Nu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
experimentul este interesant. dar, aici sint doua-trei paliere de perceptie, cel putin. primul este imaginea care sufera compozitional si cromatic, pentru ca aici nu este vorba ce dioptrii avem sau nu si nici ce monitor de exceptie sau nu. pur si simplu nu se citeste uniform nuanta de rosu aleasa pe un fond variabil ca intensitate. propunerea de dinainte de a vira putin nuanta de rosu era perfect legitima. al doilea palier e textul ca text in sine. il putem analiza, nu acum. un alt aspect, este cel al dreptului de autor privind o imagine pe care o pot lua de undeva, usor prelucra si gata, rezulta experiment...nu mi se pare corect, juridic vorbind, si asta din punctul de vedere al site-ului (care gazduieste) nu al tau. de aceea, copyright-ul a fost inventat. Madim draga, acest comentariu nu este cu rea intentie, ci inca un punct de vedere cit se poate de neutru. in ceea ce priveste textele tale, intotdeauna am constatat existenta unui grad de sensibilitate aparte.
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
Alba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
Paul, acum serios şi mă bucur că ai luat cele spuse de mine drept glumă. Aşa a şi fost, o glumă:). Dacă a fost slabă sau a căzut aiurea pentru tine, îmi cer scuze. Tot ce am vrut,de fapt, să spun este că schimbă cumva registrul poemului, începutul şi sfârşitul nu se echilibrează din punctul meu de vedere (cu esofagul şi soarele), desigur. De aceea am şi spus că ai tu nişte poeme foarte bune, care-mi merg la suflet, în schimb, aci, am simţit nevoia să-ţi spun ce am spus. Nu imi pasă de urechile nimănui. Eu îmi iubesc doar urechile mele. Sâc!:)
s.b.
Adrian, ma bucura trecerea ta. aproape am tresarit cand am citit de ingamfarea lirica, mai apoi m-am gandit ca trebuie sa fie de bine, in contextul in care ai spus-o.:)
de dragul ilenei am sa scot slash-urile, desi mie imi plac. fragmenteaza mai bine, subliniaza ideea. dar bine, ma pliez.
referitor la primele versuri nu vad cum as putea rezolva problema. stiu ca e un retorism acolo, dar e pus cu cap ( cel putin al meu:P)
Am recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
Cu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
uite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
Deja am observat un prim incident în acest concurs.
Deşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Admirabil (şi dureros) poem de dragoste. Cu ceva (dar în alt stil, desigur) din blagianul "Risipei se dedă florarul" - că tot suntem în luna mai. Cum s-ar zice: "Visând, întrezarim prin doruri –/ latente-n pulberi aurii -/ Păduri ce ar putea sa fie/ si niciodată nu vor fi."
Alexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
Sfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
dati-mi voie, domnilor, dati-mi voie... Deci, Mult stimata domnisoara Maya Cusco, Doamnelor, Domnilor, Date fiind alocutiunile domniilor voastre, data fiind vremea perfecta de-afara, dat fiind ca mieii sburda pe cernoziomurile patriei noastre. POEZIA, dati mi voie, zic, sa ma alatur acestui cor, acestui exemplu de generozitate, atentie distributiva egal distribuita, aplombului si sinceritatii cu care m ati rasfatat si rasfatati, vad in mod placut, membrii acestei case. caci ce e o casa? o casa este, logic, o casa de oameni. Fac aceasta divagatie pentru a demonstra, daca mai era nevoie de demonstratie, ca suntem uniti. Suntem aici si acum, ca sa l citesc pe patronul meu spiritual, cel care mi a inundat cu lumina Fiintei copilaria. da, ati ghicit, domnii mei, este vorba despre Heidegger. Marty, cum imi place sa l alint cand ii mangai copertile.... Spuneam asadar, ca nu exista mai mare placere pe lumea asta in afara unui text (ce suntem noi daca nu niste texte, pardon, niste bune texte care se scriu pe sine, scriind despre altul sau celalalt?) si desigur, ati ghicit, in afara unui bun comentariu la adresa si intru insurirea bunelor moravuri si instrumente prin care devenim meseriasi in breasla noastra, in casa noastra, dupa cum precizam Imi permit, stimata dsoara, sa te felicit pentru multilateralitatea observatiilor facute, pt farmecul acestui ideal implinit, exprimandu mi totodata regretul de a nu benefia personal de aceeasi atentie si candoare. C est la vie, spune frantzuzu.... Alea iacta est...italianul...si well, this iz the life, bill... americanul, desigur.. Imi permit din nou domnii mei sa ma adresez dvoastra personal pentru si in vederea, credinta si speranta ca veti persevera si chiar imbogati aria dvoastra de interes, incluzand in ea si florile de gladiș.... Cu stima si consideratiune, al vostru dintotdeauna si pe vecie Dorin della Coza de Hermeneia ps: iertati mi scurtimea si posibilelele greseli. berrare humanum est.... ... ...
*dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit.*(P) De ceva timp intalnesc preocuparea multor oameni de a schimba lumea. Eu am inteles ca personajul dv ofera o utopie, fiindca iubirea, daca nu este in ghilimele, adica o prefacuta iubire, nu poate exista razboi. Adineaori am citit un text in care un autor drag mie ducea mai departe meditatia lui Nietzsche: "Lumea ar putea fi schimbata de un Caesar cu sufletul lui Hristos". Ceea ce propune si autorul citat de mine anterior. Daca povestea dv. propune obtinerea fericirii unora prin schingiuirea sau omorarea altora cu si mai multa arta, nu poate fi decat revoltator. "O vietate nu trebuie ranita nici macar cu gandul" (D.I.R,)
Pare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
Luminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
Eu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
Mi se pare cam prea larg explicativ discursul primelor două strofe.
Apoi se leagă binișor, mai ales finalul care deși aproape se aglomerează, rămâne limpede.
pai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
din vina țărmului marea trecea mereu prin păsări și apoi mână în mână tragem după noi țărmul ... acestea îmi par deosebite, pline de lirism dom'le:) fug... că dau faliment, după cum văzuși:)!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
pentru textul : Doar un nebun frumos deexperimentul este interesant. dar, aici sint doua-trei paliere de perceptie, cel putin. primul este imaginea care sufera compozitional si cromatic, pentru ca aici nu este vorba ce dioptrii avem sau nu si nici ce monitor de exceptie sau nu. pur si simplu nu se citeste uniform nuanta de rosu aleasa pe un fond variabil ca intensitate. propunerea de dinainte de a vira putin nuanta de rosu era perfect legitima. al doilea palier e textul ca text in sine. il putem analiza, nu acum. un alt aspect, este cel al dreptului de autor privind o imagine pe care o pot lua de undeva, usor prelucra si gata, rezulta experiment...nu mi se pare corect, juridic vorbind, si asta din punctul de vedere al site-ului (care gazduieste) nu al tau. de aceea, copyright-ul a fost inventat. Madim draga, acest comentariu nu este cu rea intentie, ci inca un punct de vedere cit se poate de neutru. in ceea ce priveste textele tale, intotdeauna am constatat existenta unui grad de sensibilitate aparte.
pentru textul : Grey rain depoezia se termină la "cel ce deveneam om de nisip".
pentru textul : Nisip demai departe e o repetiţie care te oboseşte.
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant deAlba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dePaul, acum serios şi mă bucur că ai luat cele spuse de mine drept glumă. Aşa a şi fost, o glumă:). Dacă a fost slabă sau a căzut aiurea pentru tine, îmi cer scuze. Tot ce am vrut,de fapt, să spun este că schimbă cumva registrul poemului, începutul şi sfârşitul nu se echilibrează din punctul meu de vedere (cu esofagul şi soarele), desigur. De aceea am şi spus că ai tu nişte poeme foarte bune, care-mi merg la suflet, în schimb, aci, am simţit nevoia să-ţi spun ce am spus. Nu imi pasă de urechile nimănui. Eu îmi iubesc doar urechile mele. Sâc!:)
pentru textul : ultimele zile des.b.
Ma onoreaza semnul de lectura; multumesc pentru apostrofare!
pentru textul : O nouă provocare deAdrian, ma bucura trecerea ta. aproape am tresarit cand am citit de ingamfarea lirica, mai apoi m-am gandit ca trebuie sa fie de bine, in contextul in care ai spus-o.:)
pentru textul : cinema victoria dede dragul ilenei am sa scot slash-urile, desi mie imi plac. fragmenteaza mai bine, subliniaza ideea. dar bine, ma pliez.
referitor la primele versuri nu vad cum as putea rezolva problema. stiu ca e un retorism acolo, dar e pus cu cap ( cel putin al meu:P)
Dar domnule, există scaieți nemulțumiți de lâna oii de care se agață. Un asemenea scaiete este insul Părpuță.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dema tem ca ai putea inscrie textele acestea la Note. Mi-e greu sa vad in ele elementul de jurnal Parerea mea
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae decheers!
