Diana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
Un poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
Ce este tehnica verbului ? Poți mai explicit ? Dacă vrei să fii credibil, trebuie să fii mai concret în exprimare. De râs poți râde cât vrei dar constat că ești singurul în postura asta și sunt un pic îngrijorat pentru tine.
Bun poem, mi-a plăcut.
Nu mai e gratuit ostentativ cum m-a obișnuit Nicholas, când îl citești nu mai simți că autorul are neapărat ceva personal cu tine dacă nu-i împărtășești opiniile. Bun deci.
Însă trebuiesc făcute câteva retușuri
'cum joan d'arc' ar trebui să se transforme în 'precum joanne d'arc', nicholas nu trebuie să-ți fie rușine dar tu nu mai știi prea bine românește, e ok, noi suntem aici ca să te ajutăm, de exemplu 'cum' și 'precum' sunt două chestii total diferite, ok?
Iar 'desdemonele' alea sunt neinspirate, acest procedeu literar de a transforma un nume propriu în substantiv comun este ca să fiu elegant, expirat. Hamleții și napoleonii și-au trăit demult viața pe paginile celor mai puțin inspirați dintre optzeciști, această tâmpenie nu mai trebuie reinventată, părerea mea, unless vrei să fii tâmpit. Este un privilegiu pe care nimeni nu ți-l va refuza.
Azi tot mai mulți se-ntorc spre trecut, spre avangarda, ca spre un loc regenerator, încă se mai desprind cercuri de acolo concentrice, cred că viitorul poeziei caută un centru chiar in acest loc artistic viguros. Mulțumiri și pentru datele complementare din comentariu, Adrian!
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pomul cbşr, ştii ce mi-a plăcut asta ? cred că merge şi fără puncte, legat. păstreaz-o, e tare şi e "made din Dachin".
hai că e un poem pe care l-am citit dintr-o suflare, felicitări !
"De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi." virgile, si presupunand ca mi-as dori sa devin un tiran (ceea ce nu e cazul), chiar aici "acasa" la tine, unde tu astepti ca oaspetii sa depuna temenele si salamalecuri de multumire ca au fost "onorati" sa acceada pe "inaccesibilul, de elita site" Hermeneia, deci si presupunand ca as avea eu vise de proslavire, afla ca tiran nu poate deveni decat acela care are puterea, si inca intr-un grad absolut, neacceptand vreo forma de impotrivire ori critica. tiranii sunt absoluti, precum zeii. si isi impun opiniile cu forta, adica ceea ce faci tu mereu iar eu nu as putea face niciodata, aici, in "casa" ta ori altundeva. Poate tine si de firea omului, poate si de varsta: apartinem unor generatii diferite. Am oroarea de a subzista in Romania postcomunista, tu vei fi avut oroarea de a trai in Romania comunista; spatii diferite, patternuri diferite, idei diferite. Atata doar ca tu nu suferi critica ori impotrivire, si uzezi mereu de forta ca sa te impui. Dovada ca n-ai fost niciodata in pericol de a fi CST, si literatii de pe aici te trateaza cu manusi. Precum cu un patron de plantatie. Ma acuzi de proasta crestere...Deocamdata esti singurul, si eu, spre deosebire de tine, nu dau cu barda daca sunt criticat. Daca imi poti demonstra punctual aceasta aligatie, eu promit ca imi ameliorez imediat manierele. Pana atunci, in ochii mei, esti doar un tip care si-a tras site literar cu tot tacamul,are ceva talent poetic, comite abuzuri si marlanii la tot pasul si tine neaparat sa aiba mereu dreptate. Esti director de site, normal ca ai dreptate! Dar numai aici, si numai pentru unii.
Mi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
acest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
"a prins o leacă de ură pe Universitate" Dumneavoastră, Domnule Prepuță, vorbiți despre cultura lui Eminescu, dar nu știți cum se scrie corect un adverb: OLEACĂ! Să vă explic, așa cum le explic unor urmași ai lui Trăsnea, la școală: e vorba de un singur cuvânt, OLEACĂ, nu despre două - "o leacă". În limba română nu există cuvîntul LEACĂ! Unde ți-ai făcut mata cele patru clase elementare pe care le ai la bază? Când te-am comparat cu canonicul Grama, am glumit. Acela era doar obtuz și stupid, nu și analfabet.
