Găsesc aici ceva simboluri dar mă întreb dacă nu cumva sunt găselnițele mele și doar coincidențe lumești în poem. Versul "își face cruce deci exist" vine salvator. Cu ceva lucru pe strofele 1, 2, 3, 4, ar putea ieși un text bun.
îmi place ideea de lume-bibliotecă...interesantă ... poate că ceasul norocos va sări chiar dacă din ultimele pagini (niciodată nu e prea târziu, nu?) și va umple locul rămas gol pentru tine... îți doresc un nou început mai bun decât toate celelalte.
ai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
domnule Gorun, mulţumesc pentru opinie. Sincer din nou, cred că aşa e felul meu şi îmi place mai mult să merg pe două-trei drumuri pentru o viziune mai completă asupra necesităţilor mele lirice; cred că am mai avut poezii în acest registru sau ton. Şi încă o dată aveţi dreptate când remarcaţi o disonanţă în finalul textului, pe care prefer să nu o modific acum, aşa o simt eu deocamdată.
pe mine sincer m-a emotionat comentariul tau Andu! da, stiu ca intre sinceritate si metafora, sinceritatea da mai bine, dar e un teren oarecum nou pentru mine... oricum conteaza mult parerea ta, multumesc!
multumesc si felicitari pentru realizare! în căşti muzica picură sublim, iar strazile pictate ne fură privirile! interesant pictor chiar si-n acest album monotematic!
matei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
nu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
Adriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
e o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
Mulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care. Îţi mulţumesc pentru comentariul nici prea prea nici foarte foarte, întâmplător aceasta e o poezie care mie mi-e aproape de suflet. Totuşi o voce nu cred că poate fi sensibilă, pe ansamblu sau nu, dar auzul tău sau al altora poate fi uneori sensibil.
"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
in general, cind e vorba de dragoste, on ne peut pas plaire à tout le monde... dar important e sa incepi a te iubi pe tine insati, sa existe acel coup de foudre despre care spui plina de convingere "a fost cu siguranță dragoste la prima vedere știu că și eu ca și mine am ințeles ca eu eram aceea…" o mai recitesc.
nu stiu dar eu nu vad nimic despre cifre sau numere aici. asa ca nu prea inteleg o parte a comentariilor voastre. in plus, eu totusi consider ca ultima parte isi gaseste foarte bine locul acolo unde e. sau cel putin asa se vede de la mine. francisc, intradevar ai prins ideea la modul fantastic. multumesc
Emile, deacord... Romania nu este "deocamdata" capabila de o campanie electorala "adevarata" cum zici tu (nu inteleg pe deplin notiunea de adevar in acest context, dar ma rog... poate imi explici eventual intr-un alt jurnal in care vei relata despre o asemenea campanie adevarata)... dar nu as folosi termeni ca "niciodata", eu sunt un optimist :-) Virgile, adevarat ce zici tu, mea culpa dar comentariul tau este mult prea agresiv la adresa romanilor ca natiune ca sa pot ramane indiferent. Comentariul tau este aproape xenofob, daca il analizezi mai in detaliu, right? Poate ca intai ar trebui sa aplici regulamentul asupra urmatoarelor afirmatii: "In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa." "Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti" "romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India" afirmatii care fac referiri jignitoare nu doar asupra noastra ca ramani ci si asupra unor alte popoare, right? (mai tii minte suspendarea mea legata de textul cu arabii man?) Deci eu zic ca un Regulament avem, un Regulament sa respectam. Textul ramane mediocru, anyway. Si nu efortul justifica neaparat o anumita calitate. Ca reportaj este slab. Ca povestire este mediocru. Ca tehnici si nuante literare este bunicel. Media este deci, mediocra. Parerea mea, Andu P.S. N-am mai spus de cersetori pentruca nu stiu daca acei incredibili de urati homeless-i cerseau sau nu ca n-am avut timp sa ii studiez indeajuns. Dar dupa cum aratau nu cred ca munceau pe undeva. Si daca nu cerseau, atunci sigur furau. Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap.
