Poezia începe de la titlu :) M-am furişat şi eu un pic în universul celor doi făurari frumoşi...Am admirat ,,buchet de mireasă înțepenit în aer" şi iubirile ,,mici", dar atât de mari, din cotidian: ,,azi îți iubesc petele gri de pe șosete
sau colțul de pâine". Iar calmul care droghează m-a năucit complet...şi războiul cald.
Frumos de tot, Paul!
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
La primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
:)
mi-a placut ideea. astept si continuarea.
ma intreb daca nu ar fi mai bine sa inlocuiesti acel "pasat" ("Erau oase pasate din an în an"); la prima lectura, m-am gandit la oase... zdrobite!
Toata stima, maestre! O mica precizare: pentru mine poezia nu e drumul spre mantuire, ci drumul care vine de acolo. Cine citeste, sa inteleaga... In rest, numa de bine!
Frumoasă ideea, Ela, chiar deosebită. Aș scoate însă orice referiri personale. Continuu să cred că asta este ceea ce face prea-plusul scrierii tale, uneori. Poți rescrie toate acestea ca și cum ar fi ale altora, impersonal. Exemplu "domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în lemn de abanos vioara / pentru cei ce nu pot trăi în roșu / suflete de esență maleabilă urme ale unei partituri interpretate stângaci". E doar una din multele linii posibile. De ce te provoc? Pentru că simt că e ceva ce i-ar prinde bine scrisului tău. Mai ales în proză. De ce îți spun: modifică? Uite: ai permanent / întotdeauna (ok, nu-s sinonime perfecte, dar ambele în două rânduri parcă sunt prea mult, și-apoi așa ceva nu există, nici permanent, nici întotdeauna :D poate doar lipsa timpului ;) ). Mai ai "dură e o urmă". Și, dacă scrii proză, lasă un pic mai libere cuvintele, mergi mai departe, nu mai e necesar atât lirism cât fir... Dacă ai curaj, dă-i textului acestuia ce vrea el.
Multumesc, Virgil. Fiecare avem etapele noastre, pe care Cineva, poate chiar El, ni le da, poate pentru a le asterne si aici. Intr-adevar, repetitiile acelea suna a refren, intentia mea, sper sa fi reusit.
un text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
nea Bobadil te salut și eu cu respectu' respectiv bre. Citește și plusurile că la minusuri se pricep mulți. Asta e doar o notiță nici nu m-am străduit s-o fac foarte phoetică fiind un fapt divers care nu prea mă inspiră doar mă amuză oarecum. Și nu, nu mai știu cum mă alintai da' mi-e egal poți să-mi spui Parfeie sau stiu io ce alt nume cît mai cretin în fine ce mai contează treaba e să ne știm schimba porecla în renume nu? Cu "i"-urile nu m-am împăcat niciodată, așa e: ori pun prea mulți ori prea puțini... da' nu mă stresez prea tare pe chestia asta. Sunt români geți-begeți care o sfeclesc gramatical mult mai grav...iar româna literară pe care eu o stăpînesc ar putea fi invidia multora. În rest ști cum e: chiar și Einstein la o venerabilă vîrstă se bucura tocmai pentru că mai avea ce să învețe... amical și cordial-polemicos, ști tu...:)
Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
La strofa a doua, cred că înainte de "femeia" ar ajuta o virgulă. Ultimul vers de la strofa a doua cred că ar trebui corectat în "Izbite de valurile ca niște picoare de elefanți" , "Izbite de valuri ca niște picioare de elefanți" sau "Izbite de valuri ca de niște picioare de elefanți". Forma afișată nu e corectă gramatical. În rest, poezia nu sună rău și nu am avut nevoie de DEX ca să înțeleg textul, hehehe.
conform DEX LÁVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. deci, in lavra locuiesc oameni mai induhovniciti decat mine, adica cei pe care/ i numim calugari si mai mult decat atat unde se pastreaza osemintele sfintilor Bisericii Ortodoxe. nu fac din tantar armasar dar consider un afront la adresa mea ca ortodox ca manastirea/lavra sa fie asociata unui astfel de cuvant. eu mi/am spus punctul de vedere , procedati in consecinta. daca sincer credeti ca exprimarea dvstra poetica nu aduce nici o murdarire imaginii lavrei ca los sfant lasati/l asa insa am mari rezerve si o profunda tristete. un blogger nu e un monah iar monahul nu e un eschibitionist nefericit mirosind a branza si a parfum ieftin. libertatea mea de exrpimare se opreste in pragul usii aproapelui, daca l/am ranit pe mine insumi m/am palmuit si am inlauntru o rana. meditand atent, catalina
Adrian, pentru scopul și dezideratele site-ului hermeneia te rog să revezi regulamentul. Orice are legătură cu textul are loc aici, în comentarii. Mulțumesc.
Virgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
Luana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
O las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Este un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia începe de la titlu :) M-am furişat şi eu un pic în universul celor doi făurari frumoşi...Am admirat ,,buchet de mireasă înțepenit în aer" şi iubirile ,,mici", dar atât de mari, din cotidian: ,,azi îți iubesc petele gri de pe șosete
pentru textul : un februarie doi făurari desau colțul de pâine". Iar calmul care droghează m-a năucit complet...şi războiul cald.
Frumos de tot, Paul!
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
pentru textul : Qing An deLa primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
La mulți ani, Ottilia!
pentru textul : fado deca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
:)
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) demi-a placut ideea. astept si continuarea.
ma intreb daca nu ar fi mai bine sa inlocuiesti acel "pasat" ("Erau oase pasate din an în an"); la prima lectura, m-am gandit la oase... zdrobite!
