bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
Raluca, Adrian, merci pentru sfaturi, am ţinut cont, chiar şi am făcut modificări pe undeva.
deci la final e piedica, bine.. poate din motiv că am tăiat din el, mă gândeam să-l afişez cum a fost întreg, dar не стоит.
Aș mai vrea să amintesc totuși celor depărtați și îndepărtați inclusiv Bobadil, ceva legat de aspidă :) http://www.youtube.com/watch?v=sC5-ZFPzOZY sau Mult te rog, iți fac ispită, vrednic fabulist: zi-mi ceva de o Aspidă și de-un Vasilisc. Inima-i răzbită, sufletul ucis, de colți de Aspidă, ochi de Vasilisc. Phoenix. :)
dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
pentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
am strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
Forța poeziei stă în semnificațiile ei religioase, de multe ori subtile, mai greu definibile poate. E anevoie să scrii azi poezie religioasă, dar Katya reușește aici ca în manieră modernă să trimită spre conotații teleologice, spre tainele ultime ale ființei și spre întrebări ce nu-și pot afla lesne răspuns. E o taină de facere de lume aici, e taina împrumutată din tăcerea Betleemului, dar e și taina durerii din jurul crucii. Ecourile vin de demult, dintr-un timp indefinibil parcă, descris ca timpul în care ”bunica își ținea banii în batistă”. E de fapt o buclă de timp (imaginea se repetă la sfârșit), autoarea se proiectează personal în acel timp, empatic, prin aducerea imaginii bunicii, dar este de fapt un timp mult mai îndepărtat, al unui act tainic, dar din care și în care face parte și autoarea. Această ”încadrare” temporală se sustrage curgerii istorice, iese, de fapt, din timp și primește înțeles de veșnicie. Aducerea lui Iisus în caracteristicile timpului actual, lansează provocarea teleologică de care aminteam la început: de ce atunci și nu acum? Cum ar fi fost dacă venirea Lui, adică actul intrării lui Dumnezeu în istorie, ar fi avut loc în timpurile noastre? Dar provoacă mai ales răspunsul: nu știm. ”Ar fi fost...” Viitorul în trecut are valențe profetice aici. Foarte sugestiv, autoarea încearcă zugrăvirea imaginii unui Iisus modern, întrupat astăzi și nu atunci, un Iisus Care ar fi trebuit să-și facă (și-ar fi făcut) loc printre tentațiile lumii actuale și ar fi trăit în mijlocul lumii de azi. Ceasuri, vapoare, Harward, loțiuni cosmetice, buzunare, fermoare, capse, șepci, joben, mănuși sunt întrebări: ”cum ar fi fost dacă?”, sau mai degrabă: ”atenție, El este și acum!”. ”I-au vândut sângele boabă cu boabă/ în pereții caselor” poate să trimită chiar până la semnul lui Moise cu sânge, pe case, de la Marea Ieșire. Caravana mistică spre tărâmul numit ”You Deea” înnoadă timpul, iar imaginea finală ”casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit” este nu numai o formidabilă ”facere” poetică, ci devine o veritabilă stare sufletească descrisă cu inegalabilă măiestrie.
Mai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
ar fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
Pentru mine titlul este un turn-off pentru că mă duce cu gândul la o anumită realitate menghelist-holocaustică, if you know what I mean, şi deşi înţeleg ce vrei să spui aş fi preferat să fie altfel spus chiar riscând o cucofonie cum "experienţe cu copii" ceea ce ar fi sugerat că părinţii au partea lor în acest experiment, ca subiecţi, şi ar fi justificat folosirea persoanei întâia plural la care, by the way, nu subscriu în totalitate şi acesta este cel de-al doilea turn-off al textului tău din punctul meu de vedere. Şi ca să strâng a treia oară şi definitiv robinetul mai este şi tematica aceasta foarte sensibilă şi riscantă a patriotismului la români, o noţiune injectată zilnic în epoca de lemn mânjit cu aur, şi ca orice medicament abuzat şi fără voie nu îşi mai face [uşor] efectul.
Dorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
ok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
adriane, ai atins o coarda sensibila-n mine cu articolul asta. eu iubesc avangarda, iar romania a dat nume mari in aceasta directie; si in special comunitatea evreiasca ma mai bucura faptul ca nu te-ai rezumat la artisti mai cunoscuti, precum brauner, ci ne aduci in fata ochilor personaje aproape uitate ale epocii respective, insa care merita atentia si consideratia noastra
Sapphire, mă bucur de revenire. Mă gândesc să înlocuiesc poemul de aici cu un altul. Așa poate mai vii încă o dată. :-) nu mă deranjează comentariile. Le iau ca atare, de orice natură ar fi. Fiecare dintre noi avem câte un univers valoric, uneori foarte diferit de al celuilalt, dar eu apreciez spiritul critic, oricât de ascuțit, oricât de aiurit, oricât de zornăit ar fi și îmi pare foarte rău că unii nu-l separă de atacul la persoană. Se spune că în timpul lecturilor cu public, poeții americani obișnuiesc să dea detalii despre creațiile lor, spre deosebire de cei de dincoace de ocean care se pare că preferă comentariul celorlalți. Îmi pun pe umeri un steag cu dungi și stele și spun că este vorba de "fiica văcarului", a unui cowboy deci, a unuia care vorbește engleză. Raportul tată-fiică exprimă un raport între cultura americană și cea română. Cred că e de ajuns să ne uităm un pic în jur pentru a observa cum cultura americană ne inundă viața de zi cu zi, ceea ce e mai mult decât pur și simplu a stropi grădina. După părerea mea mai trebuie să ne diguim "valea", să tundem buruienile din "livada măslinilor" (degeaba ne dăm noi pacifiști, plecând capul pentru a nu primi lovitura de sabie; de altceva e nevoie). Puteam să spun fiica de cowboy, dar am preferat să dau și o nuanță locală demersului meu (sunt pasionată de teoriile globalizării). Acum un an m-am întâmplat într-un sat de la țară, unde m-am uitat atent la o femeie la prima tinerețe care păștea vacile. Uneori mă uit și la lucrurile astea. E păcat? Mă gândeam la ea când am scris (sub ultimatum :D...) versurile astea, deși am lăsat deoparte sordidul contextului pe care poate îl voi folosi în alt text. Că el e păstor în deșert, pe deasupra și orb, are iarăși mai multe înțelesuri. Deșertul e mediul arab, efemeritatea, locul unde se înregistrează temperaturile cele mai mari, dar și cele mai mici, expresie a luptei cu limitele. De ce oare sunt asociați arabii cu efemeritatea, după ce au scris „O mie și una de nopți” printre atâtea altele? Cel puțin așa înțeleg eu să se petreacă un comentariu. Aș putea să-mi fac și un comentariu autocritic, să întreb autoarea de ce mizează pe modernisme răsuflate și siropoase când acum se scrie pictural, fragmentar, dialogic. :-) N-ar părea aiurea? De aceea întreb pe ceilalți câte una și alta. Intenția mea nu e de a demonta poezii, ci de a găsi elemente de legătură cu cel care le scrie. E ca și cum l-aș vizualiza pe autor (care și-așa e virtual) purtând haina propriilor versuri și nu doar veșmântul gol. Stilul de poezie scurtă propus inițial nu este nou. :-) Ghici ghicitoare! Poate dacă ar fi avut alt conținut, ar fi avut și alt efect. Dacă scriam de exemplu: Titlul poemului: O ființă Poemul propriu-zis: Monica Manolachi mă întreb ce-ar mai fi ieșit. :-)
încântată de trecere. speram ca opiniile dumneavoastră să depăşească graniţele încadrării, dar o iau ca pe No Comment.
Mulţumesc fiecăruia şi tuturor deopotrivă.
multumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
aranca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
Luminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
Aş fi vrut să spun o glumă, însă nu e cazul, deoarece dumneavoastră sunteţi gălăţean ca origine! E o covenţie, uneori plictisitoare, sterilă, alteori frumoasă. Mai mult nu ştiu! :)) Un fel de noroc-ghinion (sau invers!) :))
eu cred că-n mare îi ok. „gura bortei” mi se pare iarăsi ok, o bortă poa să fie destul de mare, nu tre să fie toată numa o gură. și prin zona aia chiar sapă borte în stîncă și borțile alea au gură
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc:D, arata mai bine acum:)
pentru textul : requiem debobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
pentru textul : mama deSarbatori fericite!
pentru textul : Sărbători fericite! deRaluca, Adrian, merci pentru sfaturi, am ţinut cont, chiar şi am făcut modificări pe undeva.
pentru textul : penitenciarul nr.11 dedeci la final e piedica, bine.. poate din motiv că am tăiat din el, mă gândeam să-l afişez cum a fost întreg, dar не стоит.
Aș mai vrea să amintesc totuși celor depărtați și îndepărtați inclusiv Bobadil, ceva legat de aspidă :) http://www.youtube.com/watch?v=sC5-ZFPzOZY sau Mult te rog, iți fac ispită, vrednic fabulist: zi-mi ceva de o Aspidă și de-un Vasilisc. Inima-i răzbită, sufletul ucis, de colți de Aspidă, ochi de Vasilisc. Phoenix. :)
pentru textul : cine-mi va deschide demulţumesc pentru sugestie. Am să mă mai gândesc la asta.
