Rechem în iarna dulcilor tăceri,
Speranțe rătăcite în trecut
Și-l plâng cu lacrimi noi pe cel de ieri,
Ce prin deșertul vieții s-a pierdut,
Iar ochii mei -o matcă ce-a secat-
Pentru amicii care nu mai sunt
Și pentru-amoruri ce acum decad,
Cu râuri largi inundă orice gând.
Tristețile, uitării nu-i dau curs
Și răscolesc prin amintiri firesc
Și-adânc; e timpul fi'ndcă-am smuls
les tables sont rondes, messieurs
les tables sont rondes
les rues se sont ennuyées de leur couleur
noire
les portes aboient toujours après les passants
elles aboient toujours après eux
et les murs sont si occupés par leurs ombres
que les âmes ont perdu patience
attendant dans des corps et en l’air
I kissed you secretly every time you brought rain
in the unknown space between hieroglyphs
your distant breath raised silence
a lateen of blood gliding on heart through the soft snow
I kissed you secretly every time you brought blight
into dark days
I waited for your growing from the stones’ flesh
across the salt that veiled
my past with the same dry tumor
Cum valurile mușcă din faleze,
Iar în clepsidră grabnic se aștern
Minutele, schimbări o să urmeze
Altor schimbări într-un convoi etern.
De când te naști, prin râul de lumină
Înoți și ești încoronat adult
Cu lașități sau glorie divină,
Dar timpul ia, decât a dat, mai mult:
Usucă tot ce-atinge, frumuseții
Pe frunte-i sapă-ncrețituri adânci,
Înșfacă geniul rar și tinereții,
Comentarii aleatorii