poezie generală

imaginea utilizatorului aquamarine

one day, baby, we'll be old

I

niciodată nu va mai fi un cer ca acesta, din bronz.
din nou iarnă și noi
din nou
în camera de drogare.

II

ai încetat să mai urmărești pastilele
le vezi rostogolindu-se ca pe bobițe de rouă.
cu ele ne-am hrănit/.

ceasurile după-amiezilor când lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.

uneori se poate vedea în ea în trecut/

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

“totul mi se pare că are greutate”

azi lumina se lasă apăsat
peste cât înseamnă privirea mea
de la cerul pe gânduri
până sub călcâiele de trifoi
în fiecare amănunt eşti tu

giulgiu scăpat de pe creştet vântul
aproape smerit peste florile de cireş
din obrajii tăi se imprimă

timpul adoarme greu în braţe
ca un prunc nehrănit caută sânul
fără lapte oile de nori

noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri

imaginea utilizatorului aquamarine

wintertime

aici e inscripția de pe mormânt. are chipul unei fantome care
suflă aerul rece până la cer. dați-mi două trei lumânări pe care le voi aprinde
în momentul în care dricurile vor trece încet pe la poarta cimitirelor.
voi sufla fumul înspre cei care duc steagurile
și ei vor uita să se oprească. vor duce mortul mai departe. sau

d a ț i –m i o f l o a re ca un

șarpe care să muște

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

poet poezie destin

ai intrat în poezie tatonând cu picioarele
într-un lac termal
unde mulţi se tratează de diverse
apa încropea cercuri în jurul tău
burice de apă sub stiluri de aburi
masau fiecare parte a geniului tău
spre relaxarea completă
metafore mai ceva ca balsamurile
am văzut repede ce se petrece şi am strigat
iată poetul
de acolo vine vindecarea
şi tot ce aveai mai original s-a reflectat în ochii lor
într-o infinitate de remedii

imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

Demidulce

Te voi duce în locurile unde se cheamă
numele celui prea sfânt ca să-ți arăt
cum se aprind torțele în plină zi.
Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac.
Doar liniștea ochilor închiși
poate descrie durerea din șuieratul dinților.
Apoi îmi voi apropia obrajii
de coastele cele mai apropiate mie.
Eu pe cele de jos iar tu pe cele de sus ca împreună
să construim un bloc mamut.
Sub noi e un cer spart și o daltă ruginită.
Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți

Pagini

Subscribe to poezie generală