Avem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
ma bucura ca ai rabdare si dorinta de a patrunde printre itele textelor (nu neaparat aici, la acesta). poemul asta are mai multe paliere, dupa cum ai vazut. iar finalul... daca te gandesti bine, vei vedea ca acele cresteri sunt exact asa cum sunt scrise. :) iar "omul" nu este "barbatul", dar greseala a fost la mine ca nu am scris "Ii va naste om", deci nu am respectat conventia capitalelor. voi modifica si va fi mult mai clar, dar si mai cumplicat...
cu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
de obicei exemplul personal funcționează. tu comentezi oare sub textele altora? de fapt alții îți fac ție o favoare pentru că scriu comentarii sub textele tale fără ca tu să fi comentat pînă acum sub niciun alt text decît textele tale. deci, dacă chiar îți pare rău că nu se comentează pe hermeneia, ar trebui să te uiți în oglindă
margas, o poezie trebuie sa fie spontana. spunea mircea dinescu odata, "poezia trebuie sa te forteze ea s-o scrii si nu sa te fortezi tu sa scrii poezie". dar mie nu mi se pare a fi aici ceva spontan, ci doar unele parti fortate , de ex. "și-a găsit femeia mușcata zăcând într-o baltă de poezie îi țâșniseră versuri pe nas
pe gură din sexul de mătase". în rest, cele bune autoarei.
Domnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
Adrian, de acord în parte cu ce spui în legătură cu textul, doar cu textul. Celelalte cuvinte, ţin doar de strădania ta de a jigni cu orice preţ , pe care eu am să o trec cu vederea. Lucru care, repet, nu-ţi face ţie faţă.
Pe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
Mi-au placut formulari de genul "ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte", "a intrat să pună masă și leagăn pentru prunci" insa e mult, poate prea mult, balast... parerea mea este ca esti nehotarata intre a scrie proza si poezie. Nu-i bai, acum in genul numit poezie incap multe atat la nivel formal cat si pe partea de continut insa un construct din acesta diluat tinde sa devina neconvingator.
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
Într-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
Consider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
scrii la fel de bine ca de obicei, dar mai ai inca mici scapari, de pilda ca o niște prune necoapte sau sâ te întorci. per ansamblu insa acelasi suflu, aceeasi respiratie, aceeasi constanta care te caracteriyeaya de cand te citesc. ai si cateva idei faine, mie personal mi+a placut laminorul de oameni, dar eu l+as fi folosit altfel.
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
draga Aranca, voiesc sa iti spun ca nu am urmarit nicicum rima, cu atat mai mult regulile rimei. poemul l-am scris asa cum am simtit ca trebuie scris. ideea lui si marturisirea ei a primat in fiecare cuvant, in fiecare vers. nimic altceva. eu nu cred in reguli. arta este ceva ce se intampla. arta nu este matematica de gimnaziu, ci cercetare pura. ceea ce se intampla dincolo de bariere, legi, reguli... nu am pretentia ca ceea fac eu este absolut sau perfect, dar fac din suflet.
dom'le, pe bune că dacă nu spunea Bobadil chestia de mai sus poate că treceam fără să citesc textul de mai sus. dar cum de o vreme încoace îl pot bănui pe Bobadil cam de orice numai de lipsă de invidie nu, pot să spun cu siguranță că intervențiile lui au ajuns pentru mine semnale că întradevăr undeva pe Hermeneia s-a scris ceva semnificativ. așa că pot să îi spun autorului acestui text că a reușit indirect să îmi atragă (plăcut) atenția prin fapul că a reușit să genereze remarca asta la Bobadil. Bun venit autorului pe Hermeneia și sper să nu mă dezamăgească în texte viitoare.
Acest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
Îl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
E clar că Roxana excelează în proză (cât am văzut până acum, desigur), ceea ce se vede și de aici. Debutul poeziei îl văd cam greoi și complicat scris ("nu știu" cine, ce, cum, dar "știu" altceva, și nu "știu" dacă etc.) Apoi se repetă același lucru cu "te privesc". Imaginile mi se par cam plate toate, am căutat cu lumânarea una care să-mi placă, dar n-am găsit. Pe de altă parte, s-ar putea să fie greșită, totuși, impresia mea, dat fiind faptul că am citit textul în orizontul de așteptare al prozei ei de dinainte, dar cred că nu. Ideea poate fi bună, dar ai grijă să nu fie și poezia înfiorător de cum zici acolo.
