Cet ondoiement des blés -
Ce n'est que la tête de ma femme,
Ce n'est que la tête de ma fille.
Si banale - l'image des cheveux blonds,
Mais déjà y mûrit
Le pain de ma vie.
Ești hrana ce îmi ține-n viață gândul,
Ca-n lupta pentru tine să mai sper
Și ploaia ce acoperă pământul
Din care eu – sărac – îmi cresc averi.
Cu tine mă fălesc acuma, însă
Apoi te priveghez ca straja-n cart;
Acum te țin ca pe-o comoară strânsă
La piept și-apoi cu alții te împart;
Mă satur de privirea-ți câteodată
Și după ea tânjesc în alte ori;
Durerea sau plăcerea-adevărată
Pe suflet, ca pe-o pânză, cu penelul,
Eu te-am răpit pe veci închipuirii,
Ca să-mi admir prin trupul-ramă, țelul
Duios din perspectivele iubirii.
Nici pictorii nu te-ar schimba în artă,
Căci n-ar cunoaște-adevărata-ți față
Ce încă uneori mi se arată
Prin ochiul atelierului, în ceață.
Privirea mea cu-a ta se împletește,
Căci amintindu-mi forma-ți prin fereastră
Entro in questo amore come in una cattedrale,
come in un ventre oscuro di balena.
Mi risucchia un'eco di mare, e dalle grandi volte
scende un corale antico che è fuso alla mia voce.
Tu, scelto a caso dalla sorte, ora sei l'unico,
il padre, il figlio, l'angelo e il demonio.
Mi immergo a fondo in te, il più essenziale abbraccio,
e le tue labbra restano evanescenti sogni.
Sobre las palabras: Memento mei y
Hodie mecum eris in Paradiso;
acordandolo que dice: Non rapiam arbitratus
XLI
¡Oh, vista del ladrón bien desvelado,
Pues estando en castigo tan severo,
Vio Reyno en el suplicio y el Madero,
Y el Rey en cuerpo herido y justiciado!
Pide que de él se acuerde el coronado
De espinos, luego que el Pastor Cordero
Comentarii aleatorii