Strappami dal sospetto
di essere nulla, più nulla di nulla.
Non esiste nemmeno la memoria.
Non esistono cieli.

Davanti agli occhi un pianoro di neve,
giorni non numerabili, cristalli
di una neve che sfuma all’orizzonte
- e non c’è l’orizzonte.

Traducere: Dănuţ Grădinaru

Şi orizontul nu este

Alungă-mi presimţirea
de a nu fi nimic, mai nimic decât nimicul.
Nu există nici măcar memoria.
Nu există ceruri.

Înaintea ochilor un platou de zăpadă
nenumărate zile, cristale
de o zăpadă ce se pierde la orizont
- şi orizontul nu este.