Cu tot respectul cuvenit, sunt născut în Gura Humorului şi ştiu perfect cum se scrie. Am locuit acolo 27 de ani cu mici întreruperi. Că am greşit o literă apăsând o altă tastă, asta e. În ceea ce priveşte textul, cred că aveţi dreptate. Cel puţin nu a-ţi pus o metaforă ca motiv de "exilare". Cezar
Trebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
păcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
si prin mine trec la fel. dar nu-i nicio chestie, pentru ca n-am cum schimba. nici macar nu mi se mai pare mare lucru. in fine, si tu intelegi. ma intreb ce ramane, ca ma feresc sa-i dau nume. "oaresce" e inca bine.
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
Aceeaşi mână sigură, aceeaşi tehnică a frazei/ propoziţiei scurte. Faine schimbările de planuri în jurul briciului.
Poate doar finalul să exagereze/ supraliciteze.
Textul trebuie neapărat corectat! (foarte multe erori de punctuaţie. Există şi litere lipsă, parcă şi un dezacord, două).
Un titlu reluat in text cu o imagina interesanta, usor amuzanta. Imi place ideea pomului decupat din fereastra. Cred ca trecerea spre lupul flamand nu este benefica textului. Personal, vad textul fara "din camera copilului" sau "sunt un lup flamand". Finalul creste intensitatea si imi pare bine construit. Daca mi se permite o formulare... eu l-as vedea astfel: " liniștea e o inimă lipită pe ușă uneori treci prin ea spre pomul decupat din fereastră strigătul meu se oprește pe un perete apoi traversează strada pe la colț când Dumnezeu e pe partea cealaltă înghit întunericul ca pe-o rană inima mea se face confeti îți îmbracă trupul înainte să-l pietrifice " Ialin
este adevarat, probabil titlul nu este neaparat reusit si de aici porneste si implicata foto. am vrut sa fie o continuare a seriei "despre falsele principii ale mecanismelor iubirii" pe care am inceput-o mai demult. poate nu este. problema este insa ca toate textele din serie au foto. si am vrut sa fiu consecvent. poate nu am reusit sa fiu decit artificial. sau "chinuit", cum spune leonard. dar la urma urmei nu este iubirea cel mai chinuit lucru pe lume...?
In opinia mea, cred ca poemul incepe de-abia de la eprubeta. Prima parte e mult prea incarcata desi are imagini puternice, insa e prea sufocanta. Apoi, nu sunt de acord nici "pasii cu barba albastra si cristal" pe linga faptul ca nu-mi spune nimic prea epateaza.
Nici "palimpstest" ("un palimpstest innuendo sânge, carne și naștere") Katya Kelaro și nici "palimsest" ("ca dintr-un palimsest, așa cum spui") Nincu Mircea.
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
Un efort deosebit pentru a promova fapte și acte de cultură la un nivel cît mai înalt și care merită a fi salutat. În privința recidivei aș avea unele obiecțiuni: - în primul rînd, aș face o distincție între personjul malefic Aranca și distinsa doamnă Marina Nicolaev; - în al doilea rînd, aș avea în vedere faptul că atunci cînd sînt supuși unui efort prelungit terminațiile nervoase ale unui artist se întîmplă să se lungească, și artiștii au fibre mai sensibile decît orice altă categorie, să zicem așa, socială; - în al treilea rînd, aș avea o obiecțiune de natură absolută subiectivă (acuma nu că Aranca ar fi prietena mea cea mai bună) dar fără dumneaei, n-are niciun farmec!
"gangul meu preferat este ... ta" :) mi-o sarit in ochi acelasi fragment citat de LIM. nu ai lucrat destul in jurul ideii incit sa fie destul de evidenta motivatia pt noi, insa eu unul abund de scrieri personale-si-foarte-personale, asa ca nu cer mai mult :) finalul e poezie, restul e (doar) puternic, pt tine cu atit mai mult, probabil
Virgil, mă bucur că ai exprimat aceste aprecieri aici și că îmi dai ocazia să spun, DA, poetul, colegul, editorul, omul Adrian Agheorghesei este de excepție.
Felicitări cu mult drag, Adrian, pentru toate realizările tale!
