Adriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
scuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
Domnule Paul Blaj, am publicat primul meu poem pe "Hermeneia" în aprilie 2006 (acelasi an în care ați "apărut" pe site si dvs.) Am, cum se spune, o "vechime" de mai bine trei ani. Dar asta nu are nicio legătură cu dreptul la opinie. Dumneavoastră faceți un raționament de genul următor: dumneata nu ești dintre cei mai vechi pe site, deci "ciocu' mic". Părerea mea este că și un novice, care a debutat în urmă cu o lună, are dreptul să-și exprime un punct de vedere. Aici nu suntem într-o cazarmă, unde împotriva celui care "mișcă în front" se iau măsuri de retorsiune. Literatura este prin excelență un teritoriu al libertății și orice încercare de a o îngrădi miroase a autoritarism.
am zis ca m-am grabit... si am ajuns la "marea spala lespedea dorintei"... de ce ma pacalesti Otillia?:)
iar eminescu nu este deloc patetic! si cand zic deloc o spun holistic.
Alina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
Nu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
Cred ca nu ai citit textul pana la sfarsit. Pentru ca acolo spun clar: ' Textul de mai sus este reproducerea, cu acordul autorului, a comentariilor lui Adrian Ioniță (SUA, L.A.), publicate în 'Egophobia' # 13, pe marginea textului meu apărut la editura "Cartea Universitară" '. Iar faptul ca l-am prelat a fost din doua motive, pe care nu le insir in ordinea prioritatii: am simtit nevoia de a adauga un comentariu la cele scrise de Adrian (inclusiv sa-i multumesc intr-un fel dearece in EgoPhobia nu puteam); si, evident, pentru ca reclama e sufletul comertului. Din exemplarele cartii care au mai ramas -10 bucati - nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul (vreunul - scris dupa ortografia noua - DOMO), deoarece nu sunt deloc multumit de ce-a iesit. In schimb, din versiunea a doua (corectata si cu multe, multe adaugiri), care se afla in lucru, voi fi fericit sa ofer exemplare (evident, gratuit) daca cineva de pe Hermeneia le va solicita. Multumesc pentru citire.
nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.
il vedeam zicand:
"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.
Mi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
lumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
Adina, îmi place acest mod de interacțiune poetică, când se expun puncte de vedere într-un mod elegant, rafinat, când preopinenții nu sunt animați decât de dorința de a-și formula convingerile estetice în conformitate cu propriul sistem de valori... Ceea ce se întâmplă în jurul acestui poem este un exemplu aș zice eu de modul în care ar trebui să se facă hermenutică sau să ajuți pe cineva să-și îmbunătățească creațiile, stilul. Mulțumesc și te aștept cu noi păreri ! Cu simpatie
fotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
Cred că este doar o parte din ce ai vrut cu poemul acesta. Titlul nu mi se pare tocmai inspirat si nu inteleg ideea slash-urilor. Dar interesant, voi mai aprofunda... se citeste frumos.
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
Madim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
Matei... comentariul tau nu respecta regulamentul Hermeneia. Ce-ar fi sa revii sa justifici "afirmatia" si pe viitor sa renunti la astfel de comentarii ? Ialin
E atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
Finalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
dreptate, domnule Titarenco, este un soi de prozopoem şi sunt convinsă că dezvoltat, ca o proză, ar fi avut mai mult impact asupra lectorului. însă, dispoziţia mea din acele momente m-a dus către această formă de reprezentare. oricum, nimic nu mă poate împiedica să modific aceste cuvinte înspre perfecţionare. iar voinţa nu-mi lipseşte deloc.
mă bucur că aţi trecut şi aţi spus. mulţumesc.
ai putea reveni pe text Cezar.mi se pare că ai abandonat prea uşor.
toţi greşim dar putem învăţa şi mai ales putem corecta.
ai lunei- ai lunii
sub ochi felinarelor-sub ochii...
văgăune pustii al sufletului-...ale sufletului
succes!
Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
Daca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
No comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
Felicitari, Alina! Iata ce trebuie neamului nostru: perseverenta, incredere in fortele proprii si viziune. Ma bucur ca Virtualia merge mai departe. Felicitarile mele!
