Eu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
Aranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
Acum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
multumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
Textul mi-amintește de Topârceanu. Mai bine zis, versificația în metru scurt si ritmul ăsta alert - trohaic. Totuși, dincolo de această tejnică exterioară, e altceva. Un umor fin, bazat pe ironie. Citesc, citesc...
"Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism' [...]"
Cu alte cuvinte, nu cunosc engleza, dar te acuz de snobism. În contextul acesta, nici nu trebuie să cunosc engleza pentru a te putea acuza de snobism. Titlul putea fi la fel de bine şi în dialectul triburilor Dahae..
Sapphire, aș dori să știu dacă s- a întâmplat vreodată ca vreun comentariu al meu să nu se încadreze în prevederile regulamentului și dacă s- a întâmplat aș dori să știu și cum am încălcat aceste prevederi ca să mă pot corecta măcar pe viitor. Consider că mi- am exprimat deja o părere despre acet text, am spus că mie personal îmi place, nu cred că e nevoie să intervin cu altceva, din punctul meu de vedere. În niciun caz nu voi fi eu cea care va scoate în evidență aspecte negative, la nimeni, nu pentru că nu le văd, dar pentru că este alegerea mea să nu o fac și nu cred că greșesc cu ceva. Mulțumesc pentru intervenție, dar cu tristețe trebuie să spun că tot din punctul meu de vedere, mie nu mi se pare corect ceea ce se întâmplă uneori aici, cred că părerile ar trebui totuși altfel spuse, pe un alt ton, sunt doar ale noastre și sunt subiective, ceilalți pot să se regăsească sau nu în ele. Și nu știu de trebuie să ne legăm de studiile celorlalți, dacă tot spuneai de regulament. Chiar aș dori să știu dacă există vreo prevedere care spune acolo că putem să facem referiri la biografia celorlalți, să îi jignim dacă se poate, dacă îndoielile nu își au locul și urările creștinești deranjează. Îmi vine să tac definitiv, așa cum au făcut- o și alții.
cred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
dupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
cu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
viața e umbră și vis din care rămân cioburile doar acelea care ne-au intrat ireversibil în carne cu lacrimile lor cu tot. maturizarea intervine brusc obturând visele copilăriei. deosebite ca forță: "copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită cu părul crescut până la nori " (cred că e părul...)...parcă e o imagine din Nichita... "copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre" singurătatea crește prin locurile unde ai învățat să-ți adormi disperat gândurile.
Iată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici: urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
Virgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
Sincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
tu ne pacalești! nu colivia, ci poemul este cu totul și cu totul de aur! "Cu ochii închiși, prințesa se-mpiedică de-o pânză de păianjen Și căzu în frunzar. Atuncea, lumea întreagă se clătină. Piticii se lipiră de-un par. Furnicile, de umărul lor de zahăr. Norii, în gaură de șarpe; păpădia, de nor. Și pământul înverzi pe loc de rușinea prințesei. Dar, prințesa tăcu, ca de moarte și de nimic." foarte vizual, foarte viu, magic! In poemul asta, totul e cu putinta. Chiar și prefacerea lacrimei in iubire, chiar și metamorfozarea caderii in vaz. iar inainte de a incaleca și eu pe o șa, ii las o penita. așa! :)
bun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.
Hanny: mereu facem comparații, oameni suntem. Mă bucur că ți-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, și prietenii sunt nevrozele noastre. Dar și noi ale lor :)). Mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
Acest poem prin expresia "duhneste a... tamaie" jigneste comunitatea ortodoxa si incalca Regulamentul Hermeneia. Propun modificarea acestui vers sau stergerea textului (cu preaviz de 24 de ore). In caz contrar ar trebui sa se procedeze la suspendarea temporara (pe termen nedefinit, asa cum se practica pe Hermeneia) a contului domnului Virgil Titarenco, director Hermeneia. Bobadil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deAranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
pentru textul : Impresii deȘi, desigur, acum am observat: "altfel de". Eu asa stiam ca este corect...
pentru textul : Alt fel de iubire dede slab acest poem sub semnătura acestui autor, cred că măcar cohen ar trebui exonerat de a-i fi citat numele în această varză.
pentru textul : Între tine şi Cohen devorba lui Crin, chestia asta o cînta Enigma parcă prin anii '90
pentru textul : Capăt de drum deAcum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
pentru textul : Recuperarea Realului deOana, mulțumesc de reflex. "In that very day".
pentru textul : Sprint final, în gheare deDorel,
este exact cum am vrut poezia asta. am tupeul de a le lasa ca pe niste catei care-ti sar in brate sau nu. :o)
pentru textul : Cruzimi deiti multumesc ca i-ai stat inainte.
multumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
pentru textul : despre furtunile cu numele tău de,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
pentru textul : Mai singură... deAlbil este si culoarea doliului la asiatici. Doar in cateva cuvinte este prinsa o multitudine de sigestii
pentru textul : alb deactaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deTextul mi-amintește de Topârceanu. Mai bine zis, versificația în metru scurt si ritmul ăsta alert - trohaic. Totuși, dincolo de această tejnică exterioară, e altceva. Un umor fin, bazat pe ironie. Citesc, citesc...
pentru textul : Sergent K, raportez! deŞi încă o chestie, în prelungiri:
"Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism' [...]"
