mă apucă așa o lehamite cînd vad șantaje. pentru că acum nu mai inteleg ce se petrece si ce ar trebui sa fac. evident textul e prost. poate nu neaparat de santier dar are portiuni chiar agramate. dar problema este alta. ce facem aici? luam decizii pentru ca isi ridica cineva fustele in cap si santajeaza? adica ce punem in balanta? plecarea margai versus mediocritatea unui text? Asa ca marga poate sa faca ce vrea. Asa cum am mai spus, fiecare sta sau pleaca de aici de buna voie. Dar ii atrag atentia ca santajul e un obicei urit la o femeie. O degradeaza. Cel putin asta e parerea mea. O femeie puternica nu santajeaza niciodata. Ma rog, iata ca am inceput sa ma irosesc in moralisme. Deci Marga face ce vrea. Iar textul ramine asa cum este. Gafa lui Naan Lea o va costa pe ea. Pentru ca probabil nu multa lume va aprecia penitele ei de acum incolo. Asta daca nu va risca sa piarda dreptul de a le acorda. Arivederci.

Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.

Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.

Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.

Eu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
Și eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.