amestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
Andu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
Mister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
parerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
Virgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
Dincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
Pt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
absență, atât de clar simțită, atât de reală, tristețe, neînțelegerea aia nenorocită, imposibilitatea resuscitării, fericirea sau na, binele, aflat la un pas, deci departe, motivul cutiei cu lapte și totuși dezlegarea blestemului de a sta împreună, absent... rămânerea împotriva a toate astea! și gata, mi-a plăcut rău de tot! mulțam!
al treilea vers, lipsește un „a”, e scris „cunoște”
poate că „bar de negri” nu își are locul pe-acolo, expresie cu altă încărcătură decât aia de o cere textul. sau mi-a scăpat mie ceva?:)
Situatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
de farse luate de bune! Stiţi, probabil, dar nu strică s-o menţionăm şi aici, că presa scrisă şi audio europeană a luat de bună ştirea lansată de un jurnalist român hâtru, care anunţa că avioane româneşti cu ajutoare pentru sinistraţi au aterizat în Tahiti, în loc să ajungă în Haiti. S-a consumat mult toner şi au curs multe vorbe pe tema asta, apoi occidentalii au început să se ironizeze unii pe alţii, englezii susţinând, bunăoară, că francezilor le-a confirmat ştirea reporterul lor din Tahiti, Paul Gauguin...
Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
Da, Virgil, întocmai, nu este vorba de norme morale, ci de poezie. Normele pe care le-a adus în discuție Mariana - un gest fără noimă.
„apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare” -
aș vrea să aud ce cuvinte consideri tu, că am pus eu în gura altuia.
Pe lângă asta, viața m-a învățat o chestie: să mă feresc ,ca de ciumă, de oamenii obișnuiți să vorbească în numele unui număr mare de oameni, chestie care după cum observasem ceva mai târziu, ajunge să frizeze impostura.
„deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. ”
Virgil, nu e nevoie să-mi aduci regulamentul în față. Îl cunosc destul de bine, dovadă că n-a fost nevoie până acum să-mi reproșezi vreodată ceva în legătură cu vreo încălcare. am venit cu exemplificări din dex. Cuvântul „cur” nu este un cuvânt obscen sau vulgar. Faptul că textul a fost trimis de către un editor la texte inacceptabile, este un abuz, lucru evident, pe care tu nu ai ochi ca să-l vezi. Și nu cred că e cazul să aduci în comentariul tău cuvinte stridente, gen „a da cu capul în zid”, sau „poemul care începe din cur și cam ... tot acolo rămâne”. pentru că te descalifici singur cu chestii din ăstea - îmi reproșezi mie ceea ce faci tu singur, adică - încerci să jignești. Dar stai liniștit, că nu reușești să o faci, cel puțin nu cu mine. Sînt destul de lămurit în legătură cu foarte multe lucruri.
Iar faptul că eu mi-am permis să-i zic Marianei că scrie prost - este o părere și nu o jignire, tot așa cum ea consideră că textul meu se încadrează în „moda teribilismului lexical”. Oare de ce? Pentru că acolo există cuvântul „cur”?
„Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;” ”
Virgil, eu exact pe asta am mizat, scriind acest text: pe simplitate. De ce un poem trebuie să fie complicat? Ok, am înțeles părerea ta, deși felul în care ai exprimat-o, e destul de tendențios. Pe de altă parte, crede-mă, știu destul de bine cât valorează ceea ce scriu. Iar cuvântul „Letargie”, mi se pare mai nimerit în legătură cu alte lucruri decât cele pe care vrei tu să pui accentul, dar despre asta prefer să tac, cel puțin acum. Sînt convins că o să se ivească și alte momente mai propice pentru asemenea contre. (Abia aștept să vină...).
„Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist.”
„Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.”
Virgil, dacă doar atât ai înțeles din acest text, atunci, sincer, ești de compătimit, nu alta. Îmi pare rău pentru tine, zău. Ca autor, ești ok, nu scrii extraordinar de bine, dar scrii binișor ... În ce privește omul, am să las câteva puncte de suspensie...
