Avigdor Arikha s-a născut în România în anul 1929. Primele desene le face în fragedă copilărie.
La numai 12 ani este deportat de naziști într-un lagăr german de concentrare,unde se află pî nă la eliberare în martie 1944, de acolo este trimes în Israel la kibuțul Maale Hamisha în vecinătatea Ierusalimului.
Este grav rănit în războiul de independență al Israelului (ianuarie 1948). Intre 46-49 studiază artele plastice
la academia Bezalel din Ierusalim apoi se înscrie la Paris la prestigioasa Ecole des Beaux Arts, absolvind-o în anul 1951.
Valiza Vuton zace închisă Louis
Versace expus pe strada Vaugirard
Parisul vagabond, cafeneaua dintr-un vis gurmand
vezi? mă duc paşii pe asfaltul bulevard
schimb ocheade cu Maillolul din statui
reflexii metalice în apa Senei
îmi zâmbesc
chemătoarele umbre ale înecaţilor poeţi
(Arikha, oda mirării, fragmente dispersate)
***
Expoziţia recent deschisă la muzeul de artă Tel Aviv încalcă în mod voit un dezirat major al pictorului:
a produce şi a expune pictură numai şi numai în lumină naturală.
Artificialul îi repugnă, neonul implică morbid şi rece, doar lumina solară satisface
redarea corectă a culorilor sale, subtil melanjate.
La numai 5 luni de la decesul artistului (29aprilie 2010) muzeul oraşului Tel Aviv instalează o dublă expoziţie Arikha:
Né en 1940 à Perm en Russie, Gennady Zubkov vit et travaille aujoud’hui à Saint Petersbourg. Il est diplômé de l’Institut de Peinture et d’Arts Graphique de Leningrad. De 1963-1973 il a étudié les concepts de l’impressionnisme, Cubisme, Suprematisme et Matushin théorie des couleurs sous la tutelle de Sterligov, lui-même élève de Malevich. A partir de la théorie de Sterligov de la « géométrie spherique » , Zubkov a introduit le concept de la « forme qui crée la forme ». En tant qu’ « artiste contestataire », Zubkov a travailllé comme artiste-designer au Jardin Botanique, cadre dans lequel il a pu continuer son travail sur la couleur et sur la forme et explorer la relation entre l’art et la spiritualité.
De multe ori când scriu, nu eu scriu.Ma găsesc traversând lucruri și stări care nu îmi aparțin.
Undeva, la un capăt al curiozitații mele există Șoșana, o femeie ciudată egală cu ea însăși, îmbrăcată în negru. Justificarea Șosanei este percepția imediată a realitații . Revelația începe în sala modestă a
galeriei de sculptură Shoeva, inundată de stânci de hârtie și reptile de carton.
Lumea Șoșanei e populată de crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu în căruciorul de peste
Comentarii aleatorii