simt uneori cum înoată
în mine o sepie ca o inimă
când tu te apropii
fuge în coapsa stângă
deghizată într-o ploaie roşie
când te îndepărtezi
mi se refugiază în pântec
ce devine un fel de acvariu fluorescent
pe care tu ai vrea
să-l mângâi noaptea în pat
*traducerea a fost realizată de Jeanette Carp şi Ronald Van Linde, Olanda
1600 de secunde învinşilor
aruncată lângă niște frunze descusute, din toată tinerețea nu rămâne nimic
imnul cioZvârtei poate
mâncam lângă biblie la ce oră voiam aveam atâta amar de timp cu cît vântul
bate mai puternic cu atât toamna se apropie mai lasciv de bocancii mei
slăbiciunile se aliniază în spatele meu și merg
ca soldații după mine în ordine alfabetică
fără să scoată vreun sunet
Iubirea mea dospind nu-i mai plăpândă.
Nu m-am răcit chiar dacă buza-ngheață.
(Iubirea scade căutând izbandă
În gura mare, ca o precupeață.)
Cândva și mie, dragostea ne'nfrântă
A tinereții-n mugur, primavara,
Îmi glăsuia, cum filomela cântă
Cu vocea-i tandră, când se lasă seara.
Nici toamna nu-i mai rece sau mai acră,
Decât atunci când ea cânta în noapte,
Comentarii aleatorii