1.
privește iubito sferele acestea subțiri
echilibrându-se în mine
Maria Rilke vine la masa de seară
și în acest scenariu cresc primele păpădii
a luat foc și restul lumii
nu, nu pe geam privește
privește sferele acestea subțiri
ca niște atu-uri de rigoare – grefieri speriați
nu uita de telefon cotidiana pâine
și eventualul climat de pace
vezi cine mai e pe internet
ai grijă, da, da, în oraș se dizolvă neofasciștii
să nu calci în vreo baltă infectă
- asta vreau, da -
nu vreau să fii acasă atunci
când sferele acestea îmi vor perfora epiderma și
vor pleca de capul lor
printre cuvintele ce le scriu chiar acum
când vrei să chemi ambulanța
2.
ești o iubită cum n-am mai avut nici una
îți dau ție trupul
nu-l izgoni
e bun pentru o înmormântare celebră
pentru mine nu mai e nimeni pe internet
s-au culcat fără să-mi simtă oboseala
- această căprioară hăituită până-n
occipitalul anului 2007
anul din care îmi va fi dor de o biată conjugare a trupului tău
de un biet moment al nimănui
într-o țară inexistentă
iubita mea
ce poezii frumoase ți-aș scrie
ce cântece frumoase ți-aș compune
nu pleca
în orbitele mele ți-am pregătit sălașul
uite, acum aruncă tot mapamondul cu pamânt în mine
pe ochii mei pe orbitele mele
ei îți distrug sfioasa alcătuire
ce mult ești a mea! ce mult ești a mea!
Comentarii
lucian -
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
bobadil -
O marturisire poetica in si bemol as zice, as fi preferat pe Beethoven in locul romanticului Rainer M.R... Mi-a placut insiruirea aproape explicita de trairi necenzurate de minte, poemul e ca un somn... pe care ti-l doresti odihnitor. Bobadil.