A fi creștin - a fi Adevăr, Cale, Pâine, Ușă, Lumină, Viață - a fi purtător de Hristos, a fi ca El, a avea caracterul Lui, răbdarea Lui, curajul Lui, iertarea, dragostea Lui... a fi Hristos.
Un lucru îmi stăruie acum în minte: El nu și-a numărat rănile, biciuirile, scuipările... Eu de ce aș face-o dacă mă pretind creștină? Și totuși...contabilizez și mă tângui... Da, e dificil să fii creștin! Dar merită!
E un text în care se spune Adevărul! Fără reținere, cu argumente logice, personale, care conving ușor. E un fel de confesiune de care aveam nevoie mulți dintre noi. Un text care trebuie remarcat!
Și eu mulțumesc pentru aceste frământări spirituale!
tu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult: pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.
Şi am să te rog să nu mai revii cu nimic, dacă nu este legat strict de text. Nu face ca acest text să fie despre tine, aşa cum ai făcut sub "Alb şi roşu" sau sub altele. La fel şi pe viitor, nu doar aici.
Si inca ceva, Ecaterina: nu inteleg cum de acorzi penita unui text care abunda de "tampenii" si de clisee. Pe viitor, te-as ruga sa fii mai consecventa in pareri. Si sa nu mai folosesti modalitatea de evidentiere a textelor - penita - ca pe un substituient al ironiei.
...deși sunt convins că am fost înțeles pe deplin... cât despre edificările unora... exact acesta este scopul vieții mele... a presto adicătelea , pe curând.
Multiple și adânci sensuri transpar din aceste asociații lingvistice, iar concentrat și cea mai profundă rămâne "iubirea față de aproapele" - fie în Galileea, fie în vreun sătuc de pe marginea Dunării... Nichita Stănescu spunea ca e iubit de femeie, deoarece îi cosea cămășile... Laptele aici e calea lactee a tainei nunții fenixice.
de data aceasta ne potrivim, şi eu m-am gândit la acest lucru...repetarea lui "până când", deocamdată nu găsesc nimic, asta e forma mai naturală, dar poate voi reveni în curând.
mata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
Zicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
Cred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
Uite-așa ajunge și un site literar ca Hermeneia, după ce mai trece timpul, ca un Maybach... plin de amintiri de lux!
Am dat din întâmplare de textul acesta al meu mai vechi și m-am gândit dacă Virgil cel de azi ar mai rămâne la părerea scrisă aici, mai sus... sau la vremea aceea eram prea orbiți de polemici și ambiții și analiza pe text devenea vasală pornirilor viscerale.
Acest text în particular mi-l amintesc bine, el aparține perioadei mele hai să o numesc așa 'metaforice' și destul de clasice din acest punct de vedere, iar acest poem este chiar unul simplu. Virgil mi-l desface în bucățele (ceea ce deobicei nu faci cu un poem) și aparent mi-l desființează.
Aș fi curios dacă el mai gândește acum la fel ca atunci.
Eu unul acum l-aș desființa din cu totul alte motive.
Îmi cer scuze pentru această dizertație care poate fi oricând văzută ca o divagație.
„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
ok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
faptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
Mulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
ci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
nu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Mi se pare necesar si potrivit de adugat aici o vorba despre Pavarotti ------ Luciano e mort... dintr-o data sunt mai putin cu un tata si fara batista lui alba, nici piata cu lamai in care cantam la 4 voci nu mai e de gasit, o caut zilnic, ma scufund, tu razi, te ignor si iar ascult rigoletto, si iar ma apuca o furie fara cuvinte ca in aria din actul III, dupa perdele moartea. La Scala femei concubine cu ciocolata in buzunare, parfumati barbati jucatori la bursa, pe cai sau la morile de vant scartaind lugubru, urc o colina venetiana, imi caut cultura, radacinile, sensul cunoasterii, ramolismentul galopant, zambetul tau ma arde in spate, in reflux, in catedrala de pe insula, cati sobolani ai omorat te intreb, cate iubiri ai traversat cu mana in barba lui, in chelia lui de peste 40 de ani, burta solida, insurat cu trei copii si datorii sociale, soacra ta o femeie mica cu pistrui, puradei pretutindeni ca lacustele mongole in anul in care ninive cazuse, atatea femei violate doamne, ostasi trimesi la moarte, sclavi cantand sotto voce nabucco, dar Verdi era inca copil pe-o bicicleta, si serile te cautam ..serile cand priveai lumina lunii numarand bufonii sau bufnitele cu ochi galbeni, cu sobolani in gheare, stateai picior peste picior fumand si numarand doar trecatorii bogati in amintiri, fiorul intamplarilor care se perindau fugare intre scanteie si stingerea cuiva, definitiva.. 7 Sept 2007
multam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A fi creștin - a fi Adevăr, Cale, Pâine, Ușă, Lumină, Viață - a fi purtător de Hristos, a fi ca El, a avea caracterul Lui, răbdarea Lui, curajul Lui, iertarea, dragostea Lui... a fi Hristos.
Un lucru îmi stăruie acum în minte: El nu și-a numărat rănile, biciuirile, scuipările... Eu de ce aș face-o dacă mă pretind creștină? Și totuși...contabilizez și mă tângui... Da, e dificil să fii creștin! Dar merită!
E un text în care se spune Adevărul! Fără reținere, cu argumente logice, personale, care conving ușor. E un fel de confesiune de care aveam nevoie mulți dintre noi. Un text care trebuie remarcat!
