în mine s-a închis o scoică care zămislește
îmi cere din carne și din suflet
și zămislește
iar eu mă zidesc în ea tot mai mult până când într-o zi
mă va da afară șlefuită și lucioasă
câteodată îmi comprim lunile în săptămâni
și anii în luni pentru ca atunci când voi ajunge la patruzeci
să-mi pot invita infarctul la o cană de ceai ca să povestim puțin înainte
de nota finală
îmi va aduce bineînțeles aminte de cum am urlat în somn
de cum m-am târâit prin noroi crezând că lupt pentru o cauză nobilă
și despre toate acele dăți când mi-am făcut curat în dulap ca și cum mi-aș face curat în viață
dacă nu aș fi știut mai bine aș fi spus că toată durerea din lume se transformă
într-o perlă pentru că de fapt ăsta este și planul lui Dumnezeu
dar cum poți Tu Dumnezeule permite ca cel ce îți spune tată
să ajungă să fie cârpă
dacă toată lumea pleacă atunci nu-mi rămân decât eu să-mi port de grijă
să șterg fotografiile de pe perete și să ud florile seara târziu
într-o zi voi lua forma unei scoici închise fără nicio perlă înăuntru
pereții mei vor fi sidef de aducere aminte
foto: ferdinando scianna
Comentarii
cineva care a ajuns deja la patruzeci
Sancho Panza -
(ocolind infarctul) îți spune că textul acesta este, pe alocuri, mult prea explicit. ar merita scuturat puțin, să se mai ducă o parte din scamele ce-l fac să semene cu o... prelegere.
ex:
„și anii în luni pentru ca atunci când voi ajunge la patruzeci
să-mi pot invita infarctul la o cană de ceai ca să povestim puțin înainte
de nota finală”
mai e și acel „de cum” care poate fi înlocuit cu un simplu „cum”, iar acel „bineînțeles” nu e neapărat necesar; „acele dăți” ar putea fi numite „acele zile” (strofa a treia);
„dacă nu aș fi știut mai bine aș fi spus că toată durerea din lume se transformă
într-o perlă pentru că de fapt ăsta este și planul lui Dumnezeu”
... iarăși explicații și justificări:„pentru că de fapt” , și asta sufocă textul (strofa a patra)
ca la sfârșitul poeziei să se repete cuvântul „pereți” (versul 2 și 4), plus că ne reîntâlmim cu scoina și cu perla din strofele 1 și 4.
eu zic așa: când vei considera că ai reușit să te eliberezi de tensiunea și emoția (vădite) ce au generat textul, revino asupra lui (știi tu... „timpul, sfetnicul bun...”) și limpezește-l.
o sa-l scutur
Madalina Cauneac -
dar mai incolo, cand voi fi mai detasata. deocamdata partile cu infarctul si planul si ce-o mai fi nu simt ca extraexpliciteaza textul ci ca doar ca dau un hint spre ce am vrut sa zic. oricum ar fi, suntem oameni si suntem subiectivi, indiferent de esti la 21 sau 40. chiar, oare varsta sa conteze asa mult in viziunea critica? hmm...
err. ci doar ca, fara primul
Madalina Cauneac -
err. ci doar ca, fara primul ca
de'ale foniei
Madalina Cauneac -
nu m-am gandit niciodata sa-mi inregistrez poemele pentru ca 1 mi se pare ciudat sa-mi recit propriile poeme si 2 pentru ca nu mi-a venit pe chelie.:) dar daca tu spui atunci am sa incerc, mai ales ca sunt o persoana care imbratiseaza cu o ignoranta aproape idioata provocarile care mi se par cele mai stranii, grele sau pur si simplu iesite din raza mea.
...
Alexander -
mult, mult prea explicit acest text. nici nu are valoare poetica. eh! credeam ca o sa gasesc ceva valoros pe la tine, dar trebuia sa imi dau seama din limbajul de 'net' folosit la comentariu ca nu e mare lucru in scrisul tau. gata, trec la lucruri mult mai bune de facut.