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
De fapt,
ideea am extras-o dintr-un aşa zis eseu. Se pare că am folosit un forceps rudimentar în locul unui instrument fin. Mereu încurc borcanele.
Mulţumiri sincere pentru popas şi semn, Lisandrule
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
daca voi argumenta de ce este un text slab, atunci te rog sa te abtii de la remarci asupra mea sau a textelor si comentariilor mele. eventual, imi poti multumi. "O adiere de vânt pe malurile Eufratului, un verde crud, pe ramuri de palmieri," -ce spui aici mai mult decat ca bate vantul pe malul fluviului si palmierii sunt verzi? "fluturii gândului fâlfâie în oazele memoriei." - un limbaj atat de "fumat" incat imi permit sa folosesc acest jargon. cat timp vei scrie despre fluturasi si oaze si memorii te limitezi la un nivel adolescentin, care falfaie de atitudini lamentabile si lacrimogene. ptr un cititor e o chestie insipida ce spui aici, plictisitoare "Pășesc peste urmele copitelor, galopuri aritmice precum bătăile inimii mele, nouri de praf acoperind cerul, ecourile strigătelor plutesc deasupra mea." -iarasi acelasi limbaj perimat: copite, inimi, praf, strigate, a pasi, a pluti - parca e scris de cineva cu studii medii, feministe "Inpalmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu" -plangi? si? te revolti? te bati? te cauti? te resemnezi? si? ps: incearca sa contraargumentezi
Foarte frumoasă armonia culorilor în acest poem. Am remarcat trecerea de la galbenul elegant la alb-negru şi în final gri. Stiloul poate fi cu pompiţă, cum erau în copilăria mea, sau cu rezervă. Este un text încropit din referinţe concrete, de aceea pe mine mă nemulţumeşte puţin versul cu lărgirea nimicului, care parcă sparge atmosfera prin nuanţele sale abstracte. Ce poate fi acel nimic? Poate ar fi fost mai bine ceva mai specific. E doar umila mea părere, în rest textul, mai ales prima parte, mi-a plăcut mult.
"o enormă ciupercă atomică" "enormă" mi se pare în plus, orice ciupercă atomică e enormă, se subînțelege "decrepitudinea pestilențială a zilelor" "epiderma iluzorie a secundelor" sunt exact genul de metafore pe care sunt și eu tentat să le fac, de factură optzecistă, azi perimate, de aceea nu-mi plac nici la mine, nici la alții ar merita refăcute "leagănele copiilor în care ei se sperie" "ei" mi se pare în plus, se subînțelege din context că numai copiii puteau face pipi în leagăne "ploua în eden" mi se pare clișeatic, o imagine prea facilă "m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini" asta e foarte frumos, dar apoi se explicitează inutil: "neînțelese atunci cînd le citești prima dată", "împietrite în poziții nefirești" sunt bune calitativ furia jemanfișistă din "adevărurile tîmpite ale vieții/ pe care oricum nu dăm nici doi bani" și persiflarea demitizantă a acelui "pipi", de unde se declanșează un final în forță faptul că am demontat textul în bucățele nu înseamnă nu mi-a plăcut ca întreg poemul lasă un gust liric, răscolește stări, dă de gândit
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc Ioana, tre' să mă mai gândesc.
pentru textul : mai roșu decât culoarea framboise deCu tot respectul cuvenit, sunt născut în Gura Humorului şi ştiu perfect cum se scrie. Am locuit acolo 27 de ani cu mici întreruperi. Că am greşit o literă apăsând o altă tastă, asta e. În ceea ce priveşte textul, cred că aveţi dreptate. Cel puţin nu a-ţi pus o metaforă ca motiv de "exilare". Cezar
pentru textul : Rugă deTrebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
pentru textul : Ultima dată când mai mor deam facut ceva gresit?
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic depăcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
pentru textul : Bestial Planet deoana
si prin mine trec la fel. dar nu-i nicio chestie, pentru ca n-am cum schimba. nici macar nu mi se mai pare mare lucru. in fine, si tu intelegi. ma intreb ce ramane, ca ma feresc sa-i dau nume. "oaresce" e inca bine.
pentru textul : în care discul se zgârie demultam Sebi
pentru textul : balada ploilor pierdute detu ai o furcă acolo în spate?:)
pentru textul : cel mai nașpa cântec de dragoste defrumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
pentru textul : atelier de vechituri deAceeaşi mână sigură, aceeaşi tehnică a frazei/ propoziţiei scurte. Faine schimbările de planuri în jurul briciului.
