Parfumurilor, fiecăruia,
Le este dată-o viață:
E plenitudinea concentrică a iradierii lor.
Dar, totodată, cunosc și-o limită
De netrecut.
Chiar horbota răzleață-a unui gând
De-ar îndrăzni să-și prelungească
Dincolo de circumferință -dat fatal- și gata!
Nu mai sunt.
Atunci când risipirea li-i aproape sunt neajutorate,
Se simt nevolnice,
Asemeni unor nou născuți
Ce stau să se sufoce.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
bun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos
yabukasigi -
Multumesc, e o profetie binevenita