mulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
mie textul mi se pare greu de citit dar poate sint ochii mei. apoi, nu cred ca transpozitia unor adjective e neaparat inspirata in text si nici nu e consecventa. deci nu prea pricep ce urmareste. stiu ca in general textele tale nu se vor facile dar parca de data asta e prea mult ce mi se pare inedit, desi poate putin rebusisitic este modul cum se "divide" si "imbina" textul. interesanta ideea asta generatoare de dublu poem (sau text)
Multam de vorbele bune. Da, sa ai pace, Cailean, in curand vei primi cartea mea. Cer iertare profetului in numele lui Mircea care, prea entuziast, s-a grabit sa-mi trimita adresa aici. In datele mele biografice am si adresa de e-mail. Poate n-a stiut, Profetule, iarta-l ca si eu am fost iertat. Si vreau si adresa ta profetule, sa-ti trimit cartea. Tot cu iertare o cer, stiu ca nu-i voie. Asta ar fi cam tot. Si eu as avea pace de as sti ca volumul meu v-ar da pace, dar ma indoiesc. Pacea intelegerii inalte vi o doresc tuturor, Dancus
Emi, totul este bine redat, foamea, prada, aviditatea, sângeriul, impulsul nestăpânit, totul în primele 3 strofe e în forță și bine susținut. Dar pierzi din intensitatea și sens în următoarele 2. Sună cumva retoric "e așa o tăcere încât...", "e atâta apus" - nu merge deloc. Ești prea descriptiv și explicativ la "încât umbra e unica formă de viață" - deja pici în reportaj. Iar strofa finală pare ruptă de întreg. Cred că ar merge lăsate doar primele 3 strofe, eventual cu un final în aceeași linie, pe acel fir întins la maxim. Cel puțin aceasta este impresia mea.
Le monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
2) sensul misterului Primul autor pe care ni-l aduce Magnin este Gabriel Marcel care, în „Pozitii și abordări concrete ale miserului ontologic”, reproșează filosofilor că au abandonat misterul fie teologilor, fie vulgarizatorilor [ultimii reușind să-i compromită cu totul înțelesul promordial]. Tot el face o distincție netă între probleme și mister – în prima categorie intrând întrebările care, atingând cunoașterea, nu modifică elementele problemei, păstrându-și un caracter de exterioritate vis-a-vis de subiect (și nedepășind sfera interesului intelectual); pe când misterul are un caracter de interioritate, subiectul fiind el însuși parte a problemei. Ființa este un exemplu elocvent - nu îți poți pune problema ființei din afara ființării. „Misterul este ceva în care mă aflu angajat, și, aș adaugă, nu angajat parțial prin vreun aspect al meu, ci dimpotrivă, angajat în întregime, realizând o unicitate care, de altfel, prin definiție, nu se poate cuprinde niciodată pe sine și nu poate fi decât obiect de creație și de credința.” [Mi-a plăcut această vecinătate: creație/credință, ca fațete ale misterului ființei.] Și, pentru că tot făceam referire ia înțelesul prim al cuvântului, iar dumnevostra la semiotică, mi-am amintit că Annick de Souzenelle încadrează misterul, prin rădăcină sa MI , în categoria cuvintelor care ilustrează arhetipurile - MI fiind acea silabă din ebraicul Miam , ( „apele principiale”) ce definește „apele de deasupra întinderii”. L-am mentionat pe Gabriel Marcel pentru că alte fațete a misterului ființei sunt, în opinia sa, „ misterului actului de gândire , ceea ce se traduce și prin faptul următor: nu ne putem pune întrebări despre ființă ca și cum gândirea care își pune întrebări despre ființă ar fi în afara ființei. Există un mister al cunoașterii : cunoașterea se agăță de un mod de participare pe care nicio epistemologie nu poate spera să-l exprime, pentru că ea însăși îl presupune.” Drept urmare, misterul nu este nici incognoscibil, nici pseudo-solutie...ci doar îndemn la cercetare. As zice ca cercul s-a închis, și am ajuns de unde am