doar din plăcerea de a jefui
zilele negre sunt ca niște răni din care sorb numai cei puternici
gândurile rele ne fac tot mai mici
până la pierderea oricărui sens spre civilizație
după fiecare iubire ratată rămânem neputincioși
în toată răutatea unora
ne comportăm de parcă lumea ne-ar da viață
și nu invers
din ce în ce mai tăcuți
privim întunericul ca pe-o nevastă de pescar
cum își aruncă năvoadele
tristeţea asta vorbeşte despre
firele de păr prinse ca într- un curcubeu
uşile închise în urma paşilor
ploile tur- retur
staţiile de tramvai
noi în căutarea a nu ştiu ce
azi
dezlipim etichete
dăm drumul la gaz
oamenii fac coadă la seminţe
noi desfiletăm becuri
uşile sunt tot mai înguste
prima injecție cu epinefrină. trei săptămâni de liniște
în care soarele n-a strălucit. au fost gânduri ca niște
ierbivore înfometate
traversând o pajiște arsă.
trei săptămâni
singuri cu suflul nostru calm și senin,
o plimbare de noapte
pe o stradă pustie din centrul vechi al orașului pe lângă bicicletele legate cu lanțuri
aproape senzuale, lustruite și strălucitoare,
așteptând.
*
șocuri care te scot din starea de groază,
după care se așterne o liniște compulsivă.
timpul tace ca un viitor preşedinte
din ce în ce mai mic faţă de oameni
un cîine latră de parcă ar fi văzut roşu
în faţa ochilor
gurile rele spun că nu e de bine
de la ruşi vin vorbele grele
deocamdată se mai taie la montaj
prin unele cuvinte spuse la rece încă mai văd luciri albicioase ca nişte aripi rigide
în faţa televizorului
cu creionul în gură
fac exerciţii de dicţie
alţii abia reuşesc să-şi pipăie pulsul
vorbind îşi rotesc inimile ca pe nişte nasturi de la haină gata să cadă
ne vom duce în direcțiile care ne interesează
în fiecare dimineață cu mici ruperi de ritm și densități aleatorii când
soarele ca o brichetă neagră
aprinde asfaltul
copii înveliți în ziare conștienți că există
se duc la kindergarden și toate cuvintele de pe
serverele vimeo se așează pentru
a le spune o poveste
Comentarii aleatorii