Nu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
aud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
Alma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)
Ei, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
Multumesc pentru atentie, Dana Nicolae. Parerile tale conteaza. Voi vedea cum se ce va iesi pana la capat, inca nu face parte din vreun proiect de carte. Sa ai pace, Dancus
as carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
Eu cred că Vladimir a ascuns aici mai mult decât în alte poezii sensurile. Doar câteva indicii firave, și o lectură în care se depășesc cu eleganță capcanele puse de autor ne pot ajuta... Versurile "ca un șarpe muribund el umblă cu pași nesiguri repetă aceeași litanie" sunt, cred, cele mai expresive, centrul de greutate al poeziei, și nimic din cele ce urmează nu ar sta în picioare fără. Este forța care stă nu în siguranța pasului, ci în aceea a credinței, a ceea ce știi că "merge", până la epuizare, singura cale pe care o știi și pe care nu o abandonezi. Mi-a adus aminte de acel călugăr care, fiind ispitit și pierzându-și credința, a continuat să se roage vreme de ani... Numai umbra este aceea a unui bărbat fericit, care, la rândul ei, continuă litania. Ce-ar fi interesant de știut: în final, cine esențializează rănile, umbra onirică sau omul? Cel care este sau cel care ar dori, ar putea să fie? Dar, desigur, nu aștept un răspuns la această întrebare :-) Pentru o posibilă cheie...
bine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
Adrian, îți mulțumesc. Sunt dimineți care încep cu alte litere, așa e. Jasmin rămâne mereu floare de inimă. Și, da, ascultă Dylan. Și Floyd. Și Neil Diamond.
Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
boxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
De obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.
desi multe idei cu sens si constructive ai adaugat poemelor mele, acum, citindu-te, constat ca tu nu aplici scrierilor tale ceea ce observi in ale altora. nu cred ca ai fi fost de acord daca eu as fi scris despre apele care se intind printre stanci "mai tare" și nici expunerea mai multor idei, unele peste altele in acelasi "vers", cum faci tu cand spui "mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb". de fapt, ceea ce ai scris aici, îmi pare a fi ca o urma a melcului ce a trecut noaptea prin rondul de flori: ceva lucios dar si neclar in lumina zilei.
mai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
mulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
antal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
chei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
O poezie interesantă ce creşte în fiecare vers şi care cuprinde o succesiune de idei nu neapărat întâmplătoare. Fiecare îşi are rostul ei contribuind progresiv la formarea indispensabilă.
Sunt de acord cu tine la expresia: "bărbaţii sunt proşti. o urâtă/ e un talisman norocos" pe care o recunosc şi sub altă formă.
Sunt multe de spus dar mă opresc aici, la un sfârşit notabil ce se accentuează pe fiecare cuvânt:
"întind libertate pe pâine./ .../ încet./ ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci."
acesta NU este un Haiku cred ca am sa introduc un mod in care anumite texte ar trebui sanctionate, fie pozitiv, fie negativ totodata cred ca voi fi nevoit sa retrogradez pe unii autori la categoria de novice
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
înseamnă că următorul comentariu nu își are sensul:
desigur nu sînt eu cel care te bate pe umăr dar cu siguranță textul acesta m-a făcut să zîmbesc
și mă opresc aici:)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deNu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit decum adica "funia clopotniţei"?
pentru textul : Clopotarul deaud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
eu asa am vazut poemul tau
pentru textul : Deşertul indigo deAlma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)
pentru textul : cu suflet de balada deEi, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
pentru textul : Hoții raiului deMultumesc pentru atentie, Dana Nicolae. Parerile tale conteaza. Voi vedea cum se ce va iesi pana la capat, inca nu face parte din vreun proiect de carte. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Te iubesc, puscaria mea! deas carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
pentru textul : povești cu dumnezeul mă-sii dumnezeul lor dumnezeul meu cu mine și cu tine deFrumos, fluent, sensibil...Şi cu o aproape imperceptibilă notă (auto)ironică, ba char ludică...
