Radu, îmi pare rău, dar ceea ce dorești nu se poate garanta. Te rog să citești Regulamentul și secțiunea de Întrebări și Răspunsuri. Acolo se explică faptul că nu ți se promit explicații din partea editorilor. Dacă editorii ar oferi explicații oricărei greșeli care se comite de cei ce postează texte probabil că nimeni nu ar mai face munca asta. În caz de greșeli textul ți se trimite în șantier și este responsabilitatea ta să identifici unde și ce erori are și să-l corectezi. Uneori se oferă explicații dar sub nicio formă asta nu ți se poate garanta. Observ că nici pînă acum nu ai corectat erorile din textul acesta.
Text slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
Alma, Hermeneia nu e instituție judecătorească sau de poliție. La vremea cînd am dat primul anunț dovada era pe site. Dacă există vreo contestație o pot produce și acum. A dispărut pentru că Andu a șters textele în conformitate cu dreptul lui. Nu consider că sîntem obligați să facem print screen la nimic. Dacă există vreo contestație putem proceda în consecință. Dar pînă atunci recunoașterea tacită este considerată de noi o dovadă care satisface și condiția de justețe și pe cea de discreție. Hermeneia nu este un site de cancan așa cum se pare că sînt altele. Aici am încercat și încercăm să păstrăm turbulențele disciplinare la minimum necesar. Cine vrea senzații tari le poate căuta în altă parte.
nicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
Nostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
Din pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
"hermeneia.com/consiliu • View topic - E-mailurile de raspuns, de ...
hermeneia.com/consiliu/viewtopic.php?f=5&t=333&start=10
Daca ai intrebari te rog sa ni le trimiti fie la [email protected] pentru probleme administrativ-editoriale, fie la [email protected] pentru probleme ..."
da virgil, eşti foarte protejat.asta e pe search google.
te rog să nu faci acuzaţii în ceea ce mă priveşte.
deja eşti în minte cu caunac. credeam că ai altă vârstă.
nu sunt fan reţele de socializare . poţi trăi în cercul tău strâmt şi rece dacă asta te face să te simţi bine. dacă ai fi văzut "oblio" cu inima ai fi înţeles că nu există pădure fără rost.
în privinţa reţelelor de socializare, ca să fiu iîn tonul tău, sunt nostalgic după acelea care se formau noaptea la coadă la lapte, pâine carne, înainte de 89. acolo pensionarii erau cei mai activi membri şi exista câte o reţea de socializare în faţa feiecărei alimentare.
asta pentru că tu îţi doreşti să pârţâie netul.
Adrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
textul acesta, deși parcă scris după o rețetă pe care am mai întîlnit-o în lirica feminină de acum, are un farmec aparte. Îmi atrage atenția îndeosebi ultima parte.
atât timp cât imaginea e disponibilă pe internet.
Dar de pe un calculator, dintr-un fişier personal, cu alte cuvinte din calculatorul meu??
îmi cer scuze că abuzez de timpul tău, în loc să-mi pun naibii mintea la lucru.
Acesta este un subiect asupra căruia m-am tot oprit de ceva ani. Tot ce am spus în comentariul precedent reprezintă convingeri. Poate că vom reuși să spunem ceva și celorlalți din afara României despre noi, în afară de ce spun ziarele din Italia și Spania... În afară de ceea ce își închipuie toți văzându-ne producțiile amare și lipsite de orice urmă de lumină. Personaje damnate. Cum spuneam, habar nu am de unde vă inspirați, dar e bine că aveți un astfel de izvor, poate îl valorificați și altfel. Mă bucur că, vorba Adrianei, nu m-am trezit cu ceva ouă aruncate înspre ecran. Prietenește, Bianca. P.S. Și, dacă tot veni vorba despre colega mea, poate reveniți și asupra Cantonului cheferului, sunt și pe acolo ceva expresii mai slobode. Știu, acum cerem toată mâna, dar, dacă tot am prins și noi pe cineva care nu se sfiește să respecte regulamentul, profităm! Cu mulțumiri.
Imaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
Paule, care e problema ta? Mie chiar mi-a plăcut poemul ăsta, mai puțin titlul. Nu e clar din ceea ce am scris în primul com? Dacă ție însă ți-e gândul doar la prohab te invit să iei o atitudine mai clară. Ăsta e un poem chiar bun de aceea i-am acordat și peniță. Dar dacă răspunzi așa de bine și în continuare, nostalgic sau nu, eu nici măcar supărat pe tine nu pot să fiu. Cu atât mai mult cu cât văd că mă deschei la prohab și te pui pe comentat cu gura mare.
poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
Leo am citit de trei ori textul dar tot n-am reușit să văd aici un singur poem
la capitolul imagistică însă, ești mereu o desfătare, aici ești frate cu pal n-am ce să-ți fac
amândoi băgați niște metafore de lăsat gagici pe spate, lucru la care se vede că vă pricepeți
dar uite că și eu admir câteva dintre ele, însă rămân la părerea că excesul la acest capitol este dăunător, ca orice exces
mai ales dacă metaforele sunt doar metafore și atât
una peste alta însă, un poem mult peste media a ceea ce citim de obicei pe net
spor la inspirație omule!
Andu
... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
pentru mine poezia incepe de la „corpurile voastre sunt acoperite
de pânze negre” ce-i mai sus e ok, nu-mi spune foarte multe, banuiesc ca s-a vrut a fi un preludiu, o introducere. Ai grija la timpuri, ca de ex aici ”el ne-ar fi așteptat în fiecare zi când ajungem acasă” - cand am fi ajuns acasa; s-ar putea sa fi optat pentru ruptura asta, dar este putin disonant, zic eu. :)
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
Adrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Doru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
De data asta orice "tehnica" - de care l-am acuzat, uneori, pe autor, ca ocupa prim planul - intra in background si lasa sa respire poezia. Profetule, ai prins o clipa de gratie!
1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Radu, îmi pare rău, dar ceea ce dorești nu se poate garanta. Te rog să citești Regulamentul și secțiunea de Întrebări și Răspunsuri. Acolo se explică faptul că nu ți se promit explicații din partea editorilor. Dacă editorii ar oferi explicații oricărei greșeli care se comite de cei ce postează texte probabil că nimeni nu ar mai face munca asta. În caz de greșeli textul ți se trimite în șantier și este responsabilitatea ta să identifici unde și ce erori are și să-l corectezi. Uneori se oferă explicații dar sub nicio formă asta nu ți se poate garanta. Observ că nici pînă acum nu ai corectat erorile din textul acesta.
pentru textul : Petru pământesc.. derecenzie debut
pentru textul : Ionut Caragea – Delirium Tremens deText slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deAlma, Hermeneia nu e instituție judecătorească sau de poliție. La vremea cînd am dat primul anunț dovada era pe site. Dacă există vreo contestație o pot produce și acum. A dispărut pentru că Andu a șters textele în conformitate cu dreptul lui. Nu consider că sîntem obligați să facem print screen la nimic. Dacă există vreo contestație putem proceda în consecință. Dar pînă atunci recunoașterea tacită este considerată de noi o dovadă care satisface și condiția de justețe și pe cea de discreție. Hermeneia nu este un site de cancan așa cum se pare că sînt altele. Aici am încercat și încercăm să păstrăm turbulențele disciplinare la minimum necesar. Cine vrea senzații tari le poate căuta în altă parte.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com denicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
pentru textul : pentru prima dată deNostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
pentru textul : Umbra păsărilor deDin pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi de(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
"hermeneia.com/consiliu • View topic - E-mailurile de raspuns, de ...
pentru textul : Alb şi roşu dehermeneia.com/consiliu/viewtopic.php?f=5&t=333&start=10
Daca ai intrebari te rog sa ni le trimiti fie la [email protected] pentru probleme administrativ-editoriale, fie la [email protected] pentru probleme ..."
da virgil, eşti foarte protejat.asta e pe search google.
te rog să nu faci acuzaţii în ceea ce mă priveşte.
deja eşti în minte cu caunac. credeam că ai altă vârstă.
nu sunt fan reţele de socializare . poţi trăi în cercul tău strâmt şi rece dacă asta te face să te simţi bine. dacă ai fi văzut "oblio" cu inima ai fi înţeles că nu există pădure fără rost.
în privinţa reţelelor de socializare, ca să fiu iîn tonul tău, sunt nostalgic după acelea care se formau noaptea la coadă la lapte, pâine carne, înainte de 89. acolo pensionarii erau cei mai activi membri şi exista câte o reţea de socializare în faţa feiecărei alimentare.
asta pentru că tu îţi doreşti să pârţâie netul.
"pare ca un buton" -" pare un buton", ori "e ca un buton".
