les tables sont rondes, messieurs
les tables sont rondes
les rues se sont ennuyées de leur couleur
noire
les portes aboient toujours après les passants
elles aboient toujours après eux
et les murs sont si occupés par leurs ombres
que les âmes ont perdu patience
attendant dans des corps et en l’air
Traducere după ,,Chant d'automne'' de Charles Baudelaire
II
Ador ochii tăi limpezi cu străluciri verzui,
Dar, frumusețe dulce, azi toate-mi par amare;
Nici dragostea, budoarul, căminul, nimic nu-i
Ca soarele fierbinte, strălucitor pe mare!
*
Și totuși, suflet tandru, iubește-mă, fii mamă
Pentru-un ingrat ca mine, pentru-un necredincios;
Și, soră sau amantă, fii vraja ce ne cheamă
Pe-un drum obscur, de lume ocolit,
De îngerii malefici bântuit,
Pe unde Idolonul numit NOAPTE,
Pe-un negru tron, domnește peste toate,
Ajuns-am, îndurând destule,
Din ultima, palida Thule,
Dintr-un tărâm sălbatic ce zace sublim,
Dincolo de SPAȚIU, dincolo de TIMP.
Văi fără fund și valuri nesfârșite,
Prăpăstii, codri, peșteri tăinuite,
Cu forme ce nu le poți distinge,
Mărturisesc: e-al tău și eu de-asemeni
Chezașa ție mi-am lăsat voința.
Mi-aș renega cuvântul de-ai să semeni
Iertarea-n jur și-aș re'ntregi ființa.
Nici poarta nu-i deschizi, nici el nu pleacă,
Robit avidei arte, el - plăpândul,
'Și-ar fi aparținut de-a pururi dacă
N-aș fi semnat cu mâna-i legământul.
Pecetea frumuseții stă de pază,
Cu semnătura-mi limpede gravată
Îți vei aminti cândva de râpa capricioasă,
din care s-au înălțat miresme înfiorate,
din când în când, pasărea învaluită
de ape și amorteala: penajul de iarnă.
Îți vei aminti de darurile pământului:
parfumurile irascibile, filoanele de aur,
ierburile tufișului, smintitele rădăcini,
spinii ca niște săbii vrăjite.
Îți vei aminti buchetul dăruit,
buchetul de umbre și apele tăcute,
Comentarii aleatorii