Maria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
Ottilia thnks a lot no more words
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
m-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
Versul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
Poezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
s-a scris si s-a studiat mult zambetul Monei LIsa, spun "fals" doar in conceptia de "altfel decat normal" pentru ca prea se lipeste de privire din orice unghi ai privi, ceea ce se presupune acum a fi un "truc inteligent" al marelui pictor referitor la: "modul în care au fost aplicate straturile de vopsea, de nuanţe diferite, unul peste altul, în jurul gurii astfel încât, în funcţie de unghiul din care te uiţi şi de modul în care bate lumina pe pânză impresia este diferită."
multumesc de comentariul, ma bucur de rezonante! :)
in primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
Ma bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
bakemono_ella, observ ca din nou incalci regulamentul. De data asta in ce priveste folosirea facilitatii de a comenta un text. te rog sa percepi aceste rinduri ca un ultim avertisment. la urmatoarea incalcare a regulamentului nu va mai exista nici un avertisment ci suspendarea contului pe hermeneia
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Diana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
pentru textul : Iubire deUn poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
pentru textul : și cînd mi-e somn deCe este tehnica verbului ? Poți mai explicit ? Dacă vrei să fii credibil, trebuie să fii mai concret în exprimare. De râs poți râde cât vrei dar constat că ești singurul în postura asta și sunt un pic îngrijorat pentru tine.
pentru textul : Pandora denu am apucat anul acesta să-i scriu si eu Moșului! dar mă regăsesc în scrisoarea ta. La muţi ani tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deBun poem, mi-a plăcut.
pentru textul : dimineţile toamna deNu mai e gratuit ostentativ cum m-a obișnuit Nicholas, când îl citești nu mai simți că autorul are neapărat ceva personal cu tine dacă nu-i împărtășești opiniile. Bun deci.
Însă trebuiesc făcute câteva retușuri
'cum joan d'arc' ar trebui să se transforme în 'precum joanne d'arc', nicholas nu trebuie să-ți fie rușine dar tu nu mai știi prea bine românește, e ok, noi suntem aici ca să te ajutăm, de exemplu 'cum' și 'precum' sunt două chestii total diferite, ok?
Iar 'desdemonele' alea sunt neinspirate, acest procedeu literar de a transforma un nume propriu în substantiv comun este ca să fiu elegant, expirat. Hamleții și napoleonii și-au trăit demult viața pe paginile celor mai puțin inspirați dintre optzeciști, această tâmpenie nu mai trebuie reinventată, părerea mea, unless vrei să fii tâmpit. Este un privilegiu pe care nimeni nu ți-l va refuza.
Azi tot mai mulți se-ntorc spre trecut, spre avangarda, ca spre un loc regenerator, încă se mai desprind cercuri de acolo concentrice, cred că viitorul poeziei caută un centru chiar in acest loc artistic viguros. Mulțumiri și pentru datele complementare din comentariu, Adrian!
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deIn dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pentru textul : Blue Iulia depomul cbşr, ştii ce mi-a plăcut asta ? cred că merge şi fără puncte, legat. păstreaz-o, e tare şi e "made din Dachin".
pentru textul : și gata! dehai că e un poem pe care l-am citit dintr-o suflare, felicitări !
Dihanieo: corect e "de vreme ce".
