poemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
foarte fain poemul, e plin de imagini extraordinare. În afară de mijlocul celei de a doua strofe, unde sincer să fiu m-am pierdut un pic (voi reciti cu mai multă atenţie) mi-a plăcut absolut tot. Remarc acel buzunar cu morţi, excelentă imagine, apoi palmele celor uitaţi şi finalul, care sfâşie el însuşi tot universul, dar îl lasă totodată să mai respire. Mi-a plăcut mult.
Raul
Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
Mulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
Mereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
deci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
Cine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
mi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Una dintre problemele acestui text (sau a textelor de genul acesta pe care le-ai mai publicat - unu, pare-mi-se) constă în dezechilibrul dintre redarea cotidianului şi introspecţiile ce se vor sensul/direcţia veritabil(ă) al/a textului; miza, în cele din urmă.
Într-o parte, amănunte trebuincioase, nimic de zis. Cotodianul pregăteşte introspecţia, îi oferă contrast, forţă. Însă nu într-atât încât să spui de patru ori, în treizeci de rânduri, că trebuie să plăteşti facturi. Şi acesta este numai un exemplu. Altfel spus, prozaismul înghite cu totul trăirea/ideea care constituie, în fond, textul.
Din nou, atenţie la punctuaţie! Ori fără, ori cu, dar corectă. Atenţie, în special, la virgulogie. Dacă nu sunt puse unde trebuie, ies chifteluţe de genul "Trecători curioși, puțini își fac curaj...", unde, din cauză că lipseşte virgula de după "puţini", te-ai ales cu una fix între subiect si predicat. Şi iarăşi, acesta e doar un exemplu.
Domnule Ion, nu mă supăr, e opinia dumneavoastră şi o respect. O să mă mai gândesc la cele spuse de dumneavoastră şi o să mai operez modificări pe parcurs, oricum nu majore, care să schimbe textul la faţă. Vă mulţumesc pentru trecere şi opinie. Cu stimă, Bot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. O să mai revăd textul încă o dată, să văd ce se mai poate tăia sau modifica. Paranteza de care zici îşi are rolul său acolo. Eu personal nu m-am poticnit de ea. Apoi conjuncţiile şi prepoziţiile îşi au rolul lor în text, acela de a închega mai bine un discurs. Modificări majore, oricum, nu cred că o să se mai întâmple... Dar mă bucur totuşi că anumite imagini şi metafore ţi-au plăcut.
aici sunt alte lumini, alți pereți, doar ochii caprui fac parte din culoarea viselor. frumoasa imaginea cu cireșele la urechi. aș renunța la "și", aș zice: cireșele la urechi sunt coapte, rotunde", fără "grele". lumina se măsoară cu inima în poemul tău.
O idilă răcoroasă, plăcută! Discursul tău este mai sigur, mai clar, ești mai dezinvolt în expresie, fără teamă de simplitate. Secvența asta ar mai trebui lucrată să nu alunece în lbj comun: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă: Imagini inedite: " ne va tăia cărarea ca pe-o șuviță aurie de singurătate" "în ochii tăi culorile vin pe furiș" "Domnul ne leagănă pașii atât de ușor"
Cred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
este un poem frumos, suna bine, are si nerv si onestitate si atmosfera. nu cred ca-mi suna primul vers dpdv al logicii poetice, chiar daca inteleg conotatia (e clar ca prin vizor poti vedea, nu si trai; si de ce inversat?). si de ce "îşi consultă in scop medicinal ceasul de buzunar ruginit". aici nu inteleg, iar. congrat.
