam
fericit și mirat că uite
l-am înțeles puțin pe dumnezeu
Comentarii aleatorii