P.S. Prenumele meu este Eugen. Iulian este prenumele tatălui meu.
Eugen
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deRecomand respectuos a se citi http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
pentru textul : a hundred schools of thought deşi
http://hermeneia.com/content/cum_pot_face_ca_textul_meu_sa_fie_reabilita...
Aş lucra poemul, i-aş da alura unui poem de stare.
dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
pentru textul : story of a city depentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
pentru textul : de vorbă cu tine II deam strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
Forța poeziei stă în semnificațiile ei religioase, de multe ori subtile, mai greu definibile poate. E anevoie să scrii azi poezie religioasă, dar Katya reușește aici ca în manieră modernă să trimită spre conotații teleologice, spre tainele ultime ale ființei și spre întrebări ce nu-și pot afla lesne răspuns. E o taină de facere de lume aici, e taina împrumutată din tăcerea Betleemului, dar e și taina durerii din jurul crucii. Ecourile vin de demult, dintr-un timp indefinibil parcă, descris ca timpul în care ”bunica își ținea banii în batistă”. E de fapt o buclă de timp (imaginea se repetă la sfârșit), autoarea se proiectează personal în acel timp, empatic, prin aducerea imaginii bunicii, dar este de fapt un timp mult mai îndepărtat, al unui act tainic, dar din care și în care face parte și autoarea. Această ”încadrare” temporală se sustrage curgerii istorice, iese, de fapt, din timp și primește înțeles de veșnicie. Aducerea lui Iisus în caracteristicile timpului actual, lansează provocarea teleologică de care aminteam la început: de ce atunci și nu acum? Cum ar fi fost dacă venirea Lui, adică actul intrării lui Dumnezeu în istorie, ar fi avut loc în timpurile noastre? Dar provoacă mai ales răspunsul: nu știm. ”Ar fi fost...” Viitorul în trecut are valențe profetice aici. Foarte sugestiv, autoarea încearcă zugrăvirea imaginii unui Iisus modern, întrupat astăzi și nu atunci, un Iisus Care ar fi trebuit să-și facă (și-ar fi făcut) loc printre tentațiile lumii actuale și ar fi trăit în mijlocul lumii de azi. Ceasuri, vapoare, Harward, loțiuni cosmetice, buzunare, fermoare, capse, șepci, joben, mănuși sunt întrebări: ”cum ar fi fost dacă?”, sau mai degrabă: ”atenție, El este și acum!”. ”I-au vândut sângele boabă cu boabă/ în pereții caselor” poate să trimită chiar până la semnul lui Moise cu sânge, pe case, de la Marea Ieșire. Caravana mistică spre tărâmul numit ”You Deea” înnoadă timpul, iar imaginea finală ”casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit” este nu numai o formidabilă ”facere” poetică, ci devine o veritabilă stare sufletească descrisă cu inegalabilă măiestrie.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deNelu, multumesc pentru semn.
pentru textul : germinare deMai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
pentru textul : colivia de oțel dear fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deȘi încă ceva: o zicere superbă românească "taci și sapă!" ai încadrat-o perfect.
pentru textul : Livada ușilor deschise dePentru mine titlul este un turn-off pentru că mă duce cu gândul la o anumită realitate menghelist-holocaustică, if you know what I mean, şi deşi înţeleg ce vrei să spui aş fi preferat să fie altfel spus chiar riscând o cucofonie cum "experienţe cu copii" ceea ce ar fi sugerat că părinţii au partea lor în acest experiment, ca subiecţi, şi ar fi justificat folosirea persoanei întâia plural la care, by the way, nu subscriu în totalitate şi acesta este cel de-al doilea turn-off al textului tău din punctul meu de vedere. Şi ca să strâng a treia oară şi definitiv robinetul mai este şi tematica aceasta foarte sensibilă şi riscantă a patriotismului la români, o noţiune injectată zilnic în epoca de lemn mânjit cu aur, şi ca orice medicament abuzat şi fără voie nu îşi mai face [uşor] efectul.
