arte plastice & arhitectură

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Șoșana și Crocodilul

Expoziție de sculptură - Shoeva - Israel

De multe ori când scriu, nu eu scriu.Ma găsesc traversând lucruri și stări care nu îmi aparțin.
Undeva, la un capăt al curiozitații mele există Șoșana, o femeie ciudată egală cu ea însăși, îmbrăcată în negru. Justificarea Șosanei este percepția imediată a realitații . Revelația începe în sala modestă a
galeriei de sculptură Shoeva, inundată de stânci de hârtie și reptile de carton.
Lumea Șoșanei e populată de crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu în căruciorul de peste

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Miriam Gamburd - Instinctul rău .. e foarte bun

The Pulse of the Evil Impulse

יֵצֶר הָרַע טוֹב מְאֹד

Text original si desene: © Miriam Gamburd
tradus si publicat cu acordul artistei

Despre autor:

Miriam Gamburd

Artistă, filozof, sculptor, s-a născut în Moldova (Chișinău) fata maestrului moldovean, pictorul Moisei Gamburd. Graduata Academiei de Arte Monumentale din Sant Peterburg in 1970. Din 1977 trăiește în
Israel luând parte la numeroase expoziții în Israel și Europa.

imaginea utilizatorului Aranca

HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris

25 octombrie 2006- 12 februarie 2007

Motto :
« l’Art réside même dans les choses conçues sans intention artistique ».
Hiroshi Sugimoto

Centrul național de artă și cultură George Pompidou a fost construit la inițiativa Președintelui George Pompidou, aceea de a exista în inima orașului Paris un centru cultural de arta modernă și contemporană aflat în interacțiune permanentă cu celelalte arte, cu muzica, teatrul, cinema, cărțile, conferințele etc.
Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977.
Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”.

imaginea utilizatorului Aranca

Pierre Parat – Ritmul inefabil al luminii

Motto :
Pierre Parat’s painting is that of a great art lover, attached to such important figures as Soulages, Schneider, Poliakoff and Zao Wou-ki, whom he frequently mentions, and also an enlightened connoisseur of Paul Rebeyrolle, thereby proving his diversity as well as the fact that he does not apply their teachings, like so many others. He explains that if abstraction is the very essence of our art, he would rather respect it, in order to maintain a better, uncompromising, relationship. It is also clear that he must make his way beyond architecture, remove himself from it, set it aside.
Patrick-Gilles Persin

Pagini

Subscribe to arte plastice & arhitectură