Problema este una de comunicare. Dacă ceva te nemulţumeşte, trebuie să spui, să aduci argumente, să lupţi şi să obţii ceea ce doreşti, în cazul tău afirmarea şi recunoaşterea. Un grup de moderatori echidistanţi ar rezolva eventualele inconveniente generate de o comunicare defectuoasă. S-ar debloca căile de comunicare şi lucrurile ar intra pe făgaşul firesc. Firescul înseamnă a construi, nu a distruge. Construim încrederea, construim respectul, construim aprecierea ...Sunt autori care asemenea Katiei s-au format pe acest site. Sunt texte de valoare dar şi comentarii de valoare. S-a sacrificat timp, s-a muncit.. Trebuie mers mai departe.
mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
... e de la sine înțeles că acest comentariu mă onorează... dar mă și obligă:)! mulțumesc Virgil! ești un fin observator. nu credeam să remarce dintr-o privire cineva data. și fiindcă e prima oară când am o asemenea onoare de a avea un text remarcat de tine (și cu finuță ironie în entuziasm), pot să spun că de mult și la multe texte îți vroiam părerea. am de învățat. însă am ales, nevoit, să o fac prin lectură și observație.thks again! cu gânduri bune, paul
Și imaginea de acum e interesantă, doar că o prefer pe cealaltă, datorită unei fante verticale albe între brațul fetei și corp, așa încât cade exact pe mijlocul irisului, ca un fulger.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Avem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
pentru textul : atât de vie depoemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! dekuka kuka, dar cum ramine cu ceva ceva?
pentru textul : sephirot IV dema bucura ca ai rabdare si dorinta de a patrunde printre itele textelor (nu neaparat aici, la acesta). poemul asta are mai multe paliere, dupa cum ai vazut. iar finalul... daca te gandesti bine, vei vedea ca acele cresteri sunt exact asa cum sunt scrise. :) iar "omul" nu este "barbatul", dar greseala a fost la mine ca nu am scris "Ii va naste om", deci nu am respectat conventia capitalelor. voi modifica si va fi mult mai clar, dar si mai cumplicat...
pentru textul : Dumnezeu o va apăra decu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
pentru textul : delir7 dede obicei exemplul personal funcționează. tu comentezi oare sub textele altora? de fapt alții îți fac ție o favoare pentru că scriu comentarii sub textele tale fără ca tu să fi comentat pînă acum sub niciun alt text decît textele tale. deci, dacă chiar îți pare rău că nu se comentează pe hermeneia, ar trebui să te uiți în oglindă
pentru textul : high definition deei, cucu mucu! o fi craciunul, dar eu as scutura bradul asta sa i mearga fulgii.
pentru textul : O ramură mai puţin demargas, o poezie trebuie sa fie spontana. spunea mircea dinescu odata, "poezia trebuie sa te forteze ea s-o scrii si nu sa te fortezi tu sa scrii poezie". dar mie nu mi se pare a fi aici ceva spontan, ci doar unele parti fortate , de ex. "și-a găsit femeia mușcata zăcând într-o baltă de poezie îi țâșniseră versuri pe nas
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia depe gură din sexul de mătase". în rest, cele bune autoarei.
Domnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deAdrian, de acord în parte cu ce spui în legătură cu textul, doar cu textul. Celelalte cuvinte, ţin doar de strădania ta de a jigni cu orice preţ , pe care eu am să o trec cu vederea. Lucru care, repet, nu-ţi face ţie faţă.
Eugen.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi demultumesc de trecere, promit sa raspund mai pe larg cand voi avea ceva mai mult timp.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede dePe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
pentru textul : cerul interzis deE genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
pentru textul : amintire deDin păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
Mi-au placut formulari de genul "ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte", "a intrat să pună masă și leagăn pentru prunci" insa e mult, poate prea mult, balast... parerea mea este ca esti nehotarata intre a scrie proza si poezie. Nu-i bai, acum in genul numit poezie incap multe atat la nivel formal cat si pe partea de continut insa un construct din acesta diluat tinde sa devina neconvingator.
pentru textul : interviu defelicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deÎntr-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
pentru textul : umbre de castan deConsider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
multumesc. o cheama maria-smarandita, are 9 ani pe 7 august ... si e fetita mea.
