Rătăcind prin pădure, am tăiat o creangă pământie,
iar de pe buzele ei însetate s-a înălțat un susur:
a fost poate vocea tânguioasă a râului,
un clopot spart sau o inimă străpunsă;
Ceva ce părea că vine de departe,
ascuns în adâncuri, învelit de humă,
un strigăt îmbrățișat de toamne fără sfârșit,
de umbra informă și umedă a frunzelor.
out of the bus all afternoons
can be seen dilated by heat
my body warming the backseat
along with the heart like a scared butterfly
of the blonde woman near the window
silence wrapping the city with
an infinite net of delusive sensations
glowing inside the bodies flattened
by the speed of the city seen through the rear window
I feel only the sea getting closer, my love
crushing my vertebrae
until the soul opens widely its cataracts
and raises to the sun
overwhelmed by pollen
I hear only the sea, my love
sneaking under the wet clothes
like your irresolute stale fingers
silent gangrene growing in my flesh
jellyfish springs through wide orbits
shedding light on us
Comentarii aleatorii