pentru textul : Cândva de"De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi." virgile, si presupunand ca mi-as dori sa devin un tiran (ceea ce nu e cazul), chiar aici "acasa" la tine, unde tu astepti ca oaspetii sa depuna temenele si salamalecuri de multumire ca au fost "onorati" sa acceada pe "inaccesibilul, de elita site" Hermeneia, deci si presupunand ca as avea eu vise de proslavire, afla ca tiran nu poate deveni decat acela care are puterea, si inca intr-un grad absolut, neacceptand vreo forma de impotrivire ori critica. tiranii sunt absoluti, precum zeii. si isi impun opiniile cu forta, adica ceea ce faci tu mereu iar eu nu as putea face niciodata, aici, in "casa" ta ori altundeva. Poate tine si de firea omului, poate si de varsta: apartinem unor generatii diferite. Am oroarea de a subzista in Romania postcomunista, tu vei fi avut oroarea de a trai in Romania comunista; spatii diferite, patternuri diferite, idei diferite. Atata doar ca tu nu suferi critica ori impotrivire, si uzezi mereu de forta ca sa te impui. Dovada ca n-ai fost niciodata in pericol de a fi CST, si literatii de pe aici te trateaza cu manusi. Precum cu un patron de plantatie. Ma acuzi de proasta crestere...Deocamdata esti singurul, si eu, spre deosebire de tine, nu dau cu barda daca sunt criticat. Daca imi poti demonstra punctual aceasta aligatie, eu promit ca imi ameliorez imediat manierele. Pana atunci, in ochii mei, esti doar un tip care si-a tras site literar cu tot tacamul,are ceva talent poetic, comite abuzuri si marlanii la tot pasul si tine neaparat sa aiba mereu dreptate. Esti director de site, normal ca ai dreptate! Dar numai aici, si numai pentru unii.
pentru textul : nimic artificial deun text destul de reusit desi putin cam prea descriptiv pe alocuri. cu siguranta are impact mai ales prin anumite detalii.
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deMi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
pentru textul : picioruşe de molii deacest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
pentru textul : [ praf de nimfă ] deun poem nostalgic cu imagini frumoase.
pentru textul : Caut lumina deamintiri care "înfloresc narcisele bunicii în palme".
semn de citire.
"a prins o leacă de ură pe Universitate" Dumneavoastră, Domnule Prepuță, vorbiți despre cultura lui Eminescu, dar nu știți cum se scrie corect un adverb: OLEACĂ! Să vă explic, așa cum le explic unor urmași ai lui Trăsnea, la școală: e vorba de un singur cuvânt, OLEACĂ, nu despre două - "o leacă". În limba română nu există cuvîntul LEACĂ! Unde ți-ai făcut mata cele patru clase elementare pe care le ai la bază? Când te-am comparat cu canonicul Grama, am glumit. Acela era doar obtuz și stupid, nu și analfabet.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deMaria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
pentru textul : lordul banal deOttilia thnks a lot no more words
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deCălin, aşa e. Mulţumesc. Scuză-mi întârzierea, nu am observat că îţi pot răspunde.
pentru textul : zile depăreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
pentru textul : Cruzimi de1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
daca schimbi primele doua versuri intre ele ce-ti da? un fel de ars poetica.
pentru textul : ars poetica II dem-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății deVersul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
"au pornit". îmi cer scuze de revenire.
pentru textul : am trecut strada dePoezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
pentru textul : te iu-BECK'S de...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
pentru textul : alb-negru demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : stare de fapt des-a scris si s-a studiat mult zambetul Monei LIsa, spun "fals" doar in conceptia de "altfel decat normal" pentru ca prea se lipeste de privire din orice unghi ai privi, ceea ce se presupune acum a fi un "truc inteligent" al marelui pictor referitor la: "modul în care au fost aplicate straturile de vopsea, de nuanţe diferite, unul peste altul, în jurul gurii astfel încât, în funcţie de unghiul din care te uiţi şi de modul în care bate lumina pe pânză impresia este diferită."
pentru textul : malul adâncit al cuvintelor demultumesc de comentariul, ma bucur de rezonante! :)
in primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deMa bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Te astept oricand si ne mai citim. :)
pentru textul : să fii luat la bașcă deOk, mi-a amintit de Eminem și un film al lui. Îmi plac și lucrurile simple. O seară buna, n-ai grijă, mai vb!
pentru textul : trăiesc periculos debakemono_ella, observ ca din nou incalci regulamentul. De data asta in ce priveste folosirea facilitatii de a comenta un text. te rog sa percepi aceste rinduri ca un ultim avertisment. la urmatoarea incalcare a regulamentului nu va mai exista nici un avertisment ci suspendarea contului pe hermeneia
pentru textul : Crepuscul dePagini