pornit, adică tot la J.Ladriere, cu a sa „retragere a fundamentului”. P.S. Volumul lui Priest nu e de găsit în Brașov...așa că l-am comandat de pe internet, sper să-l primesc în cursul acestei săptămâni. Iar citatele adăugate de mine (din autori pe care presupun că i-ați studiat) nu au decât rolul de a limpezi, atât cât e posibil, firele exprimării și logicii mele, care, dacă nu-i una <<paraconsistentă>>, în-consistentă are toate șansele să fie. vine vorba de astfel de subiecte. Sper că nu v-am obosit...de tot. uitam de link: http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=166
Marturisesc ca am intrat convinsa ca titlul e neinspirat, ca e prea batut drumul acesta etc etc. Si uite ca, asa cum spunea Vlad intr-un comentariu recent, am impresia ca ai luat expresia aceasta si ai repus-o in locul potrivit. Mai cred ca e bine ca e la cutia de nisip, pentru ca e asa, un fel de trecere molcoma, cum numai la un pahar de vorba se poate intampla, si ca uneori, cand le spui simplu, nu le spui rau. Poate as obiecta pe ici pe colo ca fiind prea aproape primul plan de lectura, dar... mai vezi si tu, daca este cazul (stigmatizatul de ideal, mentionarea explicita a cuvantului "virtual" etc - trecerea de care mentiona si Ialin ca e reusita, exista si fara sustinerea clara prin acest cuvant pe care eu il gasesc ca pe o nuca verde in peretele proaspat vopsit. Sau ca pe o reclama la sucurile V8, unde primesti o palma in frunte ca nu te-ai prins. Bam! Asa apare virtualul tau acolo.)
e adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
aveam un typo de toata splendoarea: "o pantof". bine ca l-am gasit singura. :)) Virgil, nu e timpul rotunjimilor. Emanuel, sa nu ramai prizonier in colivia asta de sticla...vad ca-ti place.:) va multumesc.
Alma, Francisc - L-am repus. Îl scosesem pentru că unii mari poeți s-au găsit să își dea cu părerea fără a argumenta nimic. Plus că nu știu de ce nu înțeleg că lumile noastre sunt diferite. Că eu nu mă chinui să alătur cuvintele "mărgăritar, cheie franceză și crepuscul" într-un vers că să par interesant. De aceea nici nu intru să comentez la ei și am sperat să mă bucur de aceeași liniște. Vizavi de voi îmi cer scuze.
E o curgere firească a poemului tău, o naturalețe de o frumusețe aproape desăvârșită. Iar acel puțin care îi lipsește, acele ciobiri, o fac și mai frumoasă. Cred cu adevărat că îți stă mai bine când nu te amesteci în ritmul pe care și-l croiește poezia la tine, când nu încerci cu tot dinadinsul, cu alte cuvinte, să "găsești" lirismul. Atâtea sunete aici. Și mai ales liniștea. Doar două cuvinte mi se par în plus: "pe țărm". Inutilă precizare. P.S. Poezia e remarcabilă per se. Aproape că nici nu-mi vine să-i "agăț" penița... dar să ne înregimentăm...
am citit de trei ori anume încet, cu răbdare, acest text, din respect pentru autorul său...
nu mi-a plăcut nimic nici prima oară, nici ultima, nici la început, nici la sfârșit
sunt convins că acest autor nu scrie pe bune, el doar se joacă, având impresia că mânuirea cuvintelor înseamnă ceva
dar nu înseamnă mare lucru, sincer
acest poem este varză
dar varza în mod normal are sens, din varză se pot face sarmale sau varza a-la-cluj
din acest poem însă nu se pot face sarmale, darămite varză-a-la-cluj!
acest poem este o varză din care nu se poate face nimic altceva decât altă varză
... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
Tema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Virgil, Cristina, vă mulţumesc pentru păreri. Abia ce am sosit din Costa Rica. Scrisesem acest text în San Jose. Acolo ornicul toamnei abia se mişcă. De fapt e sezon ploios şi sezon uscat. Se coc boabele de cafea, am vizitat o plantaţie de cafea imensă. Vii îndrăgostit de-acolo. Am avut o vacanţă cu catamaran şi zepelin.
