jumătate din oraş şi jumătate de ploaie
mi se scurg printre degete
aşa cum a fost prezis
încă mai caut ziua de ieri
alungită sub roţile tramvaiului
cu ochi de pisică mai galbeni decât aurul
firele de nisip din palmă
dispar în gura de canalizare
mereu deschisă
bocca della verità
lângă manechinele decapitate
şi locurile de parcare pentru handicapaţi
singurătate lipită cu obrazul de fereastră
mă privești
sau poate călărești norii în gînd
mai vrei să ne ascundem printre file de carte
răsfirate sub atingeri
ca niște degete albe printre cute de lenjerie
și tresăriri de moarte
îmi ești la fel de vis cît îți sînt de departe
tu rămășiță de zile pierdute
gîndul la tine difuză pată pe ape
defunctă iubire
dezbrăcată moarte
indiferentă iluzie imposibilă
inutilă singurătate
Draga mea,
să ştii că sufletul a aruncat cu firimituri în urmă,
de granit, ascuţite, mute, dar a aruncat firimituri.
Şi când iulie a născut gemeni de soare cârnos,
când alb pe-a-ntregul eram şi-n fustă de colibri electrici erai,
când palmele noastre au resuscitat primul pilot,
când trupurile au privit la chip cioplit,
când, cu buzele, căram minerilor din plămâni lumina verde din ochii tăi,
când te rugam să-mi spui ceva ce nu mai ştie nimeni
şi te pedepseam înghiţindu-ţi gura,
sufletul arunca cu firimituri pe drum.
din privirea ta ştiu
nu-i aşa pentru ultima oară
o sanie trage zile neîmplinite cu reni
parcă ar vorbi cu ei fără zgomot
sfârşitul ninsorii să-mi fie uşor
ai cerut lebede
le-aud certându-se pe patul meu
deşi vor pleca înainte
n-o să mai taie lumina
visez ceva asemănător unui abur
frigul sfârşitului
moartea întâi este caldă
o femeie neînvaţată să doarmă singură
nici nu ştii unde este golul
în tine sau doar
calci
abia simţi
am văzut
frica şi zbaterea celor dragi prin punga de plastic
apoi blândeţea mişcărilor şi renunţarea
pulsul perfect întins ca un picior de balerină
în aparate
patul a fost rece când l-am atins
noaptea lungă ca o mărturisire & trupul greu purtat pe braţe mult prea departe
apoi rupere de noduri
Comentarii aleatorii