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
Nu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
Vladimir, eu am acceptat anumite părți din primul tău comentariu, acolo unde chiar ai fost just. Nu aveam cum să accept că ceva e fals în expresia "jumătate de nord" sau "jumătate de răsărit" câtă vreme sunt trăiri ale mele de demult, nu de acum apărute. În al doilea rând am spus limpede "acestor" poezii, deci la acest gen de poezie mă refeream că voi avea grijă să nu mai postez un timp, fiindcă se pare că nu reușesc să o fac receptată. Și am recunoscut că poate fi și incapacitatea mea, nu am acuzat receptorul. Ți-am dat dreptate și că repet "cerbul", eram prea în poezie ca să văd. Dar nu pot accepta să îmi spui că nu țin cont de critici constructive, atâta vreme cât de fiecare dată când mi s-au dat am modificat poemele, chiar și acestea de aici, nu doar din alte părți. Nu pot accepta să îmi pui în gânduri propriile tale formulări ca de ex. "suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect." "nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste." etc. Repet: nu am afirmat - recitește mai sus - că nu voi mai posta pe Hermeneia deloc, ci că nu mai postez astfel de poezii. Nici pe Hermeneia nici în altă parte, câtă vreme încă nu sunt în stare decât să pietrific receptorul, în loc să reușesc să îl fac deschis la mesaj. Dacă tu consideri că nu ai de ce să îmi ceri mie scuze, înțeleg. Tot ce te rog este să îți dai seama de felul în care ai răspuns și de diferența netă între cum am comentat eu și cum ai reacționat tu. Sunt deschisă la păreri, impresii, la celălalt, în măsura în care ceea ce transmite nu vine cu exagerări de interpretare și cu tonalități de genul "turmă de bivoli".
Şi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
Printre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
Sa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
Emil, cu mulțumiri pentru sugestii, voi ține cont de ele și voi reveni asupra textului. Și pentru pentru penița de aur, onorată!
pentru textul : no moon rise, no moon set deDomnule Paul Blaj, am publicat primul meu poem pe "Hermeneia" în aprilie 2006 (acelasi an în care ați "apărut" pe site si dvs.) Am, cum se spune, o "vechime" de mai bine trei ani. Dar asta nu are nicio legătură cu dreptul la opinie. Dumneavoastră faceți un raționament de genul următor: dumneata nu ești dintre cei mai vechi pe site, deci "ciocu' mic". Părerea mea este că și un novice, care a debutat în urmă cu o lună, are dreptul să-și exprime un punct de vedere. Aici nu suntem într-o cazarmă, unde împotriva celui care "mișcă în front" se iau măsuri de retorsiune. Literatura este prin excelență un teritoriu al libertății și orice încercare de a o îngrădi miroase a autoritarism.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deMulţumesc ai cernut fin.
pentru textul : Un copac singur în noapte deam zis ca m-am grabit... si am ajuns la "marea spala lespedea dorintei"... de ce ma pacalesti Otillia?:)
pentru textul : emindoină deiar eminescu nu este deloc patetic! si cand zic deloc o spun holistic.
Alina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deNu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
stii proverbul acela cu ulciorul? ei bine...
pentru textul : Mercenar prin timp deCred ca nu ai citit textul pana la sfarsit. Pentru ca acolo spun clar: ' Textul de mai sus este reproducerea, cu acordul autorului, a comentariilor lui Adrian Ioniță (SUA, L.A.), publicate în 'Egophobia' # 13, pe marginea textului meu apărut la editura "Cartea Universitară" '. Iar faptul ca l-am prelat a fost din doua motive, pe care nu le insir in ordinea prioritatii: am simtit nevoia de a adauga un comentariu la cele scrise de Adrian (inclusiv sa-i multumesc intr-un fel dearece in EgoPhobia nu puteam); si, evident, pentru ca reclama e sufletul comertului. Din exemplarele cartii care au mai ramas -10 bucati - nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul (vreunul - scris dupa ortografia noua - DOMO), deoarece nu sunt deloc multumit de ce-a iesit. In schimb, din versiunea a doua (corectata si cu multe, multe adaugiri), care se afla in lucru, voi fi fericit sa ofer exemplare (evident, gratuit) daca cineva de pe Hermeneia le va solicita. Multumesc pentru citire.
pentru textul : La rădăcina Gorunului de"că ale dânsului /////////////cârți sunt ca apa"
nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.
il vedeam zicand:
"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.