pentru textul : cantoluna deIată poezia! Din care poate, spre binele ei, să dispară ultima strofă.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deEu cred că Vladimir a ascuns aici mai mult decât în alte poezii sensurile. Doar câteva indicii firave, și o lectură în care se depășesc cu eleganță capcanele puse de autor ne pot ajuta... Versurile "ca un șarpe muribund el umblă cu pași nesiguri repetă aceeași litanie" sunt, cred, cele mai expresive, centrul de greutate al poeziei, și nimic din cele ce urmează nu ar sta în picioare fără. Este forța care stă nu în siguranța pasului, ci în aceea a credinței, a ceea ce știi că "merge", până la epuizare, singura cale pe care o știi și pe care nu o abandonezi. Mi-a adus aminte de acel călugăr care, fiind ispitit și pierzându-și credința, a continuat să se roage vreme de ani... Numai umbra este aceea a unui bărbat fericit, care, la rândul ei, continuă litania. Ce-ar fi interesant de știut: în final, cine esențializează rănile, umbra onirică sau omul? Cel care este sau cel care ar dori, ar putea să fie? Dar, desigur, nu aștept un răspuns la această întrebare :-) Pentru o posibilă cheie...
pentru textul : Culori debine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deAdrian, îți mulțumesc. Sunt dimineți care încep cu alte litere, așa e. Jasmin rămâne mereu floare de inimă. Și, da, ascultă Dylan. Și Floyd. Și Neil Diamond.
pentru textul : jasmine deprima parte este un poem in proza. mi s-ar parea interesant sa le combini in doua constructii diferite.
pentru textul : despre poem, pe ţărmul atlantidei deSapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deboxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 dePentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deDe obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.
pentru textul : jane doe decam așa ceva am încercat să cuprind, Mariana. :)
e mult spus „încercat”, pentru că s-a scris singur și repede.
mulțumecs pentru versul lui Pillat, nu-l știam și e splendid!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decum sarutul ce nu incapea intre doua statii de tramvai....si sa nu mai spun de cimitir ...coapse...
pentru textul : dumnezeu și cutia lui de lego dedesi multe idei cu sens si constructive ai adaugat poemelor mele, acum, citindu-te, constat ca tu nu aplici scrierilor tale ceea ce observi in ale altora. nu cred ca ai fi fost de acord daca eu as fi scris despre apele care se intind printre stanci "mai tare" și nici expunerea mai multor idei, unele peste altele in acelasi "vers", cum faci tu cand spui "mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb". de fapt, ceea ce ai scris aici, îmi pare a fi ca o urma a melcului ce a trecut noaptea prin rondul de flori: ceva lucios dar si neclar in lumina zilei.
pentru textul : Piața norilor defelicitari! ma bucur sincer.
pentru textul : Karumi demai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
pentru textul : double dose demulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
pentru textul : family life deam inceput sa ma gandesc serios cum sa fac sa te supar si eu!...:))
pentru textul : login deantal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
pentru textul : Vorbe pe la spate deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia dechei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
pentru textul : karuna deO poezie interesantă ce creşte în fiecare vers şi care cuprinde o succesiune de idei nu neapărat întâmplătoare. Fiecare îşi are rostul ei contribuind progresiv la formarea indispensabilă.
Sunt de acord cu tine la expresia: "bărbaţii sunt proşti. o urâtă/ e un talisman norocos" pe care o recunosc şi sub altă formă.
Sunt multe de spus dar mă opresc aici, la un sfârşit notabil ce se accentuează pe fiecare cuvânt:
"întind libertate pe pâine./ .../ încet./ ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci."
Felicitări! Îl găsesc deosebit.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deacesta NU este un Haiku cred ca am sa introduc un mod in care anumite texte ar trebui sanctionate, fie pozitiv, fie negativ totodata cred ca voi fi nevoit sa retrogradez pe unii autori la categoria de novice
pentru textul : Durere dePagini