Cât despre polemica pe care ai început-o în ultimul pasaj.mie mi se pare absolut inutilă.
plurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
am citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
Un poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
Nu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
multam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
romantismul e definit mult prin subiectivsm dar eu nu văd aici romantism ci poate mai degrabă un anumit gen de impresionism cred că expresia "se văd oricând sentimentele" este redundantă în context "și inutilă." mi se pare că dezavantajează textul acolo, există prea multă așteptare ca orologiul să aibe o funcție încît însăși inactivitatea lui joacă un rol în economia sentimentelor astfel că nu cred că e "inutil". poate nu e ceea ce ai vrea să fie. apoi expresia "util" sau "inutil" pare puțin prea pragmatică pentru atmosferă. părerea mea
Mie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
Djamal, ma gandesc ca poate tu crezi ca ai ajuns la nivelul licentelor poetice, asta ma complexeaza, noi, ceilalti, n-am ajuns inca acolo sau ne retinem sa facem pasul, insa ingaduie-mi totusi sa-ti atrag atentia asupra faptului ca "jigante" se zice "gigante" pe romaneste, desi recunosc, suna mai bine "jigante", insa asta e... nu oricine se poate exprima asa de frumos ca tine... "jigante". Te rog sa nu modifici textul ca sa imi lasi comm-ul fara obiect si ca deobicei, nici sa nu imi raspunzi in stilul tau stereotip ca o moneda calpa, asta cred ca am ramas intelesi demult, nu? Multumesc, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
amestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
pentru textul : Sonet 122 deAndu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
pentru textul : pa-ul domnului Pa de0. te rog să citesşi regulamentul inainte de orice!
1. nu poţi comenta deoarece intr-un an şi jumătate nu ai făcut niciun comentariu, aşadar, ai fost trecut la categoria "colaborator".
2. pentru a vedea ce presupune această categorie, citeşte "întrebări frecvente" şi urmeaază linkul spre "categorii membri".
3. pe Hermeneia, problemele extraliterare se rezolvă via mail la oficiul Hermeneia, nu postând texte în prima pagină.
4. trimite un mail pe oficiul H., exprimându-ţi dorinţa de-a fi reîncadrat într-o categorie. Acest aspect va fi discutat şi va fi luată o decizie.
5. Voi lăsat textul in prima pagină. Dar e prima şi ultima dată.
De bine!
pentru textul : rugăminte deMister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
pentru textul : nais tu mit iu deinteresant acest mod aproape sadic de a-ti "chinui" cititorul. e o tehnica indrazneata
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deam zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deparerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
ce să zic și eu...fain poem, Corina. cheers.
pentru textul : Honestly deVirgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
pentru textul : Noaptea de martie deDincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
Viorel, nu prea am inteles ce parere ai despre text dar, oricum, interesanta experienta traita de tine.
pentru textul : după cutremur demultumesc de vizita.
Pt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
pentru textul : La margine (Profetul) deești jenant, remus. dar cred că e inutil să îți mai spun de ce. tu porți cu asiduitate monologuri. îți doresc numai bine.
pentru textul : Alb şi roşu de...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : cineva cânta în locul meu deMă refeream la pronunția cuvântului "violet", mai degrabă decât la nuanță. Sau la acest lucru te-ai referit și tu?
pentru textul : țipăt mov deabsență, atât de clar simțită, atât de reală, tristețe, neînțelegerea aia nenorocită, imposibilitatea resuscitării, fericirea sau na, binele, aflat la un pas, deci departe, motivul cutiei cu lapte și totuși dezlegarea blestemului de a sta împreună, absent... rămânerea împotriva a toate astea! și gata, mi-a plăcut rău de tot! mulțam!
al treilea vers, lipsește un „a”, e scris „cunoște”
pentru textul : l’absente depoate că „bar de negri” nu își are locul pe-acolo, expresie cu altă încărcătură decât aia de o cere textul. sau mi-a scăpat mie ceva?:)
Situatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com dede farse luate de bune! Stiţi, probabil, dar nu strică s-o menţionăm şi aici, că presa scrisă şi audio europeană a luat de bună ştirea lansată de un jurnalist român hâtru, care anunţa că avioane româneşti cu ajutoare pentru sinistraţi au aterizat în Tahiti, în loc să ajungă în Haiti. S-a consumat mult toner şi au curs multe vorbe pe tema asta, apoi occidentalii au început să se ironizeze unii pe alţii, englezii susţinând, bunăoară, că francezilor le-a confirmat ştirea reporterul lor din Tahiti, Paul Gauguin...
pentru textul : Marioara Sachelarie din Găeşti şi literatura americană modernă demi-a placut in mod deosebit strofa a doua. se creaza o stare aparte, de ciclicitate a sentimentelor.
pentru textul : expression dePostmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
pentru textul : Scrisoare de- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
Da, Virgil, întocmai, nu este vorba de norme morale, ci de poezie. Normele pe care le-a adus în discuție Mariana - un gest fără noimă.
„apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare” -
aș vrea să aud ce cuvinte consideri tu, că am pus eu în gura altuia.