Aşadar nu pot renunţa la strofa 1 si 3.
Andu, nu pot decât să-ți mulțumesc. Mi-a plăcut să particip. Aș fi spus asta aici oricum. Modul civilizat și interesant în care a decurs polemica poate constitui, cred, un reper pentru lumea noastră. Mulțumesc la fel și lui Virgil. Mi-a plăcut să-l am ca partener de discuție.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 demie textul mi se pare greu de citit dar poate sint ochii mei. apoi, nu cred ca transpozitia unor adjective e neaparat inspirata in text si nici nu e consecventa. deci nu prea pricep ce urmareste. stiu ca in general textele tale nu se vor facile dar parca de data asta e prea mult ce mi se pare inedit, desi poate putin rebusisitic este modul cum se "divide" si "imbina" textul. interesanta ideea asta generatoare de dublu poem (sau text)
pentru textul : crucile deMultam de vorbele bune. Da, sa ai pace, Cailean, in curand vei primi cartea mea. Cer iertare profetului in numele lui Mircea care, prea entuziast, s-a grabit sa-mi trimita adresa aici. In datele mele biografice am si adresa de e-mail. Poate n-a stiut, Profetule, iarta-l ca si eu am fost iertat. Si vreau si adresa ta profetule, sa-ti trimit cartea. Tot cu iertare o cer, stiu ca nu-i voie. Asta ar fi cam tot. Si eu as avea pace de as sti ca volumul meu v-ar da pace, dar ma indoiesc. Pacea intelegerii inalte vi o doresc tuturor, Dancus
pentru textul : Scrum XXIII deEmi, totul este bine redat, foamea, prada, aviditatea, sângeriul, impulsul nestăpânit, totul în primele 3 strofe e în forță și bine susținut. Dar pierzi din intensitatea și sens în următoarele 2. Sună cumva retoric "e așa o tăcere încât...", "e atâta apus" - nu merge deloc. Ești prea descriptiv și explicativ la "încât umbra e unica formă de viață" - deja pici în reportaj. Iar strofa finală pare ruptă de întreg. Cred că ar merge lăsate doar primele 3 strofe, eventual cu un final în aceeași linie, pe acel fir întins la maxim. Cel puțin aceasta este impresia mea.
pentru textul : Foamea deLe monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
pentru textul : Aproape de lume/Le monde est proche de2) sensul misterului Primul autor pe care ni-l aduce Magnin este Gabriel Marcel care, în „Pozitii și abordări concrete ale miserului ontologic”, reproșează filosofilor că au abandonat misterul fie teologilor, fie vulgarizatorilor [ultimii reușind să-i compromită cu totul înțelesul promordial]. Tot el face o distincție netă între probleme și mister – în prima categorie intrând întrebările care, atingând cunoașterea, nu modifică elementele problemei, păstrându-și un caracter de exterioritate vis-a-vis de subiect (și nedepășind sfera interesului intelectual); pe când misterul are un caracter de interioritate, subiectul fiind el însuși parte a problemei. Ființa este un exemplu elocvent - nu îți poți pune problema ființei din afara ființării. „Misterul este ceva în care mă aflu angajat, și, aș adaugă, nu angajat parțial prin vreun aspect al meu, ci dimpotrivă, angajat în întregime, realizând o unicitate care, de altfel, prin definiție, nu se poate cuprinde niciodată pe sine și nu poate fi decât obiect de creație și de credința.” [Mi-a plăcut această vecinătate: creație/credință, ca fațete ale misterului ființei.] Și, pentru că tot făceam referire ia înțelesul prim al cuvântului, iar dumnevostra la semiotică, mi-am amintit că Annick de Souzenelle încadrează misterul, prin rădăcină sa MI , în categoria cuvintelor care ilustrează arhetipurile - MI fiind acea silabă din ebraicul Miam , ( „apele