Cu alte cuvinte, nu cunosc engleza, dar te acuz de snobism. În contextul acesta, nici nu trebuie să cunosc engleza pentru a te putea acuza de snobism. Titlul putea fi la fel de bine şi în dialectul triburilor Dahae..
Şi asta tot de logică este.
pentru textul : in the sunshine of your love deGata. Sper. :)
Sapphire, aș dori să știu dacă s- a întâmplat vreodată ca vreun comentariu al meu să nu se încadreze în prevederile regulamentului și dacă s- a întâmplat aș dori să știu și cum am încălcat aceste prevederi ca să mă pot corecta măcar pe viitor. Consider că mi- am exprimat deja o părere despre acet text, am spus că mie personal îmi place, nu cred că e nevoie să intervin cu altceva, din punctul meu de vedere. În niciun caz nu voi fi eu cea care va scoate în evidență aspecte negative, la nimeni, nu pentru că nu le văd, dar pentru că este alegerea mea să nu o fac și nu cred că greșesc cu ceva. Mulțumesc pentru intervenție, dar cu tristețe trebuie să spun că tot din punctul meu de vedere, mie nu mi se pare corect ceea ce se întâmplă uneori aici, cred că părerile ar trebui totuși altfel spuse, pe un alt ton, sunt doar ale noastre și sunt subiective, ceilalți pot să se regăsească sau nu în ele. Și nu știu de trebuie să ne legăm de studiile celorlalți, dacă tot spuneai de regulament. Chiar aș dori să știu dacă există vreo prevedere care spune acolo că putem să facem referiri la biografia celorlalți, să îi jignim dacă se poate, dacă îndoielile nu își au locul și urările creștinești deranjează. Îmi vine să tac definitiv, așa cum au făcut- o și alții.
pentru textul : Gând de vecernie decred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dedupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
cu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
pentru textul : pluvială demultumesc Erika, multumesc.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deviața e umbră și vis din care rămân cioburile doar acelea care ne-au intrat ireversibil în carne cu lacrimile lor cu tot. maturizarea intervine brusc obturând visele copilăriei. deosebite ca forță: "copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită cu părul crescut până la nori " (cred că e părul...)...parcă e o imagine din Nichita... "copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre" singurătatea crește prin locurile unde ai învățat să-ți adormi disperat gândurile.
pentru textul : peronul nr. 2 debine Andu, stai jos, nu te-a rugat nimeni sa te ridici in picioare. parerea ta o folosesc, stii tu la care dos...
Adrian, cu siguranta.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea dema bucur ca ti-a placut, Marian,... am citit titlurile si mi-au sunat in ureche versuri
pentru textul : colaj ludic deIată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici:
urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
pentru textul : eine kleine musik de(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deVirgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deSincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
Hermeneia,
Crăciun cu bine!
pentru textul : Crăciun 2014 descuze pentru t lipsa! modific! multumesc de semnul lasat:)cvadruplu!
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam detu ne pacalești! nu colivia, ci poemul este cu totul și cu totul de aur! "Cu ochii închiși, prințesa se-mpiedică de-o pânză de păianjen Și căzu în frunzar. Atuncea, lumea întreagă se clătină. Piticii se lipiră de-un par. Furnicile, de umărul lor de zahăr. Norii, în gaură de șarpe; păpădia, de nor. Și pământul înverzi pe loc de rușinea prințesei. Dar, prințesa tăcu, ca de moarte și de nimic." foarte vizual, foarte viu, magic! In poemul asta, totul e cu putinta. Chiar și prefacerea lacrimei in iubire, chiar și metamorfozarea caderii in vaz. iar inainte de a incaleca și eu pe o șa, ii las o penita. așa! :)
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur debun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.
pentru textul : sînt un incult deHanny: mereu facem comparații, oameni suntem. Mă bucur că ți-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, și prietenii sunt nevrozele noastre. Dar și noi ale lor :)). Mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
pentru textul : engrame deAcest poem prin expresia "duhneste a... tamaie" jigneste comunitatea ortodoxa si incalca Regulamentul Hermeneia. Propun modificarea acestui vers sau stergerea textului (cu preaviz de 24 de ore). In caz contrar ar trebui sa se procedeze la suspendarea temporara (pe termen nedefinit, asa cum se practica pe Hermeneia) a contului domnului Virgil Titarenco, director Hermeneia. Bobadil
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dePagini