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
andreea, ai putea sa eviti in poezie cuvinte precum "sange, vid, seci, avid etc". eu de aici am inteles ca esti in desert, te ai intepat, apoi ai ajuns in balon de unde strigi, pt ca e frig si te indrepti spre un castel, spre varful lui. daca nu i asa, spune mi tu
o poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
Virgil, mie mi-a plăcut poezia aceasta și am spus și de ce. I-a plăcut fetiței mele. Am întreabat-o : Mami, îi putem da o stea sau o peniță, ți-a plăcut? Nu cred că se va supăra Virgil. Și ea îmi spune: Cine? tataia? Nu, mamă. Un alt Virigil, nu tatăl mamei tale. Nu cred că am dat penițe aiurea pe hermeneia fără să las un comentariu serios. A se verifica te rog dacă cumva greșesc. Mai mult, am văzut aici pe hermeneia comentarii cu penițe la texte care sunt explicate cam așa: frumos, bun. foarte bun, nu este reușit dar acord o peniță. Asta ce mai înseamnă? Nu vreau să dezvolt o afacere de flotă ,tip englezească în care englezul este atât de deștept și ne bate cu propriile noastre arme ( legislația maritimă unde sunt ași) să exemplific anumite comentarii cu penițe date pe anumite texte, deși ar trebui. Dacă te refereai doar la autoare era altceva, dar Virgil tu te-ai referit și la comentatorii acestui text. Nu ne aflăm pe hermeneia să stăm la cafea, mai cu seamă din punctul meu de vedere tocmai ce-am luat o pauză de muncă. Și unde mă simt eu bine (de ce nu), pe hermeneia, la citit și comentat autori dragi și în curs de afirmare. Eu vă respect și știți bine lucrul acesta. Îmi place cum scrieți dar dacă uneori ne apucă nostalgia primăverii, v-aș ruga din suflet să lasați anumite persoane să se bucure atât cât pot de ceea ce citesc. Poate sunt într-o pasă în care și cel mai urât lucru li se pare adorabil. Cu deosebit respect, Silvia
cfr nu vă poate răspunde prin comentarii pentru că este un membru corespondent. Cel puţin deocamdată. De aceea vă rog să manifestaţi maturitate şi să vă abţineţi de la revanşe ieftine. Dacă aveţi ceva de spus spuneţi despre text. Bănuiesc că vă interesează literatura mai mult decît conflictele personale rezolvate necavalereşte.
„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
Mă bucur să aud că H nu se va închide, ci doar se transformă. Păi nu aşa spunea Lavoisier că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! Iată că are dreptate, bătrânul. Chiar dacă din anumite motive nu am mai postat aici în ultimul timp, mai citesc uneori ceea ce se postează. Mi-ar fi părut rău ca H să se închidă. Chiar dacă am avut în trecut destule contre cu Virgil, chiar dacă mi s-a părut că uneori e de o încăpăţânare şi o dorinţă de a avea ultimul cuvânt exagerate, nu pot decât, per ansamblu, să constat că demersul literar al cenaclului a fost unul constructiv. Deşi sunt o sumedenie de site-uri aşa zise de profil, de fapt stăm prost la capitolul calitate. H are punctele lui forte, dar şi unele la care se mai poate lucra. De exemplu, imprecaţiile, sub orice formă, ar fi trebuit aspru sancţionate din start. Am văzut ieşiri în decor care ar fi rezonat bine pe vreo uliţă, nu pe un site cu scopuri literare. Mult succes la tranzacţie şi spor la scris!
Sper să am şi eu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
pentru textul : Priveghi defoarte fain poemul, e plin de imagini extraordinare. În afară de mijlocul celei de a doua strofe, unde sincer să fiu m-am pierdut un pic (voi reciti cu mai multă atenţie) mi-a plăcut absolut tot. Remarc acel buzunar cu morţi, excelentă imagine, apoi palmele celor uitaţi şi finalul, care sfâşie el însuşi tot universul, dar îl lasă totodată să mai respire. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : anotimpul promis deRaul
Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
pentru textul : Cucuveaua albă deMulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
pentru textul : marabu deMereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
Actaeon, multumesc pentru apreciere. Eu mai degraba as zice ca sint tributar simturilor.
pentru textul : Inside dedeci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deCine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv dehotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
pentru textul : from scarborough fair with love depersonal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva demi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Una dintre problemele acestui text (sau a textelor de genul acesta pe care le-ai mai publicat - unu, pare-mi-se) constă în dezechilibrul dintre redarea cotidianului şi introspecţiile ce se vor sensul/direcţia veritabil(ă) al/a textului; miza, în cele din urmă.
