Mie imi da senzatia unui text bine scris, urmand de aproape atmosfera sugerata de titlu... un text care mizeaza pe firescul sugestiei. Nu ma prea impac eu cu " pâinile somnului" si versul trei al primei strofe.
Chestia cu "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti" este o chestiune de proasta crestere... e ca si cum ai spune ca cei care te citesc sunt eventual niste provinciali (desi cu referire la Iasi poate ar trebui sa mai cauti pe google), eventual invidiosi pe faptul ca si tu, dupa atatia altii, ai descoperit Roma... ce sa mai zic... rasu-plansu. Ar fi fost desigur mult mai bine sa iti reprimi tentatia de a jigni si am incredere ca data viitoare vei fi mai inteleapta. Despre poezie... ai vrut sa concepi un text de atmosfera valorificand detaliile pentru creionarea unei imagini persistente... cred ca nu ai reusit sa lasi lectorului impresia de calator alaturi de tine iar poezia ramane doar un pumn de cioburi care au avut sansa sa devina oglinda... poate data viitoare.
Revin... Mi-am updatat profilul, si re-updatat, adica am pus doua texte, unul l-am scos. Adica dau scroll destul de mult pana la sectiunea de texte... Nu se poate sa avem optiunea sa postam fie texte fie datele de profil cum erau inanite ?
Camelia, poate ți-ar fi mai potrivit dacă ai încerca să citești mai multă poezie și apoi să încerci să te "debarasezi" de tot ce ai citit, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu e nevoie numai de simțire pentru a scrie, trebuie să-ți găsești vocea proprie. Am citit ce ai postat pe hermeneia; îmi pot da seama că privești cu sensibilitate în jur, dar nu este suficient. Poeziile tale suferă în expresie.
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Virgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
La fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
cred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
poezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Virgil, ai dreptate în privința acestei metehne a mea de a mă autoexplicita. Mulțumesc pentru trecere și sunt fericit că ai apreciat poezia cel puțin ca infrastructură imagistică...
bobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
nu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Hecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
Fain de tot, pe mine m-a dus gândul la Lacustra lui Bacovia, unul dintre poemele mele favorite, desigur într-o cu totul altă haină... reușită! Însă ideea acolo m-a dus și mi-a plăcut călătoria. Thanks for the ride man!
Nu sunt sigură de faza cu 'poantele balerinelor' acolo nu voiai să te referi la chestiile alea din vârful pantofilor lor? Poante mie mi se pare că înseamnă doar glume, 'ponturi' sunt chestiile alea întărite din papucii balerinelor... așa cred eu, scuze dacă greșesc, dar aș vrea ca poemul ăsta să fie perfect pentru că o merită.
Marga
să lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
Comentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
rima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
Sunt câteva imagini foarte puternice aici, dar este necesară, cred, o îndepărtare de poem și o revenire când vei simți că o poți privi și cu un ochi critic, pentru a sesiza balastul inutil al acestei istorii atât de frumoase. Altfel spus, este sensibilă fără a fi dulceagă, este adâncă fără a epata. Încearcă să elimini toate tendințele de "poetizare" excesivă și... cred eu că va fi încă și mai deosebită. Doar câteva exemple de "asta nu", din perspectiva mea: "cerurile În care obișnuiai să îngropi adâncurile" (cerurile susținute, da; adâncurile îngropate în ceruri, nu - prea uzitat, facil ca și continuare logică etc); "Să te slăvesc, să te cânt, să te rog, să te chem, Fiindcă știai că oamenii te caută în pietre." (prea mult, prea mult, puteai descoperi un singur cuvânt care să le spună frust pe toate; iar cauzala e supralicitată aici, deși ideea e frumoasă); "am tăiat-o, am rupt-o, am ucis-o" (din nou tentația repetiției care nu aduce nimic nou decât exces de lirism)... ș.a.m.d. Cred că ai o imagine despre ce am vrut să spun.
pe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
Cristina, nu știu cînd a trăit Menalau, soțul Elenei. 500 sau 1000 sau 1500 B.C. Despre bere însă se spune că în codul său Hammurabi îi reglementează fabricarea și chiar se spune că era cunoscută din neolitic prin 9000 B.C. Așa că... totul e posibil. Desigur însă că nu Heineken.
Dinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
Poezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In opinia mea, un poem mult prea incarcat, mult prea cautat ca sa poata transimte ceva, nu numai sa spuna.
pentru textul : Atacama dear merita un videoclip, cu scurte scene alb-negru, pe o muzică de habar n-am ce instrument (cel puțin așa l-am „citit” eu). fain poem. zile faine!
pentru textul : Noapte bună, copii deMie imi da senzatia unui text bine scris, urmand de aproape atmosfera sugerata de titlu... un text care mizeaza pe firescul sugestiei. Nu ma prea impac eu cu " pâinile somnului" si versul trei al primei strofe.
pentru textul : abur deChestia cu "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti" este o chestiune de proasta crestere... e ca si cum ai spune ca cei care te citesc sunt eventual niste provinciali (desi cu referire la Iasi poate ar trebui sa mai cauti pe google), eventual invidiosi pe faptul ca si tu, dupa atatia altii, ai descoperit Roma... ce sa mai zic... rasu-plansu. Ar fi fost desigur mult mai bine sa iti reprimi tentatia de a jigni si am incredere ca data viitoare vei fi mai inteleapta. Despre poezie... ai vrut sa concepi un text de atmosfera valorificand detaliile pentru creionarea unei imagini persistente... cred ca nu ai reusit sa lasi lectorului impresia de calator alaturi de tine iar poezia ramane doar un pumn de cioburi care au avut sansa sa devina oglinda... poate data viitoare.
pentru textul : Ruines de Rome deRevin... Mi-am updatat profilul, si re-updatat, adica am pus doua texte, unul l-am scos. Adica dau scroll destul de mult pana la sectiunea de texte... Nu se poate sa avem optiunea sa postam fie texte fie datele de profil cum erau inanite ?