pentru textul : my Mary descrii la fel de bine ca de obicei, dar mai ai inca mici scapari, de pilda ca o niște prune necoapte sau sâ te întorci. per ansamblu insa acelasi suflu, aceeasi respiratie, aceeasi constanta care te caracteriyeaya de cand te citesc. ai si cateva idei faine, mie personal mi+a placut laminorul de oameni, dar eu l+as fi folosit altfel.
pentru textul : not at my desk deDle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant dedraga Aranca, voiesc sa iti spun ca nu am urmarit nicicum rima, cu atat mai mult regulile rimei. poemul l-am scris asa cum am simtit ca trebuie scris. ideea lui si marturisirea ei a primat in fiecare cuvant, in fiecare vers. nimic altceva. eu nu cred in reguli. arta este ceva ce se intampla. arta nu este matematica de gimnaziu, ci cercetare pura. ceea ce se intampla dincolo de bariere, legi, reguli... nu am pretentia ca ceea fac eu este absolut sau perfect, dar fac din suflet.
pentru textul : Ceasul meu de"câtă încredere ai"
frumos... frumos...
pentru textul : mi-e părul alb dedom'le, pe bune că dacă nu spunea Bobadil chestia de mai sus poate că treceam fără să citesc textul de mai sus. dar cum de o vreme încoace îl pot bănui pe Bobadil cam de orice numai de lipsă de invidie nu, pot să spun cu siguranță că intervențiile lui au ajuns pentru mine semnale că întradevăr undeva pe Hermeneia s-a scris ceva semnificativ. așa că pot să îi spun autorului acestui text că a reușit indirect să îmi atragă (plăcut) atenția prin fapul că a reușit să genereze remarca asta la Bobadil. Bun venit autorului pe Hermeneia și sper să nu mă dezamăgească în texte viitoare.
pentru textul : Q Fever deAcest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deÎl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
E clar că Roxana excelează în proză (cât am văzut până acum, desigur), ceea ce se vede și de aici. Debutul poeziei îl văd cam greoi și complicat scris ("nu știu" cine, ce, cum, dar "știu" altceva, și nu "știu" dacă etc.) Apoi se repetă același lucru cu "te privesc". Imaginile mi se par cam plate toate, am căutat cu lumânarea una care să-mi placă, dar n-am găsit. Pe de altă parte, s-ar putea să fie greșită, totuși, impresia mea, dat fiind faptul că am citit textul în orizontul de așteptare al prozei ei de dinainte, dar cred că nu. Ideea poate fi bună, dar ai grijă să nu fie și poezia înfiorător de cum zici acolo.
pentru textul : bat la porțile tale și înjur deProblema este una de comunicare. Dacă ceva te nemulţumeşte, trebuie să spui, să aduci argumente, să lupţi şi să obţii ceea ce doreşti, în cazul tău afirmarea şi recunoaşterea. Un grup de moderatori echidistanţi ar rezolva eventualele inconveniente generate de o comunicare defectuoasă. S-ar debloca căile de comunicare şi lucrurile ar intra pe făgaşul firesc. Firescul înseamnă a construi, nu a distruge. Construim încrederea, construim respectul, construim aprecierea ...Sunt autori care asemenea Katiei s-au format pe acest site. Sunt texte de valoare dar şi comentarii de valoare. S-a sacrificat timp, s-a muncit.. Trebuie mers mai departe.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com dete corectez Andrei, "și pe mine mă fascinează moldoveanca de peste prut" sau ai curajul să mă contrazici?:))
pentru textul : servis auto demulțam de semn! gând bun!
mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II de... e de la sine înțeles că acest comentariu mă onorează... dar mă și obligă:)! mulțumesc Virgil! ești un fin observator. nu credeam să remarce dintr-o privire cineva data. și fiindcă e prima oară când am o asemenea onoare de a avea un text remarcat de tine (și cu finuță ironie în entuziasm), pot să spun că de mult și la multe texte îți vroiam părerea. am de învățat. însă am ales, nevoit, să o fac prin lectură și observație.thks again! cu gânduri bune, paul
pentru textul : țigară cu fum de caise deȘi imaginea de acum e interesantă, doar că o prefer pe cealaltă, datorită unei fante verticale albe între brațul fetei și corp, așa încât cade exact pe mijlocul irisului, ca un fulger.
pentru textul : Umbra deaș renunța la "se va face că".
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni dePagini