Într-o parte, amănunte trebuincioase, nimic de zis. Cotodianul pregăteşte introspecţia, îi oferă contrast, forţă. Însă nu într-atât încât să spui de patru ori, în treizeci de rânduri, că trebuie să plăteşti facturi. Şi acesta este numai un exemplu. Altfel spus, prozaismul înghite cu totul trăirea/ideea care constituie, în fond, textul.
Din nou, atenţie la punctuaţie! Ori fără, ori cu, dar corectă. Atenţie, în special, la virgulogie. Dacă nu sunt puse unde trebuie, ies chifteluţe de genul "Trecători curioși, puțini își fac curaj...", unde, din cauză că lipseşte virgula de după "puţini", te-ai ales cu una fix între subiect si predicat. Şi iarăşi, acesta e doar un exemplu.
Mai citim, mai vedem.
pentru textul : Ultima zi din martie dedomnule, scriu uneori pe limba oamenilor cu umbra iar alteori, pe limba oamenilor fara umbră, iata de ce e mai greu sa intelegeti ceva.
pentru textul : ea deVirgil, incercam si eu o gluma in spiritul epocii
pentru textul : ieși afară javră ordinară destiu, Paul, stiu. am invatat la generala
:)
am facut un filmulet. sa-l pun?
Virgil,
pentru textul : I do dechiar vrei sa-l scot pe Mr Baby din text? :p
Domnule Ion, nu mă supăr, e opinia dumneavoastră şi o respect. O să mă mai gândesc la cele spuse de dumneavoastră şi o să mai operez modificări pe parcurs, oricum nu majore, care să schimbe textul la faţă. Vă mulţumesc pentru trecere şi opinie. Cu stimă, Bot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. O să mai revăd textul încă o dată, să văd ce se mai poate tăia sau modifica. Paranteza de care zici îşi are rolul său acolo. Eu personal nu m-am poticnit de ea. Apoi conjuncţiile şi prepoziţiile îşi au rolul lor în text, acela de a închega mai bine un discurs. Modificări majore, oricum, nu cred că o să se mai întâmple... Dar mă bucur totuşi că anumite imagini şi metafore ţi-au plăcut.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deMultumesc frumos pentru ajutor.
pentru textul : rafale 1 deaici sunt alte lumini, alți pereți, doar ochii caprui fac parte din culoarea viselor. frumoasa imaginea cu cireșele la urechi. aș renunța la "și", aș zice: cireșele la urechi sunt coapte, rotunde", fără "grele". lumina se măsoară cu inima în poemul tău.
pentru textul : Căprui deO idilă răcoroasă, plăcută! Discursul tău este mai sigur, mai clar, ești mai dezinvolt în expresie, fără teamă de simplitate. Secvența asta ar mai trebui lucrată să nu alunece în lbj comun: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă: Imagini inedite: " ne va tăia cărarea ca pe-o șuviță aurie de singurătate" "în ochii tăi culorile vin pe furiș" "Domnul ne leagănă pașii atât de ușor"
pentru textul : așa de ușor deCred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deOriana, cred că ai dreptate, în ce privește titlul. Vechiul titlu. De asemeni, am metamorfozat textul
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac deeste un poem frumos, suna bine, are si nerv si onestitate si atmosfera. nu cred ca-mi suna primul vers dpdv al logicii poetice, chiar daca inteleg conotatia (e clar ca prin vizor poti vedea, nu si trai; si de ce inversat?). si de ce "îşi consultă in scop medicinal ceasul de buzunar ruginit". aici nu inteleg, iar. congrat.
pentru textul : Poem medicinal deInteresantă abordare a proverbelor.
pentru textul : din cartea proverbelor deCorect este „totuna” și „alb-negrul”.