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deCamelia, poate ți-ar fi mai potrivit dacă ai încerca să citești mai multă poezie și apoi să încerci să te "debarasezi" de tot ce ai citit, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu e nevoie numai de simțire pentru a scrie, trebuie să-ți găsești vocea proprie. Am citit ce ai postat pe hermeneia; îmi pot da seama că privești cu sensibilitate în jur, dar nu este suficient. Poeziile tale suferă în expresie.
pentru textul : Minune deO pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDesi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Virgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deLa fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
... poate că exprimarea poemului lasă de dorit, trebuia să pun "baterie" și în loc de arcuș "tinelă":) tks de trecere Fabius, cu drag, paul
pentru textul : cromozomii de fier decred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna depoezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Virgil, ai dreptate în privința acestei metehne a mea de a mă autoexplicita. Mulțumesc pentru trecere și sunt fericit că ai apreciat poezia cel puțin ca infrastructură imagistică...
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur debobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
pentru textul : Csungy, tu știai? de„Nu pot să mănânc decât forme,
scoarțe, învelișuri și atât,
ceea ce privirilor enorme
li se înfățișează urât.”
Nichita Stănescu - Foamea de cuvinte
:)
pentru textul : cercuri de ape demulțumesc, domnule Dăian.
Am citit, lasa-mi un timp sa procesez ce ai scris. Ma bucur ca ai raspuns provocarii. :-)
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers dedar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
pentru textul : din cartea profeţilor denu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
erata: ma duc cu gandul in loc de ma duce cu gandul si, bineinteles, penița
pentru textul : Secvență haiku deHecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
pentru textul : Inside deFain de tot, pe mine m-a dus gândul la Lacustra lui Bacovia, unul dintre poemele mele favorite, desigur într-o cu totul altă haină... reușită! Însă ideea acolo m-a dus și mi-a plăcut călătoria. Thanks for the ride man!
pentru textul : lângă martie era un lac deNu sunt sigură de faza cu 'poantele balerinelor' acolo nu voiai să te referi la chestiile alea din vârful pantofilor lor? Poante mie mi se pare că înseamnă doar glume, 'ponturi' sunt chestiile alea întărite din papucii balerinelor... așa cred eu, scuze dacă greșesc, dar aș vrea ca poemul ăsta să fie perfect pentru că o merită.
Marga
să lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deComentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 derima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
pentru textul : Graal deSunt câteva imagini foarte puternice aici, dar este necesară, cred, o îndepărtare de poem și o revenire când vei simți că o poți privi și cu un ochi critic, pentru a sesiza balastul inutil al acestei istorii atât de frumoase. Altfel spus, este sensibilă fără a fi dulceagă, este adâncă fără a epata. Încearcă să elimini toate tendințele de "poetizare" excesivă și... cred eu că va fi încă și mai deosebită. Doar câteva exemple de "asta nu", din perspectiva mea: "cerurile În care obișnuiai să îngropi adâncurile" (cerurile susținute, da; adâncurile îngropate în ceruri, nu - prea uzitat, facil ca și continuare logică etc); "Să te slăvesc, să te cânt, să te rog, să te chem, Fiindcă știai că oamenii te caută în pietre." (prea mult, prea mult, puteai descoperi un singur cuvânt care să le spună frust pe toate; iar cauzala e supralicitată aici, deși ideea e frumoasă); "am tăiat-o, am rupt-o, am ucis-o" (din nou tentația repetiției care nu aduce nimic nou decât exces de lirism)... ș.a.m.d. Cred că ai o imagine despre ce am vrut să spun.
pentru textul : Decofrare depe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
pentru textul : girovag al maculelor deCristina, nu știu cînd a trăit Menalau, soțul Elenei. 500 sau 1000 sau 1500 B.C. Despre bere însă se spune că în codul său Hammurabi îi reglementează fabricarea și chiar se spune că era cunoscută din neolitic prin 9000 B.C. Așa că... totul e posibil. Desigur însă că nu Heineken.
pentru textul : la mormântul lui menelau deTu ai imbatranit si eu ma-m ramolit di tat! Despre ce ziceai ca-ti "iesea" de mai mult ori pe zi? Ca eu am uitat.
pentru textul : absalor deDinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
pentru textul : ultimul zvâc demulţumesc, Adriana. mulţumesc că mi-ai amintit de acest text.
pentru textul : despre dragoste numai de bine dePoti .
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor dePoezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
pentru textul : te iu-BECK'S demultumesc frumos pentru remarcile facute la adresa acestui text cu respect, adelina
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! dePagini