Pe lângă asta, viața m-a învățat o chestie: să mă feresc ,ca de ciumă, de oamenii obișnuiți să vorbească în numele unui număr mare de oameni, chestie care după cum observasem ceva mai târziu, ajunge să frizeze impostura.
„deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. ”
Virgil, nu e nevoie să-mi aduci regulamentul în față. Îl cunosc destul de bine, dovadă că n-a fost nevoie până acum să-mi reproșezi vreodată ceva în legătură cu vreo încălcare. am venit cu exemplificări din dex. Cuvântul „cur” nu este un cuvânt obscen sau vulgar. Faptul că textul a fost trimis de către un editor la texte inacceptabile, este un abuz, lucru evident, pe care tu nu ai ochi ca să-l vezi. Și nu cred că e cazul să aduci în comentariul tău cuvinte stridente, gen „a da cu capul în zid”, sau „poemul care începe din cur și cam ... tot acolo rămâne”. pentru că te descalifici singur cu chestii din ăstea - îmi reproșezi mie ceea ce faci tu singur, adică - încerci să jignești. Dar stai liniștit, că nu reușești să o faci, cel puțin nu cu mine. Sînt destul de lămurit în legătură cu foarte multe lucruri.
Iar faptul că eu mi-am permis să-i zic Marianei că scrie prost - este o părere și nu o jignire, tot așa cum ea consideră că textul meu se încadrează în „moda teribilismului lexical”. Oare de ce? Pentru că acolo există cuvântul „cur”?
„Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;” ”
Virgil, eu exact pe asta am mizat, scriind acest text: pe simplitate. De ce un poem trebuie să fie complicat? Ok, am înțeles părerea ta, deși felul în care ai exprimat-o, e destul de tendențios. Pe de altă parte, crede-mă, știu destul de bine cât valorează ceea ce scriu. Iar cuvântul „Letargie”, mi se pare mai nimerit în legătură cu alte lucruri decât cele pe care vrei tu să pui accentul, dar despre asta prefer să tac, cel puțin acum. Sînt convins că o să se ivească și alte momente mai propice pentru asemenea contre. (Abia aștept să vină...).
„Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist.”
„Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.”
Virgil, dacă doar atât ai înțeles din acest text, atunci, sincer, ești de compătimit, nu alta. Îmi pare rău pentru tine, zău. Ca autor, ești ok, nu scrii extraordinar de bine, dar scrii binișor ... În ce privește omul, am să las câteva puncte de suspensie...
Cât despre polemica pe care ai început-o în ultimul pasaj.mie mi se pare absolut inutilă.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deplurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
pentru textul : first mile deam citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
de pe la "tăcerea se sparse în cioburi" m-ai pierdut.
pentru textul : E. R. debine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deUn poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deNu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
Aş fi văzut o altfel de aranjare:
"spre sud sau spre nord,
acelaşi vânt bate
sprijinit în baston"
Doar zic, pen' că nu mă pricep la acest gen de poezie.
pentru textul : sprijinit în baston demultam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
pentru textul : Ziua în care totul s-a sfârșit deromantismul e definit mult prin subiectivsm dar eu nu văd aici romantism ci poate mai degrabă un anumit gen de impresionism cred că expresia "se văd oricând sentimentele" este redundantă în context "și inutilă." mi se pare că dezavantajează textul acolo, există prea multă așteptare ca orologiul să aibe o funcție încît însăși inactivitatea lui joacă un rol în economia sentimentelor astfel că nu cred că e "inutil". poate nu e ceea ce ai vrea să fie. apoi expresia "util" sau "inutil" pare puțin prea pragmatică pentru atmosferă. părerea mea
pentru textul : Tango demulțumim doamna Mariana. mă bucur să vă revăd de an nou.
pentru textul : La mulți ani! deMie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
pentru textul : 12'' deE însă o realizare cu totul specială acest nou volum ceea ce mă determină obiectiv să ofer o peniță în semn de prețuire pentru Poetă.
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deDjamal, ma gandesc ca poate tu crezi ca ai ajuns la nivelul licentelor poetice, asta ma complexeaza, noi, ceilalti, n-am ajuns inca acolo sau ne retinem sa facem pasul, insa ingaduie-mi totusi sa-ti atrag atentia asupra faptului ca "jigante" se zice "gigante" pe romaneste, desi recunosc, suna mai bine "jigante", insa asta e... nu oricine se poate exprima asa de frumos ca tine... "jigante". Te rog sa nu modifici textul ca sa imi lasi comm-ul fara obiect si ca deobicei, nici sa nu imi raspunzi in stilul tau stereotip ca o moneda calpa, asta cred ca am ramas intelesi demult, nu? Multumesc, Andu
pentru textul : Sunete crescânde dePagini