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deandreea, ai putea sa eviti in poezie cuvinte precum "sange, vid, seci, avid etc". eu de aici am inteles ca esti in desert, te ai intepat, apoi ai ajuns in balon de unde strigi, pt ca e frig si te indrepti spre un castel, spre varful lui. daca nu i asa, spune mi tu
pentru textul : Teenage angst dedefinitiv profan, mai ales frumusețea, desigur în funcție de teologia personală
pentru textul : antiplatonice VIII deo poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
pentru textul : în felul meu de copil deVirgil, mie mi-a plăcut poezia aceasta și am spus și de ce. I-a plăcut fetiței mele. Am întreabat-o : Mami, îi putem da o stea sau o peniță, ți-a plăcut? Nu cred că se va supăra Virgil. Și ea îmi spune: Cine? tataia? Nu, mamă. Un alt Virigil, nu tatăl mamei tale. Nu cred că am dat penițe aiurea pe hermeneia fără să las un comentariu serios. A se verifica te rog dacă cumva greșesc. Mai mult, am văzut aici pe hermeneia comentarii cu penițe la texte care sunt explicate cam așa: frumos, bun. foarte bun, nu este reușit dar acord o peniță. Asta ce mai înseamnă? Nu vreau să dezvolt o afacere de flotă ,tip englezească în care englezul este atât de deștept și ne bate cu propriile noastre arme ( legislația maritimă unde sunt ași) să exemplific anumite comentarii cu penițe date pe anumite texte, deși ar trebui. Dacă te refereai doar la autoare era altceva, dar Virgil tu te-ai referit și la comentatorii acestui text. Nu ne aflăm pe hermeneia să stăm la cafea, mai cu seamă din punctul meu de vedere tocmai ce-am luat o pauză de muncă. Și unde mă simt eu bine (de ce nu), pe hermeneia, la citit și comentat autori dragi și în curs de afirmare. Eu vă respect și știți bine lucrul acesta. Îmi place cum scrieți dar dacă uneori ne apucă nostalgia primăverii, v-aș ruga din suflet să lasați anumite persoane să se bucure atât cât pot de ceea ce citesc. Poate sunt într-o pasă în care și cel mai urât lucru li se pare adorabil. Cu deosebit respect, Silvia
pentru textul : Ghiocelul și vântul decfr nu vă poate răspunde prin comentarii pentru că este un membru corespondent. Cel puţin deocamdată. De aceea vă rog să manifestaţi maturitate şi să vă abţineţi de la revanşe ieftine. Dacă aveţi ceva de spus spuneţi despre text. Bănuiesc că vă interesează literatura mai mult decît conflictele personale rezolvate necavalereşte.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU de„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste deda, este o poveste şi eu am simţit acest lucru. Mulţumesc pentru lectură şi remarcarea textului Virgil. Şi pentru observaţiile pertinente.
pentru textul : Pe Volga liniştită deMă bucur să aud că H nu se va închide, ci doar se transformă. Păi nu aşa spunea Lavoisier că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! Iată că are dreptate, bătrânul. Chiar dacă din anumite motive nu am mai postat aici în ultimul timp, mai citesc uneori ceea ce se postează. Mi-ar fi părut rău ca H să se închidă. Chiar dacă am avut în trecut destule contre cu Virgil, chiar dacă mi s-a părut că uneori e de o încăpăţânare şi o dorinţă de a avea ultimul cuvânt exagerate, nu pot decât, per ansamblu, să constat că demersul literar al cenaclului a fost unul constructiv. Deşi sunt o sumedenie de site-uri aşa zise de profil, de fapt stăm prost la capitolul calitate. H are punctele lui forte, dar şi unele la care se mai poate lucra. De exemplu, imprecaţiile, sub orice formă, ar fi trebuit aspru sancţionate din start. Am văzut ieşiri în decor care ar fi rezonat bine pe vreo uliţă, nu pe un site cu scopuri literare. Mult succes la tranzacţie şi spor la scris!
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deSper să am şi eu!
Pagini