Nu-ți cheltui tot harul frumuseții
Cu tine însuți fără cumpătare,
Căci nu e dar ci e-mprumutul vieții
Pentru acei ce-s liberi din născare.
Frumos avar, de ce te joci atunci
Și nu întorci tot ceea ce-ai avut?
Comori de ani în glie ți le-arunci
Și pierzi ca un zaraf nepriceput.
Făcând negoț cu tine însuți, ție
Îți vei greși, iar la sfârșit, în loc,
Când vei primi fatidica solie
I start putting together colorful pieces of glass, a winding mosaic
reminding me of gaudi
he never saw it but you know lately
he used to lift his glasses up on his nose
with the hand holding a pencil
and he would tell me there’s still time for a walk
let’s have something to eat first
Am dojenit aseară timpuria
Violă-n floare: "Dulcele parfum,
Mi l-ai răpit, hoț tandru!" iar mândria
În mine-am îngropat-o de acum.
Neprihănitul crin, pentru-a ta mână,
Îl cert, sovârful - pentru păru-ți moale,
Iar rozele, cu spini o să rămână
Roșind și-apoi albind de disperare.
Ne-a amăgit a treia, însă vina
Mai mare-i căci ți-a subjigat sărutul;
Își va primi sentința și-n grădina
Comentarii aleatorii