Tristan de caldera Tzara, al doilea infant. Un chiot spectral al infraroșului cu timpanul descris de spirale arhimedice.Tristan își închide șiret pantoful cu șiret arhaic.E cald și plictis de închisoare. Păsărici fără cioc, mulatre doamne gătesc la cină vreascuri elisee. Tristan își șterge nasul în dantela barocă. A desenat un trup fără cal și plânge.
I start putting together colorful pieces of glass, a winding mosaic
reminding me of gaudi
he never saw it but you know lately
he used to lift his glasses up on his nose
with the hand holding a pencil
and he would tell me there’s still time for a walk
let’s have something to eat first
Pe suflet, ca pe-o pânză, cu penelul,
Eu te-am răpit pe veci închipuirii,
Ca să-mi admir prin trupul-ramă, țelul
Duios din perspectivele iubirii.
Nici pictorii nu te-ar schimba în artă,
Căci n-ar cunoaște-adevărata-ți față
Ce încă uneori mi se arată
Prin ochiul atelierului, în ceață.
Privirea mea cu-a ta se împletește,
Căci amintindu-mi forma-ți prin fereastră
*traducerea a fost realizată de Jeanette Carp şi Ronald Van Linde, Olanda
1600 de secunde învinşilor
aruncată lângă niște frunze descusute, din toată tinerețea nu rămâne nimic
imnul cioZvârtei poate
mâncam lângă biblie la ce oră voiam aveam atâta amar de timp cu cît vântul
bate mai puternic cu atât toamna se apropie mai lasciv de bocancii mei
slăbiciunile se aliniază în spatele meu și merg
ca soldații după mine în ordine alfabetică
fără să scoată vreun sunet
Comentarii aleatorii