trăiesc într-o țară unde lumea nu
se plânge
pe timp de război
femeile stau la coadă în prima pagină știrile
rele
intră în iarnă înseamnă că trebuie
să-mi pregătești un loc
în rotație
hibernez împreună cu sunetul focului peste
care lacrimi înghesuie-n mine tristețea
unei păsări ce-a pierdut
răsăritul
am senzația că-i lipsește
ascendentul
la masă
un vânător privește fotografia cu
grupul sigur de recompensă
fără noi cresc sâmburii și semințele lumii
luciul lor are patina caldă a lingurilor de alamă / toate înghesuite în sertare de lemn
cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut nu esti prizonier nu vrei amnistii / atât știi
întotdeauna va fi ceva de crescut pe aceste pământuri
întindem apa peste ierburi ca pe o ie
până ce soarele tot mai departe o sa fie o stea înghețată
la marginea lui explozii de gheață care
or să ne ascută și mai mult simțurile
dacă aș fi fost o pasăre, un pisoi ori un mugur pe ram, te-ai fi umplut de verde, m-ai fi mângâiat, mi-ai fi lăsat firimituri la geam.
un urs de pluș, o carte de colorat ori o cutie cu bomboane de ciocolată dacă aș fi fost, m-ai fi savurat, ți-aș fi tocit creioanele, lângă urechea mea te-ai fi simțit la adăpost.
dacă aș fi fost săpunul de cafea, șamponul cu aloe ori apa de la duș, seara la picioarele tale m-aș fi scurs, în părul tău și în palma ta mi-aș fi găsit culcuș.
suflete
omoară ispita şi n-o alăpta
un vierme nu e totuna cu mărul
când noaptea se întăreşte ca un posmag suferă-i miezul
lipeşte-ţi urechea de ţărm şi ascultă tropotul mării
culcă-te pe lungimea de undă văzduhul îţi va mătura
spuma lipită de buze
vrei să uiți de tine dar uitarea nu mai funcționează
și nimic nu e suficient de puternic
aluneci în interior fără nici o frică
scăpat de sub control ca un schior la prima coborîre
pe o pîrtie neagră
și pentru o secundă toate pîrtiile din lume se pun una în continuarea alteia
doar ca să-ți dea peste cap orice pierdere de memorie
Comentarii aleatorii