PS ..era un typo si la red head!
pentru textul : Costa's deAm recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
pentru textul : La stăpân deCu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
uite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România deDeja am observat un prim incident în acest concurs.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDeşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Admirabil (şi dureros) poem de dragoste. Cu ceva (dar în alt stil, desigur) din blagianul "Risipei se dedă florarul" - că tot suntem în luna mai. Cum s-ar zice: "Visând, întrezarim prin doruri –/ latente-n pulberi aurii -/ Păduri ce ar putea sa fie/ si niciodată nu vor fi."
pentru textul : amputarea literei d deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deAlexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
pentru textul : atât de absurd deSfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
dati-mi voie, domnilor, dati-mi voie... Deci, Mult stimata domnisoara Maya Cusco, Doamnelor, Domnilor, Date fiind alocutiunile domniilor voastre, data fiind vremea perfecta de-afara, dat fiind ca mieii sburda pe cernoziomurile patriei noastre. POEZIA, dati mi voie, zic, sa ma alatur acestui cor, acestui exemplu de generozitate, atentie distributiva egal distribuita, aplombului si sinceritatii cu care m ati rasfatat si rasfatati, vad in mod placut, membrii acestei case. caci ce e o casa? o casa este, logic, o casa de oameni. Fac aceasta divagatie pentru a demonstra, daca mai era nevoie de demonstratie, ca suntem uniti. Suntem aici si acum, ca sa l citesc pe patronul meu spiritual, cel care mi a inundat cu lumina Fiintei copilaria. da, ati ghicit, domnii mei, este vorba despre Heidegger. Marty, cum imi place sa l alint cand ii mangai copertile.... Spuneam asadar, ca nu exista mai mare placere pe lumea asta in afara unui text (ce suntem noi daca nu niste texte, pardon, niste bune texte care se scriu pe sine, scriind despre altul sau celalalt?) si desigur, ati ghicit, in afara unui bun comentariu la adresa si intru insurirea bunelor moravuri si instrumente prin care devenim meseriasi in breasla noastra, in casa noastra, dupa cum precizam Imi permit, stimata dsoara, sa te felicit pentru multilateralitatea observatiilor facute, pt farmecul acestui ideal implinit, exprimandu mi totodata regretul de a nu benefia personal de aceeasi atentie si candoare. C est la vie, spune frantzuzu.... Alea iacta est...italianul...si well, this iz the life, bill... americanul, desigur.. Imi permit din nou domnii mei sa ma adresez dvoastra personal pentru si in vederea, credinta si speranta ca veti persevera si chiar imbogati aria dvoastra de interes, incluzand in ea si florile de gladiș.... Cu stima si consideratiune, al vostru dintotdeauna si pe vecie Dorin della Coza de Hermeneia ps: iertati mi scurtimea si posibilelele greseli. berrare humanum est.... ... ...
pentru textul : vis finit nedeterminist de*dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit.*(P) De ceva timp intalnesc preocuparea multor oameni de a schimba lumea. Eu am inteles ca personajul dv ofera o utopie, fiindca iubirea, daca nu este in ghilimele, adica o prefacuta iubire, nu poate exista razboi. Adineaori am citit un text in care un autor drag mie ducea mai departe meditatia lui Nietzsche: "Lumea ar putea fi schimbata de un Caesar cu sufletul lui Hristos". Ceea ce propune si autorul citat de mine anterior. Daca povestea dv. propune obtinerea fericirii unora prin schingiuirea sau omorarea altora cu si mai multa arta, nu poate fi decat revoltator. "O vietate nu trebuie ranita nici macar cu gandul" (D.I.R,)
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei dece inseamna "f a"?
pentru textul : opi decred ca aceasta depinde de fiecare. mulţumesc pentru citire
pentru textul : yin și yang dePare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
pentru textul : Fotografiind umbre deLuminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deEu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
pentru textul : când îngerul își imaginează deMi se pare cam prea larg explicativ discursul primelor două strofe.
pentru textul : De câte ori deApoi se leagă binișor, mai ales finalul care deși aproape se aglomerează, rămâne limpede.
stiam ...astept sugestii. multumesc
pentru textul : din viața noastră secretă depai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
pentru textul : nimic artificial deUite inca unul care l-a descoperit pe Nietzsche :) Pacat de text ca avea un parfum aparte.
pentru textul : Doină dedin vina țărmului marea trecea mereu prin păsări și apoi mână în mână tragem după noi țărmul ... acestea îmi par deosebite, pline de lirism dom'le:) fug... că dau faliment, după cum văzuși:)!
pentru textul : sărutul de sare de"glasor" e typo sau licență?
pentru textul : Ferestre dePagini