les tables sont rondes, messieurs
les tables sont rondes
les rues se sont ennuyées de leur couleur
noire
les portes aboient toujours après les passants
elles aboient toujours après eux
et les murs sont si occupés par leurs ombres
que les âmes ont perdu patience
attendant dans des corps et en l’air
Pentru că zăpada e adâncă
fără pată acea albă cădere prin aerul alb
*
Pentru că ea şchioapătă puţin - sângerează
acolo unde o nimeriseră
*
Pentru că vânătorii au puşti
iar câinii picioare de călău
*
Pentru că mi-ar plăcea s-o iau în braţele mele
şi să-i îngrijesc rănile
*
Pentru că ea nu-şi poate permite să moară
şi să-şi ucidă puii din burtă
*
Nu te-ntrista dacă îmi sună ceasul
De-acum și-aud îngrozitoarea șoaptă
A morții, ritmic măsurându-mi pasul
Spre gropa unde viermii mă așteaptă!
Nu-ți aminti, citind aceste rânduri,
De mâna mea!; Iubindu-te,-ți voi cere,
Când n-oi mai fi, să uiți aceste gânduri
Și vise dulci umbrite de durere.
Tot ce am scris și tu reciti e-n van, de
Voi zace sub pământ sau sub zăpadă;
the wind blew in the orchard of golden apples
and fell sick before sunrise
only a grain of sand was enough
to make the unicorn invisible
except for its heart
the eyes of the archaeopteryx
always reflect the mundane image
of seas from the sky
while the hippogryph
tired of being alone
sleeps with wings unfolded ahead
Comentarii aleatorii