Avigdor Arikha s-a născut în România în anul 1929. Primele desene le face în fragedă copilărie.
La numai 12 ani este deportat de naziști într-un lagăr german de concentrare,unde se află pî nă la eliberare în martie 1944, de acolo este trimes în Israel la kibuțul Maale Hamisha în vecinătatea Ierusalimului.
Este grav rănit în războiul de independență al Israelului (ianuarie 1948). Intre 46-49 studiază artele plastice
la academia Bezalel din Ierusalim apoi se înscrie la Paris la prestigioasa Ecole des Beaux Arts, absolvind-o în anul 1951.
Né en 1940 à Perm en Russie, Gennady Zubkov vit et travaille aujoud’hui à Saint Petersbourg. Il est diplômé de l’Institut de Peinture et d’Arts Graphique de Leningrad. De 1963-1973 il a étudié les concepts de l’impressionnisme, Cubisme, Suprematisme et Matushin théorie des couleurs sous la tutelle de Sterligov, lui-même élève de Malevich. A partir de la théorie de Sterligov de la « géométrie spherique » , Zubkov a introduit le concept de la « forme qui crée la forme ». En tant qu’ « artiste contestataire », Zubkov a travailllé comme artiste-designer au Jardin Botanique, cadre dans lequel il a pu continuer son travail sur la couleur et sur la forme et explorer la relation entre l’art et la spiritualité.
“Horațio, sunt pe pamînt și în ceruri mai multe lucruri
decît scriu ziarele voastre..”
Tagore
Ce sarcină apăsătoare dar nobilă - ridicarea unui muzeu al Holocaustului în Israel. Motoul acestei construcții deosebite este luat din psalmul Isaiah 56:5:
“And I shall give them in My house and within My walls
a memorial and a name (Yad Vashem) that shall not be cut off”…
mă învelești în pielea tapisată cu apa tulbure
pe care n-ai de unde să o știi
închid ușa și arunc zarurile șterse
în chivotul ruginit de pe noptieră
cred în coincidențe. în hazardul singurătății
uneori Dunărea e mai tulbure decât nopțile de război
și e singurul lucru pe care-l mai văd cu ochiul liber
din trupul tău pornește iarna pentru rănile deschise
ninsoarea care acoperă turnul din Niš
craniile aliniate. icoanele uscate pe zidul alb
copiii își aranjează câmpuri minate în vârful degetelor
cântă și defilează cu ochii acoperiți
până la urmă rămân descoperit
mă gândesc că ești deja prea departe
ca să-mi dau seama dacă te-am pierdut
îmi privesc genunchiul tapisat cu apa tulbure
Comentarii aleatorii