Né en 1940 à Perm en Russie, Gennady Zubkov vit et travaille aujoud’hui à Saint Petersbourg. Il est diplômé de l’Institut de Peinture et d’Arts Graphique de Leningrad. De 1963-1973 il a étudié les concepts de l’impressionnisme, Cubisme, Suprematisme et Matushin théorie des couleurs sous la tutelle de Sterligov, lui-même élève de Malevich. A partir de la théorie de Sterligov de la « géométrie spherique » , Zubkov a introduit le concept de la « forme qui crée la forme ». En tant qu’ « artiste contestataire », Zubkov a travailllé comme artiste-designer au Jardin Botanique, cadre dans lequel il a pu continuer son travail sur la couleur et sur la forme et explorer la relation entre l’art et la spiritualité.
De multe ori când scriu, nu eu scriu.Ma găsesc traversând lucruri și stări care nu îmi aparțin.
Undeva, la un capăt al curiozitații mele există Șoșana, o femeie ciudată egală cu ea însăși, îmbrăcată în negru. Justificarea Șosanei este percepția imediată a realitații . Revelația începe în sala modestă a
galeriei de sculptură Shoeva, inundată de stânci de hârtie și reptile de carton.
Lumea Șoșanei e populată de crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu în căruciorul de peste
"Je suis heureux qu'une exposition présente le travail que nous avons réalisé, mes associés et moi-même, ces quarante dernières années. Je suis particulièrement excité qu'elle ait lieu au Centre Pompidou dans le cadre de la célébration de son trentième anniversaire. Concevoir et bâtir le Centre Pompidou a été l'une des meilleures expériences de ma carrière." Richard Rogers
mă învelești în pielea tapisată cu apa tulbure
pe care n-ai de unde să o știi
închid ușa și arunc zarurile șterse
în chivotul ruginit de pe noptieră
cred în coincidențe. în hazardul singurătății
uneori Dunărea e mai tulbure decât nopțile de război
și e singurul lucru pe care-l mai văd cu ochiul liber
din trupul tău pornește iarna pentru rănile deschise
ninsoarea care acoperă turnul din Niš
craniile aliniate. icoanele uscate pe zidul alb
copiii își aranjează câmpuri minate în vârful degetelor
cântă și defilează cu ochii acoperiți
până la urmă rămân descoperit
mă gândesc că ești deja prea departe
ca să-mi dau seama dacă te-am pierdut
îmi privesc genunchiul tapisat cu apa tulbure
Comentarii aleatorii