Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred că sfârşitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină şi alt întuneric.
Noi rătăceam resemnaţi intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine cu aceleaşi detalii.
Întunericul meticulos păşea în urma noastră
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simţul tactil,
o vreme pipăibilă şi bună
câteodată te trezești că nu știi dacă îți mai dorești să fii
te înspăimântă că nu te sperie asta
copiii nu te mai fac să zâmbești
șmecherii nu te mai dezgustă
mirosul orașului nu-ți mai închide nările
firul de mărțișor e gri valul nu te mai curăță
în cădere frunzele nu-ți mai acoperă personalitatea
pe urmă vine crăciunul
Comentarii aleatorii