Madim, poemul tau e viata ca intr-o carte in care "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte, fiecare om are pagina lui si prima închinare" Se reliefeaza framantarea vietii unui om in care lupta pentru mai bine (intr-un sediu al cugetarii) e redata frumos prin versurile tale. cu drag, erika
Deși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
Andu
penultima strofă, cea cu cheile, e surplus. nu ştiu ce vrea să spună.
ultima strofă, mă duce cu gândul la actualul masacru care se derulează în siria, per total, numai partea cu " lopata în dreapta şi cana în stânga" are ceva de spus. dar e doar o părere personală, nu sînt critic literar.
bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
Hm... nu eram sigură cam cât să îngroș tușa comis-voiajorului, pentru că ideea este tocmai contrastul dintre el și bătrâni, de aici se naște absurdul situației. Iar detaliile constituie obsesia mea de când am început să scriu, mai ales că aici trebuiau să dea naștere atmosferei aceleia creepy din casă. Stilul... încă îl caut. Trebuie să mai lucrez asupra textului, este proaspăt, ți-aș fi fost recunoscătoare dacă mi-ai fi indicat unde am typos... eu l-am corectat de multe ori, dar se pare că mi-au scăpat. Oricum, mulțumesc că ai avut răbdarea să mă citești :)
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Găsesc aici ceva simboluri dar mă întreb dacă nu cumva sunt găselnițele mele și doar coincidențe lumești în poem. Versul "își face cruce deci exist" vine salvator. Cu ceva lucru pe strofele 1, 2, 3, 4, ar putea ieși un text bun.
pentru textul : Impresii demultumesc Ani, dar nu ma mai domni atita ca am sa ma simt ca un pterodactyl. Un an bun si tie.
pentru textul : simetrie deVa multumesc frumos pentru ganduri si pentru lectura. E prima penita primita pe acest site. La mai multe!!!
pentru textul : Un ‘DA’ pentru mesajul lui Adrian Marino deîmi place ideea de lume-bibliotecă...interesantă ... poate că ceasul norocos va sări chiar dacă din ultimele pagini (niciodată nu e prea târziu, nu?) și va umple locul rămas gol pentru tine... îți doresc un nou început mai bun decât toate celelalte.
pentru textul : locul tău gol deai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
pentru textul : Legile poeziei dedomnule Gorun, mulţumesc pentru opinie. Sincer din nou, cred că aşa e felul meu şi îmi place mai mult să merg pe două-trei drumuri pentru o viziune mai completă asupra necesităţilor mele lirice; cred că am mai avut poezii în acest registru sau ton. Şi încă o dată aveţi dreptate când remarcaţi o disonanţă în finalul textului, pe care prefer să nu o modific acum, aşa o simt eu deocamdată.
pentru textul : tropice amare deaș vrea să am cuvinte, dar nu am cuvinte, doar imaginea lui aplecată peste pian... peste lumea în care trăim...
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu depe mine sincer m-a emotionat comentariul tau Andu! da, stiu ca intre sinceritate si metafora, sinceritatea da mai bine, dar e un teren oarecum nou pentru mine... oricum conteaza mult parerea ta, multumesc!
pentru textul : aseară s-a anunțat vreme-nghetată și a nins demultumesc si felicitari pentru realizare! în căşti muzica picură sublim, iar strazile pictate ne fură privirile! interesant pictor chiar si-n acest album monotematic!
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu dematei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
pentru textul : numele meu este diana denu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
pentru textul : Un veac deAdriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
pentru textul : cotidian dee o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
pentru textul : arome deUn poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III deMulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
pentru textul : Balada florii de mătasă deFrumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție demă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care. Îţi mulţumesc pentru comentariul nici prea prea nici foarte foarte, întâmplător aceasta e o poezie care mie mi-e aproape de suflet. Totuşi o voce nu cred că poate fi sensibilă, pe ansamblu sau nu, dar auzul tău sau al altora poate fi uneori sensibil.
pentru textul : strada mântuleasa decineva de Chianti? este cumva si Roscato?
well done girl, you're good in this, royal language. I miss the willpower to coment any further.
