cine are lumina ochilor să se bucure că poate vedea măreția
cine n-o are să se bucure că-n fața lui e Tronul de Judecată
cine are sănătatea auzului să se bucure pentru că fericirea șoptește
cine n-o are să se bucure căci dulceața cuvintelor închipuite nu are seamăn
cine are darul vorbirii să se bucure căci poate descrie fala şi nemărginirea
cine nu-l are să se bucure căci vorbele-i pornesc din inimă săgetând cerurile
Mintea mea are pumnii luminoși ca niște lampioane în districtul roșu.
Și fiecare curent electric din creier poartă răni infinitezimale. Sunt peste tot
crustacee bolnave. La fiecare recalculare o gravidă macină pe burta ei
pietrele care m-ar putea lovi. Mintea mea impură se pregătește de iarnă
și caută o formă de sensibilitate care să se asorteze cu asta.
Ȋţi spun că o să vină vremea când monştri de zăpadă
o să fie deasupra fiecărui habitat uman
spânzurat de întuneric
cei mai mulţi oameni rămân în case
unii dezgroapă drumurile spre păduri
aici oamenii se hrănesc beau sânge cald
după luni de zile se întorc
îmbrăcaţi în blană pene şi piele
intră în case
se hrănesc beau din supravieţuitori.
mă uit ca după un lucru pe înţelesul tuturor
negura lumii se cocoaţă pe ziuă pe cetini
pe umerii mei nedezmorţiţi fără să mă bazez
pe vreo egalitate cu gerul întocmit în grabă
pe coala sfârşitului de an mă simt la limita
superioară a singurătăţii căreia nu-i disting
ochii sunt în disjuncţie cu ceaţa îmi ridică
igluuri împrejur nu recunosc niciunul pentru
inima mea vulpea dă târcoale chiar pe locul
în care s-ar putea face dragoste la vârf
iluziile sunt colorate viu cineva spaţial întreabă
Comentarii aleatorii