Ca o lingoare dragostea mă arde
Pe dinăuntru, chinul prelungindu-l
Și pașii mi-i îndrumă către moarte
Cerșind doar rău ca să-și aline jindul
De când și mintea – doctorul iubirii –
M-a părăsit fiindcă îmi astup
Urechile, disper și-ngădui firii
Să îmi ucidă patima din trup.
Speranțe n-am și-n locul rațiunii
Un zbucium fără noimă se întinde ;
Vorbesc despre-adevăruri ca nebunii,
depuis quelques années j’ai une habitude bizarre
chaque jour je sors pieds nus
dans la cour de la maison
à trois heures du matin
je tâte les murs
comme si je buvais
leur silence
je m’adosse au tronc d’un palmier
qui tout en me caressant avec l’air de sa paume,
me raconte toutes sortes d’histoires
hier soir il m’a dit que j’étais né
un jour d’automne
Traducere după ,,Chant d'automne'' de Charles Baudelaire
II
Ador ochii tăi limpezi cu străluciri verzui,
Dar, frumusețe dulce, azi toate-mi par amare;
Nici dragostea, budoarul, căminul, nimic nu-i
Ca soarele fierbinte, strălucitor pe mare!
*
Și totuși, suflet tandru, iubește-mă, fii mamă
Pentru-un ingrat ca mine, pentru-un necredincios;
Și, soră sau amantă, fii vraja ce ne cheamă
aveam peştişori aurii şi ei circulau de jur împrejur
într-un bol pe masă lîngă draperiile grele
care acopereau priveliştea ferestrei şi
mama, zîmbind întotdeauna, dorindu-ne pe toţi
cît mai fericiţi, mi-a spus, „fii fericit Henry!”
şi ea avea dreptate: e mai bine să fi fericit
dacă poţi
dar tata continua să o bată ca şi pe mine
de cîteva ori pe săptămînă în vreme ce
Comentarii aleatorii