pentru textul : Well... de"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 de"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
in general, cind e vorba de dragoste, on ne peut pas plaire à tout le monde... dar important e sa incepi a te iubi pe tine insati, sa existe acel coup de foudre despre care spui plina de convingere "a fost cu siguranță dragoste la prima vedere știu că și eu ca și mine am ințeles ca eu eram aceea…" o mai recitesc.
pentru textul : de dragoste denu stiu dar eu nu vad nimic despre cifre sau numere aici. asa ca nu prea inteleg o parte a comentariilor voastre. in plus, eu totusi consider ca ultima parte isi gaseste foarte bine locul acolo unde e. sau cel putin asa se vede de la mine. francisc, intradevar ai prins ideea la modul fantastic. multumesc
pentru textul : sephirot III degresesti cristina. arta este arta. indiferent de metoda. daca soarta ta este sa te remarci prin eclecticism nu vei putea scapa de asta.
pentru textul : Pe Volga liniştită deEmile, deacord... Romania nu este "deocamdata" capabila de o campanie electorala "adevarata" cum zici tu (nu inteleg pe deplin notiunea de adevar in acest context, dar ma rog... poate imi explici eventual intr-un alt jurnal in care vei relata despre o asemenea campanie adevarata)... dar nu as folosi termeni ca "niciodata", eu sunt un optimist :-) Virgile, adevarat ce zici tu, mea culpa dar comentariul tau este mult prea agresiv la adresa romanilor ca natiune ca sa pot ramane indiferent. Comentariul tau este aproape xenofob, daca il analizezi mai in detaliu, right? Poate ca intai ar trebui sa aplici regulamentul asupra urmatoarelor afirmatii: "In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa." "Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti" "romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India" afirmatii care fac referiri jignitoare nu doar asupra noastra ca ramani ci si asupra unor alte popoare, right? (mai tii minte suspendarea mea legata de textul cu arabii man?) Deci eu zic ca un Regulament avem, un Regulament sa respectam. Textul ramane mediocru, anyway. Si nu efortul justifica neaparat o anumita calitate. Ca reportaj este slab. Ca povestire este mediocru. Ca tehnici si nuante literare este bunicel. Media este deci, mediocra. Parerea mea, Andu P.S. N-am mai spus de cersetori pentruca nu stiu daca acei incredibili de urati homeless-i cerseau sau nu ca n-am avut timp sa ii studiez indeajuns. Dar dupa cum aratau nu cred ca munceau pe undeva. Si daca nu cerseau, atunci sigur furau. Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deMadim, poemul tau e viata ca intr-o carte in care "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte, fiecare om are pagina lui si prima închinare" Se reliefeaza framantarea vietii unui om in care lupta pentru mai bine (intr-un sediu al cugetarii) e redata frumos prin versurile tale. cu drag, erika
pentru textul : În mii de puncte deDeși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deAndu
penultima strofă, cea cu cheile, e surplus. nu ştiu ce vrea să spună.
pentru textul : Perpetuum robia deultima strofă, mă duce cu gândul la actualul masacru care se derulează în siria, per total, numai partea cu " lopata în dreapta şi cana în stânga" are ceva de spus. dar e doar o părere personală, nu sînt critic literar.
haiku-uri reuşite. Imaginea creată e deosebită. Cu plăcere a lecturat LIM.
pentru textul : iarnă debobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
pentru textul : mama deHm... nu eram sigură cam cât să îngroș tușa comis-voiajorului, pentru că ideea este tocmai contrastul dintre el și bătrâni, de aici se naște absurdul situației. Iar detaliile constituie obsesia mea de când am început să scriu, mai ales că aici trebuiau să dea naștere atmosferei aceleia creepy din casă. Stilul... încă îl caut. Trebuie să mai lucrez asupra textului, este proaspăt, ți-aș fi fost recunoscătoare dacă mi-ai fi indicat unde am typos... eu l-am corectat de multe ori, dar se pare că mi-au scăpat. Oricum, mulțumesc că ai avut răbdarea să mă citești :)
pentru textul : Paharul cu apă deEu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
pentru textul : some rule rules some rules dePagini