Și eu mulțumesc pentru aceste frământări spirituale!
Hristos e viu!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin detu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult:
pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deŞi am să te rog să nu mai revii cu nimic, dacă nu este legat strict de text. Nu face ca acest text să fie despre tine, aşa cum ai făcut sub "Alb şi roşu" sau sub altele. La fel şi pe viitor, nu doar aici.
pentru textul : nada te turbe deSi inca ceva, Ecaterina: nu inteleg cum de acorzi penita unui text care abunda de "tampenii" si de clisee. Pe viitor, te-as ruga sa fii mai consecventa in pareri. Si sa nu mai folosesti modalitatea de evidentiere a textelor - penita - ca pe un substituient al ironiei.
pentru textul : cîntec pentru ploaie de...deși sunt convins că am fost înțeles pe deplin... cât despre edificările unora... exact acesta este scopul vieții mele... a presto adicătelea , pe curând.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deMultiple și adânci sensuri transpar din aceste asociații lingvistice, iar concentrat și cea mai profundă rămâne "iubirea față de aproapele" - fie în Galileea, fie în vreun sătuc de pe marginea Dunării... Nichita Stănescu spunea ca e iubit de femeie, deoarece îi cosea cămășile... Laptele aici e calea lactee a tainei nunții fenixice.
pentru textul : galileea caprelor dede data aceasta ne potrivim, şi eu m-am gândit la acest lucru...repetarea lui "până când", deocamdată nu găsesc nimic, asta e forma mai naturală, dar poate voi reveni în curând.
pentru textul : naturam animae demata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
pentru textul : das Marienleben deprima strofa mi se pare mai reusita. dar as renunta la "(cred)" si la "acela numit generic"
pentru textul : pe drumul magului deZicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
pentru textul : mate blues deCred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deUite-așa ajunge și un site literar ca Hermeneia, după ce mai trece timpul, ca un Maybach... plin de amintiri de lux!
pentru textul : octopus deAm dat din întâmplare de textul acesta al meu mai vechi și m-am gândit dacă Virgil cel de azi ar mai rămâne la părerea scrisă aici, mai sus... sau la vremea aceea eram prea orbiți de polemici și ambiții și analiza pe text devenea vasală pornirilor viscerale.
Acest text în particular mi-l amintesc bine, el aparține perioadei mele hai să o numesc așa 'metaforice' și destul de clasice din acest punct de vedere, iar acest poem este chiar unul simplu. Virgil mi-l desface în bucățele (ceea ce deobicei nu faci cu un poem) și aparent mi-l desființează.
Aș fi curios dacă el mai gândește acum la fel ca atunci.
Eu unul acum l-aș desființa din cu totul alte motive.
Îmi cer scuze pentru această dizertație care poate fi oricând văzută ca o divagație.
Frumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II de„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
pentru textul : jucării pentru fiica noastră deam să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
pentru textul : Două luni în păr deJe le sais. În ce privește rusa, eu, nimic, nimic. Frumos să regăsești scrierea aici.
pentru textul : secret revelation deok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
pentru textul : Pentru toţi cei care au publicat în antologia Virtualia X defaptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
pentru textul : a hundred schools of thought defrumos text, simplu, tandru, ironic, umanist felicitari ioana
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deMulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
pentru textul : despre altă călătorie II deFără, fără timp. Semn, stop şi de la capăt.
pentru textul : Lângă deci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
pentru textul : Mercenar prin timp decum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
pentru textul : Dureri de ceară dedin acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb de...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
pentru textul : peruvian dream dece să-i facem... poate că Masha vrea deocamdată să lanseze „deocamdadaismul”
pentru textul : Punct și de la capăt denu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Mulţumesc pentru revenire,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
ce darnic mi-esti, poete! mare multam:)
pentru textul : ultima cină deMi se pare necesar si potrivit de adugat aici o vorba despre Pavarotti ------ Luciano e mort... dintr-o data sunt mai putin cu un tata si fara batista lui alba, nici piata cu lamai in care cantam la 4 voci nu mai e de gasit, o caut zilnic, ma scufund, tu razi, te ignor si iar ascult rigoletto, si iar ma apuca o furie fara cuvinte ca in aria din actul III, dupa perdele moartea. La Scala femei concubine cu ciocolata in buzunare, parfumati barbati jucatori la bursa, pe cai sau la morile de vant scartaind lugubru, urc o colina venetiana, imi caut cultura, radacinile, sensul cunoasterii, ramolismentul galopant, zambetul tau ma arde in spate, in reflux, in catedrala de pe insula, cati sobolani ai omorat te intreb, cate iubiri ai traversat cu mana in barba lui, in chelia lui de peste 40 de ani, burta solida, insurat cu trei copii si datorii sociale, soacra ta o femeie mica cu pistrui, puradei pretutindeni ca lacustele mongole in anul in care ninive cazuse, atatea femei violate doamne, ostasi trimesi la moarte, sclavi cantand sotto voce nabucco, dar Verdi era inca copil pe-o bicicleta, si serile te cautam ..serile cand priveai lumina lunii numarand bufonii sau bufnitele cu ochi galbeni, cu sobolani in gheare, stateai picior peste picior fumand si numarand doar trecatorii bogati in amintiri, fiorul intamplarilor care se perindau fugare intre scanteie si stingerea cuiva, definitiva.. 7 Sept 2007
pentru textul : colaj ludic demultam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
pentru textul : Priviri dePagini