Născut în 1903 la Piatra Neamț. La 18 ani se înscrie la școala de Arte Plastice din București unde picteză peisaje stil Cézanne, în spiritul epocii.
Dezvoltă în paralel un stil expresionist cu care apare la expoziții minore. Prima sa lansare importantă este la Galeria Mozart în anul 1924. Participă, co-fondator, la fundația revistei dadaiste 75H.P în București. Acolo lansează împreună cu Ilarie Voronca manifestul "picto-poeziei": picturi în ulei peste care se plasau texte sau cuvinte din vocabularul futurist-dadaist pe atunci în plină dezvoltare.
Né en 1940 à Perm en Russie, Gennady Zubkov vit et travaille aujoud’hui à Saint Petersbourg. Il est diplômé de l’Institut de Peinture et d’Arts Graphique de Leningrad. De 1963-1973 il a étudié les concepts de l’impressionnisme, Cubisme, Suprematisme et Matushin théorie des couleurs sous la tutelle de Sterligov, lui-même élève de Malevich. A partir de la théorie de Sterligov de la « géométrie spherique » , Zubkov a introduit le concept de la « forme qui crée la forme ». En tant qu’ « artiste contestataire », Zubkov a travailllé comme artiste-designer au Jardin Botanique, cadre dans lequel il a pu continuer son travail sur la couleur et sur la forme et explorer la relation entre l’art et la spiritualité.
Motto :
« l’Art réside même dans les choses conçues sans intention artistique ».
Hiroshi Sugimoto
Centrul național de artă și cultură George Pompidou a fost construit la inițiativa Președintelui George Pompidou, aceea de a exista în inima orașului Paris un centru cultural de arta modernă și contemporană aflat în interacțiune permanentă cu celelalte arte, cu muzica, teatrul, cinema, cărțile, conferințele etc.
Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977.
Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”.
De multe ori când scriu, nu eu scriu.Ma găsesc traversând lucruri și stări care nu îmi aparțin.
Undeva, la un capăt al curiozitații mele există Șoșana, o femeie ciudată egală cu ea însăși, îmbrăcată în negru. Justificarea Șosanei este percepția imediată a realitații . Revelația începe în sala modestă a
galeriei de sculptură Shoeva, inundată de stânci de hârtie și reptile de carton.
Lumea Șoșanei e populată de crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu în căruciorul de peste
Comentarii aleatorii