Avigdor Arikha s-a născut în România în anul 1929. Primele desene le face în fragedă copilărie.
La numai 12 ani este deportat de naziști într-un lagăr german de concentrare,unde se află pî nă la eliberare în martie 1944, de acolo este trimes în Israel la kibuțul Maale Hamisha în vecinătatea Ierusalimului.
Este grav rănit în războiul de independență al Israelului (ianuarie 1948). Intre 46-49 studiază artele plastice
la academia Bezalel din Ierusalim apoi se înscrie la Paris la prestigioasa Ecole des Beaux Arts, absolvind-o în anul 1951.
mă învelești în pielea tapisată cu apa tulbure
pe care n-ai de unde să o știi
închid ușa și arunc zarurile șterse
în chivotul ruginit de pe noptieră
cred în coincidențe. în hazardul singurătății
uneori Dunărea e mai tulbure decât nopțile de război
și e singurul lucru pe care-l mai văd cu ochiul liber
din trupul tău pornește iarna pentru rănile deschise
ninsoarea care acoperă turnul din Niš
craniile aliniate. icoanele uscate pe zidul alb
copiii își aranjează câmpuri minate în vârful degetelor
cântă și defilează cu ochii acoperiți
până la urmă rămân descoperit
mă gândesc că ești deja prea departe
ca să-mi dau seama dacă te-am pierdut
îmi privesc genunchiul tapisat cu apa tulbure
Valiza Vuton zace închisă Louis
Versace expus pe strada Vaugirard
Parisul vagabond, cafeneaua dintr-un vis gurmand
vezi? mă duc paşii pe asfaltul bulevard
schimb ocheade cu Maillolul din statui
reflexii metalice în apa Senei
îmi zâmbesc
chemătoarele umbre ale înecaţilor poeţi
(Arikha, oda mirării, fragmente dispersate)
***
Expoziţia recent deschisă la muzeul de artă Tel Aviv încalcă în mod voit un dezirat major al pictorului:
a produce şi a expune pictură numai şi numai în lumină naturală.
Artificialul îi repugnă, neonul implică morbid şi rece, doar lumina solară satisface
redarea corectă a culorilor sale, subtil melanjate.
La numai 5 luni de la decesul artistului (29aprilie 2010) muzeul oraşului Tel Aviv instalează o dublă expoziţie Arikha:
Motto :
« l’Art réside même dans les choses conçues sans intention artistique ».
Hiroshi Sugimoto
Centrul național de artă și cultură George Pompidou a fost construit la inițiativa Președintelui George Pompidou, aceea de a exista în inima orașului Paris un centru cultural de arta modernă și contemporană aflat în interacțiune permanentă cu celelalte arte, cu muzica, teatrul, cinema, cărțile, conferințele etc.
Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977.
Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”.
Comentarii aleatorii