se anunţă cod galben de ninsori zic să ies aiurea pe străzi un câine
de o culoare incertă merge în cerc nu ajunge nicăieri cum şi timpul
îndesat între patru pereţi ai fi în stare să-l arunci la tomberon
pun haina uşoară ca o nea neatinsă dimineaţa în lumina felinarelor fâşâie
mă asigur că am încuiat şi plec să colind oraşul fără oameni
fumurile curg înspre mare fac nod la podul midiei unde câţiva pesăruşi îl duc între aripi ca pe un deţinut până-ntr-un val cu gură de rechin
o iau spre răsărit îmi aud inima ca într-o iesle

doar așteptarea mi-a rămas întreagă
din urma atingerii
iubirile cu gâturile lungite de iepe fugărite
se întorc urâte
în vise

aceea care șchioapătă mi-a lins mâna întinsă
acum vrednică își crește puiul în preajma unei inimi lăsate de izbeliște