pentru textul : experienţe pe copii deDorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
pentru textul : nu pot deok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
pentru textul : winter love I deadriane, ai atins o coarda sensibila-n mine cu articolul asta. eu iubesc avangarda, iar romania a dat nume mari in aceasta directie; si in special comunitatea evreiasca ma mai bucura faptul ca nu te-ai rezumat la artisti mai cunoscuti, precum brauner, ci ne aduci in fata ochilor personaje aproape uitate ale epocii respective, insa care merita atentia si consideratia noastra
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deSapphire, mă bucur de revenire. Mă gândesc să înlocuiesc poemul de aici cu un altul. Așa poate mai vii încă o dată. :-) nu mă deranjează comentariile. Le iau ca atare, de orice natură ar fi. Fiecare dintre noi avem câte un univers valoric, uneori foarte diferit de al celuilalt, dar eu apreciez spiritul critic, oricât de ascuțit, oricât de aiurit, oricât de zornăit ar fi și îmi pare foarte rău că unii nu-l separă de atacul la persoană. Se spune că în timpul lecturilor cu public, poeții americani obișnuiesc să dea detalii despre creațiile lor, spre deosebire de cei de dincoace de ocean care se pare că preferă comentariul celorlalți. Îmi pun pe umeri un steag cu dungi și stele și spun că este vorba de "fiica văcarului", a unui cowboy deci, a unuia care vorbește engleză. Raportul tată-fiică exprimă un raport între cultura americană și cea română. Cred că e de ajuns să ne uităm un pic în jur pentru a observa cum cultura americană ne inundă viața de zi cu zi, ceea ce e mai mult decât pur și simplu a stropi grădina. După părerea mea mai trebuie să ne diguim "valea", să tundem buruienile din "livada măslinilor" (degeaba ne dăm noi pacifiști, plecând capul pentru a nu primi lovitura de sabie; de altceva e nevoie). Puteam să spun fiica de cowboy, dar am preferat să dau și o nuanță locală demersului meu (sunt pasionată de teoriile globalizării). Acum un an m-am întâmplat într-un sat de la țară, unde m-am uitat atent la o femeie la prima tinerețe care păștea vacile. Uneori mă uit și la lucrurile astea. E păcat? Mă gândeam la ea când am scris (sub ultimatum :D...) versurile astea, deși am lăsat deoparte sordidul contextului pe care poate îl voi folosi în alt text. Că el e păstor în deșert, pe deasupra și orb, are iarăși mai multe înțelesuri. Deșertul e mediul arab, efemeritatea, locul unde se înregistrează temperaturile cele mai mari, dar și cele mai mici, expresie a luptei cu limitele. De ce oare sunt asociați arabii cu efemeritatea, după ce au scris „O mie și una de nopți” printre atâtea altele? Cel puțin așa înțeleg eu să se petreacă un comentariu. Aș putea să-mi fac și un comentariu autocritic, să întreb autoarea de ce mizează pe modernisme răsuflate și siropoase când acum se scrie pictural, fragmentar, dialogic. :-) N-ar părea aiurea? De aceea întreb pe ceilalți câte una și alta. Intenția mea nu e de a demonta poezii, ci de a găsi elemente de legătură cu cel care le scrie. E ca și cum l-aș vizualiza pe autor (care și-așa e virtual) purtând haina propriilor versuri și nu doar veșmântul gol. Stilul de poezie scurtă propus inițial nu este nou. :-) Ghici ghicitoare! Poate dacă ar fi avut alt conținut, ar fi avut și alt efect. Dacă scriam de exemplu: Titlul poemului: O ființă Poemul propriu-zis: Monica Manolachi mă întreb ce-ar mai fi ieșit. :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deîncântată de trecere. speram ca opiniile dumneavoastră să depăşească graniţele încadrării, dar o iau ca pe No Comment.
pentru textul : Your message has been sent deMulţumesc fiecăruia şi tuturor deopotrivă.
multumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
pentru textul : micuța B.B., asasina fantastică deMulţumesc mult Adrian pentru că mă tragi de urechi la nevoie.
pentru textul : Viaţa la cămin în Cluj deMâine îl voi corecta, cât îmi stă în putinţă. Dacă nu, îl retrag.
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
pentru textul : Lacăt greu oxidabil desă îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
multumesc frumos, semnul tau ma bucura.
pentru textul : Marib dearanca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deLuminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
pentru textul : convulsii febrile deAş fi vrut să spun o glumă, însă nu e cazul, deoarece dumneavoastră sunteţi gălăţean ca origine! E o covenţie, uneori plictisitoare, sterilă, alteori frumoasă. Mai mult nu ştiu! :)) Un fel de noroc-ghinion (sau invers!) :))
pentru textul : Repere pe drumul devenirii unei generaţii deIoana, te rog sa te abtii de la chat si sa comunicati ce aveti de comunicat in alta parte
pentru textul : roca din care mă nasc deeu cred că-n mare îi ok. „gura bortei” mi se pare iarăsi ok, o bortă poa să fie destul de mare, nu tre să fie toată numa o gură. și prin zona aia chiar sapă borte în stîncă și borțile alea au gură
pentru textul : noapte cu plată deAtentie la versul "Rugăciuni în furouri, promisiuni sub rimel."
Cristi
pentru textul : Argintiu furişat dePagini