Toata stima, maestre! O mica precizare: pentru mine poezia nu e drumul spre mantuire, ci drumul care vine de acolo. Cine citeste, sa inteleaga... In rest, numa de bine!
pentru textul : omogenitate deFrumoasă ideea, Ela, chiar deosebită. Aș scoate însă orice referiri personale. Continuu să cred că asta este ceea ce face prea-plusul scrierii tale, uneori. Poți rescrie toate acestea ca și cum ar fi ale altora, impersonal. Exemplu "domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în lemn de abanos vioara / pentru cei ce nu pot trăi în roșu / suflete de esență maleabilă urme ale unei partituri interpretate stângaci". E doar una din multele linii posibile. De ce te provoc? Pentru că simt că e ceva ce i-ar prinde bine scrisului tău. Mai ales în proză. De ce îți spun: modifică? Uite: ai permanent / întotdeauna (ok, nu-s sinonime perfecte, dar ambele în două rânduri parcă sunt prea mult, și-apoi așa ceva nu există, nici permanent, nici întotdeauna :D poate doar lipsa timpului ;) ). Mai ai "dură e o urmă". Și, dacă scrii proză, lasă un pic mai libere cuvintele, mergi mai departe, nu mai e necesar atât lirism cât fir... Dacă ai curaj, dă-i textului acestuia ce vrea el.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deMultumesc, Virgil. Fiecare avem etapele noastre, pe care Cineva, poate chiar El, ni le da, poate pentru a le asterne si aici. Intr-adevar, repetitiile acelea suna a refren, intentia mea, sper sa fi reusit.
pentru textul : poveste simplă depana una alta, bine ai venit pe hermeneia...
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar dede ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deam corectat acolo.
pentru textul : reinventează-mă! defoarte fain finalul!
pentru textul : Nu o să fiu deMa deranjeaza nu prea mult 'prabusirea' si segmentul 3
Din aceeasi stare, gand bun!
un text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
pentru textul : english laundry deeu remarc:
pentru textul : inventar de„cineva ridicase capacul pianului să
dea drumul notelor încuiate în clape”
nea Bobadil te salut și eu cu respectu' respectiv bre. Citește și plusurile că la minusuri se pricep mulți. Asta e doar o notiță nici nu m-am străduit s-o fac foarte phoetică fiind un fapt divers care nu prea mă inspiră doar mă amuză oarecum. Și nu, nu mai știu cum mă alintai da' mi-e egal poți să-mi spui Parfeie sau stiu io ce alt nume cît mai cretin în fine ce mai contează treaba e să ne știm schimba porecla în renume nu? Cu "i"-urile nu m-am împăcat niciodată, așa e: ori pun prea mulți ori prea puțini... da' nu mă stresez prea tare pe chestia asta. Sunt români geți-begeți care o sfeclesc gramatical mult mai grav...iar româna literară pe care eu o stăpînesc ar putea fi invidia multora. În rest ști cum e: chiar și Einstein la o venerabilă vîrstă se bucura tocmai pentru că mai avea ce să învețe... amical și cordial-polemicos, ști tu...:)
pentru textul : De ce mă Shanghai deCami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
pentru textul : dincolo deCred că "Americancă" şi "Româncă" pot fi scrise cu literă mică; de scos, musai, virgula de după "lup".
Ok, ideea textului îmi sună inedit, destul de ok, însă modul în care este dezvoltată e destul de prozaic.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deLa strofa a doua, cred că înainte de "femeia" ar ajuta o virgulă. Ultimul vers de la strofa a doua cred că ar trebui corectat în "Izbite de valurile ca niște picoare de elefanți" , "Izbite de valuri ca niște picioare de elefanți" sau "Izbite de valuri ca de niște picioare de elefanți". Forma afișată nu e corectă gramatical. În rest, poezia nu sună rău și nu am avut nevoie de DEX ca să înțeleg textul, hehehe.
pentru textul : Poem pentru ideea de femeie dee imensa fotografia si iese din formatul paginii. e dezavantajos. as aprecia daca ai micsora-o. voi reveni pentru texte.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deconform DEX LÁVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. deci, in lavra locuiesc oameni mai induhovniciti decat mine, adica cei pe care/ i numim calugari si mai mult decat atat unde se pastreaza osemintele sfintilor Bisericii Ortodoxe. nu fac din tantar armasar dar consider un afront la adresa mea ca ortodox ca manastirea/lavra sa fie asociata unui astfel de cuvant. eu mi/am spus punctul de vedere , procedati in consecinta. daca sincer credeti ca exprimarea dvstra poetica nu aduce nici o murdarire imaginii lavrei ca los sfant lasati/l asa insa am mari rezerve si o profunda tristete. un blogger nu e un monah iar monahul nu e un eschibitionist nefericit mirosind a branza si a parfum ieftin. libertatea mea de exrpimare se opreste in pragul usii aproapelui, daca l/am ranit pe mine insumi m/am palmuit si am inlauntru o rana. meditand atent, catalina
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I demă bucur că ţi-a plăcut :D
pentru textul : atât deVirgil, acum am vazut, voiam sa ma refer la pizzaro, insa ma gindeam la altceva probabil, de aia a aparut montezuma. Multumesc, am corectat.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deAdrian, pentru scopul și dezideratele site-ului hermeneia te rog să revezi regulamentul. Orice are legătură cu textul are loc aici, în comentarii. Mulțumesc.
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deVirgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
pentru textul : scrisori imaginare de... în cazul acesta, vă felicit.
pentru textul : icoană hoinară deo tine intre degete si o fumeaza:)
pentru textul : Red ded-le Teodoriu
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deLuana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
pentru textul : Michel de"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
pentru textul : Septembrie deO las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Este un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
Mulţumesc pentru lectură şi comparaţie
pentru textul : M de la mag dePagini