Aş tăia "mie" din penultimul vers.
pentru textul : un minut cu singurătatea deAdrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. detextul acesta, deși parcă scris după o rețetă pe care am mai întîlnit-o în lirica feminină de acum, are un farmec aparte. Îmi atrage atenția îndeosebi ultima parte.
pentru textul : scrisori dintr-o lume amnezică deatât timp cât imaginea e disponibilă pe internet.
pentru textul : Moulin Rouge deDar de pe un calculator, dintr-un fişier personal, cu alte cuvinte din calculatorul meu??
îmi cer scuze că abuzez de timpul tău, în loc să-mi pun naibii mintea la lucru.
cred că este încadrat textul greșit, la "interviu".
pentru textul : Părintele Romega de la Maxut deMirabile dictu Profetule, tu chiar vii la Iasi? Daca da, apoi nu voi fi tocmai eu acela sa las asa intamplare sa se duca pe apa sambetei... Andu
pentru textul : Mirabile Dictu deUite inca unul care l-a descoperit pe Nietzsche :) Pacat de text ca avea un parfum aparte.
pentru textul : Doină deAcesta este un subiect asupra căruia m-am tot oprit de ceva ani. Tot ce am spus în comentariul precedent reprezintă convingeri. Poate că vom reuși să spunem ceva și celorlalți din afara României despre noi, în afară de ce spun ziarele din Italia și Spania... În afară de ceea ce își închipuie toți văzându-ne producțiile amare și lipsite de orice urmă de lumină. Personaje damnate. Cum spuneam, habar nu am de unde vă inspirați, dar e bine că aveți un astfel de izvor, poate îl valorificați și altfel. Mă bucur că, vorba Adrianei, nu m-am trezit cu ceva ouă aruncate înspre ecran. Prietenește, Bianca. P.S. Și, dacă tot veni vorba despre colega mea, poate reveniți și asupra Cantonului cheferului, sunt și pe acolo ceva expresii mai slobode. Știu, acum cerem toată mâna, dar, dacă tot am prins și noi pe cineva care nu se sfiește să respecte regulamentul, profităm! Cu mulțumiri.
pentru textul : Paneraș cu ouă deImaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 dePaule, care e problema ta? Mie chiar mi-a plăcut poemul ăsta, mai puțin titlul. Nu e clar din ceea ce am scris în primul com? Dacă ție însă ți-e gândul doar la prohab te invit să iei o atitudine mai clară. Ăsta e un poem chiar bun de aceea i-am acordat și peniță. Dar dacă răspunzi așa de bine și în continuare, nostalgic sau nu, eu nici măcar supărat pe tine nu pot să fiu. Cu atât mai mult cu cât văd că mă deschei la prohab și te pui pe comentat cu gura mare.
pentru textul : noaptea în care am tușit depoemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
pentru textul : Adam dede asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
pentru textul : silent night deLeo am citit de trei ori textul dar tot n-am reușit să văd aici un singur poem
pentru textul : ultima thule dela capitolul imagistică însă, ești mereu o desfătare, aici ești frate cu pal n-am ce să-ți fac
amândoi băgați niște metafore de lăsat gagici pe spate, lucru la care se vede că vă pricepeți
dar uite că și eu admir câteva dintre ele, însă rămân la părerea că excesul la acest capitol este dăunător, ca orice exces
mai ales dacă metaforele sunt doar metafore și atât
una peste alta însă, un poem mult peste media a ceea ce citim de obicei pe net
spor la inspirație omule!
Andu
... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
pentru textul : plecam… depentru mine poezia incepe de la „corpurile voastre sunt acoperite
pentru textul : electric - poeme de iarnă dede pânze negre” ce-i mai sus e ok, nu-mi spune foarte multe, banuiesc ca s-a vrut a fi un preludiu, o introducere. Ai grija la timpuri, ca de ex aici ”el ne-ar fi așteptat în fiecare zi când ajungem acasă” - cand am fi ajuns acasa; s-ar putea sa fi optat pentru ruptura asta, dar este putin disonant, zic eu. :)
...e pur si muove:)! (sa ma corecteze deștepții la spelling)
pentru textul : cromozomii de fier deBianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deE o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj deAdrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Vă mulţumesc pentru feed back.
pentru textul : decor deDoru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
pentru textul : Te iubesc, puscaria mea! deDe data asta orice "tehnica" - de care l-am acuzat, uneori, pe autor, ca ocupa prim planul - intra in background si lasa sa respire poezia. Profetule, ai prins o clipa de gratie!
pentru textul : zilele acestea de ianuarie de1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
pentru textul : O poveste postmodernistă dePagini