viaţa m-a luat ȋn braţe, trăgându-mi două palme cât să-mi ajungă
şi primul lucru pe care l-am văzut, a fost un sân generos răsărit dintre faldurile zilei
al cărui sfârc l-am muşcat cu sălbăticie
am urmărit nenumărate zile ce-şi dezbrăcau răsăritul la uşă
abandonându-se ȋn braţele dependenţilor nesătui
ghicindu-mi prezenţa,
ignorându-mă ȋnsă,
până când, ostenite de joacă,
ȋşi luau ȋnserările târându-se afară din viaţă
uneori totul pare
absolut inutil.
nu îndrăznesc să îmi întorc privirea.
mai bine să nu știu
mai bine să nu văd
cum timpul își crește copiii hrănindu-i
cu felii sângerânde din cuvintele mele.
pictorul desenează cu minuţiozitate
cadrul ferestrei în ochii cardinalului
înfipt drept în fotoliu. lumina aceea sclipind
lângă pupilă este totul. o rază cade pe gaura
cheii unei uşi închise. un fluture alb tremură
pe toca voalată a văduvei. în târg păpuşile
din turnul medieval cu ceas se învârt
şi moartea printre ele. un copil râde
muşcând din vata de zahăr.
Unde sunt cele dinaintea ceasului în care păcătoşii au împărţit mărul între ei?
Comentarii aleatorii