aș încerca asta
scosul crucilor din piept
ar fi dureros la început
dar aș pune în locul lor
arbori verzi , uriași, cu păsări cântătoare
morții mei s-ar bucura pe înfundate
și Dumnezeu nu ar mai lacrima într-atât
singurul lucru care mă îngrijorează însă
este cine se va încumeta să scoată mai intai crucile
din pieptul copacilor și al păsărilor
și ce ar pune în loc
nu știu exact când s-a întâmplat
pur și simplu stăm și privim prin celofan
păsări de pe vremea noastră
abia acum le curge de pe aripi smoala
îmi vine să râd desenăm muți semne
uite zborul ăsta vechi prinde-i sufletul
desenează-mi-l în palmă
uite aerul începe să se coloreze
ca un cer pe care l-am privit într-o vacanță mare
de pe acoperișul blocului
sus în lumea antenelor sutien care împungeau sfidător aerul patriei
apăruse dintr-o dată dintre sârme
clar viu câteva secunde de reclamă color
cu trupul făcut pâlnie
ascult
marea fierbinte peste nisipul răscolit
cerul lipit de pământ ca o lubeniţă coaptă
departe şi înalt peste tot glodul
adunat sub talpă cât un munte
e ţara mea
locul unde pun degetul pe mămăligă
pe steaua din fruntea cerbului
pe funia clopotului din biserica veche
de la apus până la răsărit
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii de la început
de atâtea coşmaruri mă vizitează morţii
cei cunoscuţi cu vorbe obişnuite cu ticuri şi metehne
de-ale casei /
fugim împreună călare sau în maşina mică
adormim în patul din mobila pentru păpuşi
e prea ridicol / sunt prea bătrână
să prind la piept o floare de păpădie în semn de doliu
pentru soarele din copilărie
când adunam în palmă inimi mici de traista ciobanului
să prindă rădăcină în alt loc
Comentarii aleatorii