pentru textul : pseudopatriarhale III deMi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
pentru textul : Sonet 223 delumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol deAdina, îmi place acest mod de interacțiune poetică, când se expun puncte de vedere într-un mod elegant, rafinat, când preopinenții nu sunt animați decât de dorința de a-și formula convingerile estetice în conformitate cu propriul sistem de valori... Ceea ce se întâmplă în jurul acestui poem este un exemplu aș zice eu de modul în care ar trebui să se facă hermenutică sau să ajuți pe cineva să-și îmbunătățească creațiile, stilul. Mulțumesc și te aștept cu noi păreri ! Cu simpatie
pentru textul : memento defotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deCred că este doar o parte din ce ai vrut cu poemul acesta. Titlul nu mi se pare tocmai inspirat si nu inteleg ideea slash-urilor. Dar interesant, voi mai aprofunda... se citeste frumos.
pentru textul : camera somnului deStrofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison deMadim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
pentru textul : Femeia fără țipăt deMatei... comentariul tau nu respecta regulamentul Hermeneia. Ce-ar fi sa revii sa justifici "afirmatia" si pe viitor sa renunti la astfel de comentarii ? Ialin
pentru textul : o lună aproape plină deE atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
pentru textul : liniștea orbului deFinalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
dreptate, domnule Titarenco, este un soi de prozopoem şi sunt convinsă că dezvoltat, ca o proză, ar fi avut mai mult impact asupra lectorului. însă, dispoziţia mea din acele momente m-a dus către această formă de reprezentare. oricum, nimic nu mă poate împiedica să modific aceste cuvinte înspre perfecţionare. iar voinţa nu-mi lipseşte deloc.
pentru textul : de iubire de timp de zei demă bucur că aţi trecut şi aţi spus. mulţumesc.
ai putea reveni pe text Cezar.mi se pare că ai abandonat prea uşor.
pentru textul : noapte de decembrie detoţi greşim dar putem învăţa şi mai ales putem corecta.
ai lunei- ai lunii
sub ochi felinarelor-sub ochii...
văgăune pustii al sufletului-...ale sufletului
succes!
Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
pentru textul : Devorah deDaca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
Am încercat să găsesc un fir liric, dar... "lungesti totul prea mult". Sau poate asta e ideea poemului?
pentru textul : Mirose deNo comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
pentru textul : Portretul unei călătoare deFelicitari, Alina! Iata ce trebuie neamului nostru: perseverenta, incredere in fortele proprii si viziune. Ma bucur ca Virtualia merge mai departe. Felicitarile mele!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deStereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
pentru textul : Tristete dealma, multumesc de trecere! am scos strofa, care chiar este in plus, la o citire mai atenta.
pentru textul : Nicht hinauslehnen deNu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deVladimir, eu am acceptat anumite părți din primul tău comentariu, acolo unde chiar ai fost just. Nu aveam cum să accept că ceva e fals în expresia "jumătate de nord" sau "jumătate de răsărit" câtă vreme sunt trăiri ale mele de demult, nu de acum apărute. În al doilea rând am spus limpede "acestor" poezii, deci la acest gen de poezie mă refeream că voi avea grijă să nu mai postez un timp, fiindcă se pare că nu reușesc să o fac receptată. Și am recunoscut că poate fi și incapacitatea mea, nu am acuzat receptorul. Ți-am dat dreptate și că repet "cerbul", eram prea în poezie ca să văd. Dar nu pot accepta să îmi spui că nu țin cont de critici constructive, atâta vreme cât de fiecare dată când mi s-au dat am modificat poemele, chiar și acestea de aici, nu doar din alte părți. Nu pot accepta să îmi pui în gânduri propriile tale formulări ca de ex. "suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect." "nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste." etc. Repet: nu am afirmat - recitește mai sus - că nu voi mai posta pe Hermeneia deloc, ci că nu mai postez astfel de poezii. Nici pe Hermeneia nici în altă parte, câtă vreme încă nu sunt în stare decât să pietrific receptorul, în loc să reușesc să îl fac deschis la mesaj. Dacă tu consideri că nu ai de ce să îmi ceri mie scuze, înțeleg. Tot ce te rog este să îți dai seama de felul în care ai răspuns și de diferența netă între cum am comentat eu și cum ai reacționat tu. Sunt deschisă la păreri, impresii, la celălalt, în măsura în care ceea ce transmite nu vine cu exagerări de interpretare și cu tonalități de genul "turmă de bivoli".
pentru textul : urme de cerb deŞi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
pentru textul : locul dePrintre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
Sa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) dePagini