Poate doar finalul să exagereze/ supraliciteze.
Textul trebuie neapărat corectat! (foarte multe erori de punctuaţie. Există şi litere lipsă, parcă şi un dezacord, două).
Bine ai revenit! Aştept şi alte texte.
pentru textul : Oglinda de oțel deUn titlu reluat in text cu o imagina interesanta, usor amuzanta. Imi place ideea pomului decupat din fereastra. Cred ca trecerea spre lupul flamand nu este benefica textului. Personal, vad textul fara "din camera copilului" sau "sunt un lup flamand". Finalul creste intensitatea si imi pare bine construit. Daca mi se permite o formulare... eu l-as vedea astfel: " liniștea e o inimă lipită pe ușă uneori treci prin ea spre pomul decupat din fereastră strigătul meu se oprește pe un perete apoi traversează strada pe la colț când Dumnezeu e pe partea cealaltă înghit întunericul ca pe-o rană inima mea se face confeti îți îmbracă trupul înainte să-l pietrifice " Ialin
pentru textul : Inima mea se face confeti deEu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
este adevarat, probabil titlul nu este neaparat reusit si de aici porneste si implicata foto. am vrut sa fie o continuare a seriei "despre falsele principii ale mecanismelor iubirii" pe care am inceput-o mai demult. poate nu este. problema este insa ca toate textele din serie au foto. si am vrut sa fiu consecvent. poate nu am reusit sa fiu decit artificial. sau "chinuit", cum spune leonard. dar la urma urmei nu este iubirea cel mai chinuit lucru pe lume...?
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deIn opinia mea, cred ca poemul incepe de-abia de la eprubeta. Prima parte e mult prea incarcata desi are imagini puternice, insa e prea sufocanta. Apoi, nu sunt de acord nici "pasii cu barba albastra si cristal" pe linga faptul ca nu-mi spune nimic prea epateaza.
pentru textul : crazy party demulțumesc pentru comentariu. asta e, încerc și eu cu gândirea mea nu prea produndă să fac ceva. o zi bună
pentru textul : femeie în costum de iepure deNici "palimpstest" ("un palimpstest innuendo sânge, carne și naștere") Katya Kelaro și nici "palimsest" ("ca dintr-un palimsest, așa cum spui") Nincu Mircea.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată deTextul de fata mi se pare destul de slab. Daca prima strofa imi pare acceptabila, continuarea mi se pare destul de amuzanta.
"Mancam jar impreuna " ?
"Îmi umple golul meu de aer
cu aburul din nări" ?
"şi fuge sub mine depărtarea" ?
"inima
o bulină roşie sub piele," ??
Pana la intrarea in alt taram, nu exista o mistica sau o filosofie a textului. Sesizez intentia, dar formularea si comparatiile sunt foarte fortate.
emil
pentru textul : Caii nopţii deVlad mi-a pus streangul la gat. Pentru a cata oara? Excelenta aceasta imagine, ma intreb care o fi ruga semsnului de intrebare?
pentru textul : punctus interrogativus deDorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
pentru textul : Lunatice deUn efort deosebit pentru a promova fapte și acte de cultură la un nivel cît mai înalt și care merită a fi salutat. În privința recidivei aș avea unele obiecțiuni: - în primul rînd, aș face o distincție între personjul malefic Aranca și distinsa doamnă Marina Nicolaev; - în al doilea rînd, aș avea în vedere faptul că atunci cînd sînt supuși unui efort prelungit terminațiile nervoase ale unui artist se întîmplă să se lungească, și artiștii au fibre mai sensibile decît orice altă categorie, să zicem așa, socială; - în al treilea rînd, aș avea o obiecțiune de natură absolută subiectivă (acuma nu că Aranca ar fi prietena mea cea mai bună) dar fără dumneaei, n-are niciun farmec!