principiale”) ce definește „apele de deasupra întinderii”. L-am mentionat pe Gabriel Marcel pentru că alte fațete a misterului ființei sunt, în opinia sa, „ misterului actului de gândire , ceea ce se traduce și prin faptul următor: nu ne putem pune întrebări despre ființă ca și cum gândirea care își pune întrebări despre ființă ar fi în afara ființei. Există un mister al cunoașterii : cunoașterea se agăță de un mod de participare pe care nicio epistemologie nu poate spera să-l exprime, pentru că ea însăși îl presupune.” Drept urmare, misterul nu este nici incognoscibil, nici pseudo-solutie...ci doar îndemn la cercetare. As zice ca cercul s-a închis, și am ajuns de unde am pornit, adică tot la J.Ladriere, cu a sa „retragere a fundamentului”. P.S. Volumul lui Priest nu e de găsit în Brașov...așa că l-am comandat de pe internet, sper să-l primesc în cursul acestei săptămâni. Iar citatele adăugate de mine (din autori pe care presupun că i-ați studiat) nu au decât rolul de a limpezi, atât cât e posibil, firele exprimării și logicii mele, care, dacă nu-i una <<paraconsistentă>>, în-consistentă are toate șansele să fie. vine vorba de astfel de subiecte. Sper că nu v-am obosit...de tot. uitam de link: http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=166
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă".
pentru textul : primă...primăvară deMarturisesc ca am intrat convinsa ca titlul e neinspirat, ca e prea batut drumul acesta etc etc. Si uite ca, asa cum spunea Vlad intr-un comentariu recent, am impresia ca ai luat expresia aceasta si ai repus-o in locul potrivit. Mai cred ca e bine ca e la cutia de nisip, pentru ca e asa, un fel de trecere molcoma, cum numai la un pahar de vorba se poate intampla, si ca uneori, cand le spui simplu, nu le spui rau. Poate as obiecta pe ici pe colo ca fiind prea aproape primul plan de lectura, dar... mai vezi si tu, daca este cazul (stigmatizatul de ideal, mentionarea explicita a cuvantului "virtual" etc - trecerea de care mentiona si Ialin ca e reusita, exista si fara sustinerea clara prin acest cuvant pe care eu il gasesc ca pe o nuca verde in peretele proaspat vopsit. Sau ca pe o reclama la sucurile V8, unde primesti o palma in frunte ca nu te-ai prins. Bam! Asa apare virtualul tau acolo.)
pentru textul : la un pahar de vorbă dee adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
pentru textul : cum stau chiar pe ea întreb domnul meu deAranca, iti multumesc si te asigur ca vad semnul acesta, ca pe un gest incurajator, care ma obliga...
pentru textul : numai mâinile tale desincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
pentru textul : kore3 dedar să te abţii înseamnă a nu spune nimic. nu mi-e greu deloc să fac diferenţa. chiar fără mare efort. ai ceva împotrivă?! :)
pentru textul : museum / hd deEla, abia acum am observat comentariul tău. mulțumesc pentru varianta ta. este mult mai bună. Madim
pentru textul : El știe... deaveam un typo de toata splendoarea: "o pantof". bine ca l-am gasit singura. :)) Virgil, nu e timpul rotunjimilor. Emanuel, sa nu ramai prizonier in colivia asta de sticla...vad ca-ti place.:) va multumesc.
pentru textul : năvod de"membrană vibratoare a
unui zbucium imbecil" - o platitudine care sună tare poetic.
"de parcă aș fi pensulă înmuiată în argintul viu" - nu ştiu de ce "argintul" e articulat.
"o carte cifrată
cu coperțile roase de molii / ridic brațele încrengănate / frânturi de zboruri" - clişee.
"femeia metalică îmi scârție în coaste" - de corectat dpdv ortografic.
