Keller -
încătușată-n umbre
deschizi geamurile memoriei
lași gurii mele fierbinți
dinții inelului
înscripționat sub jurământ conjugal
amăgită în cuvinte false
aplecate-n cuiburile milei
vezi?
aripile crescute între atâtea nevinovății
zboară pe mormântul resemnării tale
lăsând amintirea să pulseze
în renunțarea ta la noi
Poezie:
Comentarii
alma -
Dacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.
Keller -
Vă mulțumesc mult de vizită, am modificat si este un poem mai melodios :) Am umblat puțin si la sfârsitul poeziei. Cum vi se pare? cu drag, erika
alma -
Cred că e mult mai bine așa. Ai putea renunța la ghilimelele din ultima strofă. Încearcă să găsesti un sinonim pentru "dansează".