Privește-ți chipul răsturnat în unda
Oglinzii reci și-ascultă cum te chiamă,
Să-l re'noiești că să-ți plătești dobânda
În lume iar, o neferice mama.
Ce pântec oare, plugului ce-l sapă,
Recunoștința n-o să-i mai arate?
Și cine se ascunde într-o groapă
Cu sine însuși, de posteritate?
Oglinda mamei ești; prin tine parcă
Renaște ea-n în Aprilie fecioară;
mîinile tale
umbră gîndurilor mele
căușul tremură dor
aripi zvîcnesc fluturi negri
solzi de argint
murmur ascund
freamăt și timp nenăscut
între noi un zid prăbușit
un pod între liniște
și tăcere
***************************************
le tue mani
ombra dei miei pensieri
il cavo della mano trema nostalgia
ali palpitano farfalle nere
squame d'argento
mormorio nascondono
Cercueils de plomb dormaient à poings fermés
Comme fleurs de plomb, funéraire vêtement –
Moi. Le caveau !... il y faisait du vent.
Pour faire pendant, couronnes de plomb grinçaient.
Dos tourné, mon amour de plomb dormait
Sur fleurs de plomb ; j’entrepris de l’appeler –
Le mort – seul. Et moi… le froid y régnait…
Comentarii aleatorii