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deOk, alma! Să încerc ce se poate face...
pentru textul : insulele lui langerhans deda, observ ca nu-s primul de aici acolo :D oricum, vad ca o placut si aici si acolo. ii ok dar are ceva ce ma deranjeaza. nu vreau sa stiu ce
pentru textul : moartea nu are deBobadil, am facut asta te asigur, si nu o data. Iata de exemplu în ochii tăi negri
pentru textul : mate blues II decum e turcu şi pistolu'. şi eu ca poemul: neoprotestant, cu iz de ţară. dar nu mă ruşinez. mai or fi pe-aici dintr-ăştia?
pentru textul : pe acestea şi pe acelea demulțumesc pentru trecere. probabil că ar trebui să fac ceva ca arhivele să fie mai accesibile
pentru textul : if you go away deAlma, Francisc - L-am repus. Îl scosesem pentru că unii mari poeți s-au găsit să își dea cu părerea fără a argumenta nimic. Plus că nu știu de ce nu înțeleg că lumile noastre sunt diferite. Că eu nu mă chinui să alătur cuvintele "mărgăritar, cheie franceză și crepuscul" într-un vers că să par interesant. De aceea nici nu intru să comentez la ei și am sperat să mă bucur de aceeași liniște. Vizavi de voi îmi cer scuze.
pentru textul : wasted time deE o curgere firească a poemului tău, o naturalețe de o frumusețe aproape desăvârșită. Iar acel puțin care îi lipsește, acele ciobiri, o fac și mai frumoasă. Cred cu adevărat că îți stă mai bine când nu te amesteci în ritmul pe care și-l croiește poezia la tine, când nu încerci cu tot dinadinsul, cu alte cuvinte, să "găsești" lirismul. Atâtea sunete aici. Și mai ales liniștea. Doar două cuvinte mi se par în plus: "pe țărm". Inutilă precizare. P.S. Poezia e remarcabilă per se. Aproape că nici nu-mi vine să-i "agăț" penița... dar să ne înregimentăm...
pentru textul : 111 deam citit de trei ori anume încet, cu răbdare, acest text, din respect pentru autorul său...
pentru textul : îndrăgostitul cuvintelor denu mi-a plăcut nimic nici prima oară, nici ultima, nici la început, nici la sfârșit
sunt convins că acest autor nu scrie pe bune, el doar se joacă, având impresia că mânuirea cuvintelor înseamnă ceva
dar nu înseamnă mare lucru, sincer
acest poem este varză
dar varza în mod normal are sens, din varză se pot face sarmale sau varza a-la-cluj
din acest poem însă nu se pot face sarmale, darămite varză-a-la-cluj!
acest poem este o varză din care nu se poate face nimic altceva decât altă varză
... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
pentru textul : ym deTema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
ah, bine zice Virgil: un text gogonea !("o rosie din aia abia pirguita si murata") . felicit butoiul!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar demulţumesc!
pentru textul : mamă deVirgil, Cristina, vă mulţumesc pentru păreri. Abia ce am sosit din Costa Rica. Scrisesem acest text în San Jose. Acolo ornicul toamnei abia se mişcă. De fapt e sezon ploios şi sezon uscat. Se coc boabele de cafea, am vizitat o plantaţie de cafea imensă. Vii îndrăgostit de-acolo. Am avut o vacanţă cu catamaran şi zepelin.
pentru textul : în ornicul toamnei deAşadar nu pot renunţa la strofa 1 si 3.
Andu, nu pot decât să-ți mulțumesc. Mi-a plăcut să particip. Aș fi spus asta aici oricum. Modul civilizat și interesant în care a decurs polemica poate constitui, cred, un reper pentru lumea noastră. Mulțumesc la fel și lui Virgil. Mi-a plăcut să-l am ca partener de discuție.
pentru textul : some rule rules some rules deAm uitat. Pentru prezentare o „peniţă”. Dar numai dacă recunoşti că replica mea e mai bună.
pentru textul : Urâții - lansare de carte dePagini