mi-e bine când inima îşi vede de drum după cuvinte
jumătate din viață s-a tot dus cu vorba
abia la primul sărut
cu acelaşi surâs simplu
veghez
cum nu mai e vreme
de atîta noapte
cerul protejează coasta din care va naşte un alt răsărit
pentru ultima oară
cu chipiu pe cap
rugăciunea spusă dintr-o suflare
împinge sufletul mai cu viaţă
de sărbători
potopul zodiilor păgâne
dansând la tropice
a despărţit lumea în două deşerturi
străine unul de celălalt
oamenii şi-au strâns rufele pe aceeaşi sfoară
ca într-o spălătorie comună
de jur împrejur la ecuator
vântul s-a luptat cu fumul colibelor de pământ
soarele a ieşit mare din adânc
un peşte strălucitor
în năvodul viitorilor apostoli
noaptea vin lângă tine
aştept vântul
pe marginea ta
dă firele de păr într-o parte
vocea unei furtuni mă pune pe gânduri
învăţ lilieci să umple pământul
aproape de oameni
timpul simte sfârşitul
alege un loc pentru moarte
mi-e dor de marea fără stele
neştiutoare în ce parte să curgă
să nu-ți fie teamă
sunt cel care întinereşte suflete
fiecare glonte bine ţintit învie câte un mort
pe galbenul soarelui
nu acum
mâine dimineaţă strigă soldatul
ne vom îndrăgosti ghiulea
după ce pipăie atent culoarea ierbii
râgăie satisfăcut
în patru labe pământul
pe podeaua unei crâşme universale
îşi caută disperat ochelarii
Comentarii aleatorii