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels de"gangul meu preferat este ... ta" :) mi-o sarit in ochi acelasi fragment citat de LIM. nu ai lucrat destul in jurul ideii incit sa fie destul de evidenta motivatia pt noi, insa eu unul abund de scrieri personale-si-foarte-personale, asa ca nu cer mai mult :) finalul e poezie, restul e (doar) puternic, pt tine cu atit mai mult, probabil
pentru textul : A opta minune deVirgil, mă bucur că ai exprimat aceste aprecieri aici și că îmi dai ocazia să spun, DA, poetul, colegul, editorul, omul Adrian Agheorghesei este de excepție.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deFelicitări cu mult drag, Adrian, pentru toate realizările tale!
Am înţeles, Adriana.
(stai liniştită - când am motive, poate oi fi degrabă vărsătoriu de litere, dar nu-s paranoic. Cred.)
:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? dePrima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
pentru textul : Ochi de leu deDe fapt,
pentru textul : Viermii şi El Dorado deideea am extras-o dintr-un aşa zis eseu. Se pare că am folosit un forceps rudimentar în locul unui instrument fin. Mereu încurc borcanele.
Mulţumiri sincere pentru popas şi semn, Lisandrule
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
pentru textul : '80-'08 dedaca voi argumenta de ce este un text slab, atunci te rog sa te abtii de la remarci asupra mea sau a textelor si comentariilor mele. eventual, imi poti multumi. "O adiere de vânt pe malurile Eufratului, un verde crud, pe ramuri de palmieri," -ce spui aici mai mult decat ca bate vantul pe malul fluviului si palmierii sunt verzi? "fluturii gândului fâlfâie în oazele memoriei." - un limbaj atat de "fumat" incat imi permit sa folosesc acest jargon. cat timp vei scrie despre fluturasi si oaze si memorii te limitezi la un nivel adolescentin, care falfaie de atitudini lamentabile si lacrimogene. ptr un cititor e o chestie insipida ce spui aici, plictisitoare "Pășesc peste urmele copitelor, galopuri aritmice precum bătăile inimii mele, nouri de praf acoperind cerul, ecourile strigătelor plutesc deasupra mea." -iarasi acelasi limbaj perimat: copite, inimi, praf, strigate, a pasi, a pluti - parca e scris de cineva cu studii medii, feministe "Inpalmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu" -plangi? si? te revolti? te bati? te cauti? te resemnezi? si? ps: incearca sa contraargumentezi
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deFoarte frumoasă armonia culorilor în acest poem. Am remarcat trecerea de la galbenul elegant la alb-negru şi în final gri. Stiloul poate fi cu pompiţă, cum erau în copilăria mea, sau cu rezervă. Este un text încropit din referinţe concrete, de aceea pe mine mă nemulţumeşte puţin versul cu lărgirea nimicului, care parcă sparge atmosfera prin nuanţele sale abstracte. Ce poate fi acel nimic? Poate ar fi fost mai bine ceva mai specific. E doar umila mea părere, în rest textul, mai ales prima parte, mi-a plăcut mult.
pentru textul : p.s depărerea ta
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de"o enormă ciupercă atomică" "enormă" mi se pare în plus, orice ciupercă atomică e enormă, se subînțelege "decrepitudinea pestilențială a zilelor" "epiderma iluzorie a secundelor" sunt exact genul de metafore pe care sunt și eu tentat să le fac, de factură optzecistă, azi perimate, de aceea nu-mi plac nici la mine, nici la alții ar merita refăcute "leagănele copiilor în care ei se sperie" "ei" mi se pare în plus, se subînțelege din context că numai copiii puteau face pipi în leagăne "ploua în eden" mi se pare clișeatic, o imagine prea facilă "m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini" asta e foarte frumos, dar apoi se explicitează inutil: "neînțelese atunci cînd le citești prima dată", "împietrite în poziții nefirești" sunt bune calitativ furia jemanfișistă din "adevărurile tîmpite ale vieții/ pe care oricum nu dăm nici doi bani" și persiflarea demitizantă a acelui "pipi", de unde se declanșează un final în forță faptul că am demontat textul în bucățele nu înseamnă nu mi-a plăcut ca întreg poemul lasă un gust liric, răscolește stări, dă de gândit
pentru textul : ploua în eden II dePagini