iată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
În general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
îmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
că îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!
Mariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
nici nu stiu cum sa va multumesc. pentru ca Ana si mama ei chiar exista. pentru ca ele asa isi traiesc povestea. cred ca m-as fi simtit vinovata daca n-as fi reusit sa o redau asa cum e ea.
I don't know Andule. Nu stiu daca ai neaparat dreptate. Ma tem ca imi citesti superficial comentariile. Stiu ca pe tine, ca bun ortodox banuiesc, te-a zgindarit chestia cu sarbatorile. Am putea discuta mult pe tema asta si te asigur ca probabil as invinge in argumente. Dar nu asta e problema. Eu nu sint ortodox ci dimpotriva sint crestin. Dar again, asta e alta poveste. In ce priveste aparenta dualitate, da probabil ca asa se vede daca privesti superficial. Nu o lua ca o ofensa, si mie mi se intimpla. Imi reprosez de exsmplu ca sint unii oameni pe Hermeneia care posteaza texte foarte bune si nu am timpul necesar ca sa le aprofundez, sa le degust. Dar asta e problema noastra de partea asta a mormintului, timpul si limitele lui. Anyway, prezenta numelui lui Bob Dylan nu face decit sa ma onoreze. Da, stiam ca a scris poezie. Chiar multa. Framintarile lui au fost multe si nu cred ca s-au rezumat doar la problematica crestinism-iudaism. Alma, nu stiu ce sa spun. Cred ca e usor sa dai din gura cind nu faci nimic altceva si cind altul le face pe toate. But anyway...
O poezie limpede, marca Turbure. Să mă scuze, domnia sa, autorul pentru oximoronul voit. Dragă poetule, drag, cu drag de scrisul tău de pe vremea când eram şi eu ca o floare şi mă visam în crinolină, atât "de mi se mi" se dintr-o dată să scot cercuri dintr-o pipă, desuetă să vă spun: m-am săturat de-atâta drum. Iată, astăzi voi fuma gutui!:)
Da, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
Andu, ziua de azi a început frumos pentru mine datorită peniței tale. Este adevărat că timpul ne macină trupurile, dar dacă îl vom înfrunta prin creație și iubire e posibil să-l învingem... Mulțumesc
Contrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
Sa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
Din motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
Dacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
poemul e compoziția unui cunoscător de muzică, un interpret al chitării, care încearcă să pună în urechile cititorului, ca și cum acesta ar putea să vadă cu urechile, ceea ce simte autorul când interpretează la instrumentul său preferat. un fel de închinăciune înaintea nesfârșitului ce ne încântă și ne uimește ca o sequoia poetică.
Da Virgil, Alma a luat-o cum zici tu 'prin păpuși' așa face ea uneori.
Dar apoi la fel ai făcut și tu și asta nu e ok părerea mea.
Ieșim odată din cercul acesta vicios sau nu?
Și normal, cineva trebuie să dea apoi tonul muzicii...
Cineva cu capul pe umeri și degetele pe clapele pianului.
Mulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
mulțumesc pentru opinie, Adrian.
și pentru sinceritate
dar
n-o să argumentez nicicum în favoarea acestui text.
nu mă întreba de ce, ne-am lungi într-o discuție, din punctul meu de vedere, total inutilă.
Dacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Amintiri, Adriene, Amintiri
pentru textul : Amintiri cu tata deiată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deÎn general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deSi aici: "Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen"? Noi suntem cu Dragobete :)).
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deengleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deîmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă decă îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!
Mariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
pentru textul : nimeni nu va ști denici nu stiu cum sa va multumesc. pentru ca Ana si mama ei chiar exista. pentru ca ele asa isi traiesc povestea. cred ca m-as fi simtit vinovata daca n-as fi reusit sa o redau asa cum e ea.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deI don't know Andule. Nu stiu daca ai neaparat dreptate. Ma tem ca imi citesti superficial comentariile. Stiu ca pe tine, ca bun ortodox banuiesc, te-a zgindarit chestia cu sarbatorile. Am putea discuta mult pe tema asta si te asigur ca probabil as invinge in argumente. Dar nu asta e problema. Eu nu sint ortodox ci dimpotriva sint crestin. Dar again, asta e alta poveste. In ce priveste aparenta dualitate, da probabil ca asa se vede daca privesti superficial. Nu o lua ca o ofensa, si mie mi se intimpla. Imi reprosez de exsmplu ca sint unii oameni pe Hermeneia care posteaza texte foarte bune si nu am timpul necesar ca sa le aprofundez, sa le degust. Dar asta e problema noastra de partea asta a mormintului, timpul si limitele lui. Anyway, prezenta numelui lui Bob Dylan nu face decit sa ma onoreze. Da, stiam ca a scris poezie. Chiar multa. Framintarile lui au fost multe si nu cred ca s-au rezumat doar la problematica crestinism-iudaism. Alma, nu stiu ce sa spun. Cred ca e usor sa dai din gura cind nu faci nimic altceva si cind altul le face pe toate. But anyway...
pentru textul : a christmas tale demișto plugușoru'...
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deErată - "atunci rezultatul alegerii" - scuze
pentru textul : domnule Labiș deGusturile nu se discută, dumneavoastră nu ştiaţi?
O poezie limpede, marca Turbure. Să mă scuze, domnia sa, autorul pentru oximoronul voit. Dragă poetule, drag, cu drag de scrisul tău de pe vremea când eram şi eu ca o floare şi mă visam în crinolină, atât "de mi se mi" se dintr-o dată să scot cercuri dintr-o pipă, desuetă să vă spun: m-am săturat de-atâta drum. Iată, astăzi voi fuma gutui!:)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deDa, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
pentru textul : big bang denice. există și continuare?
pentru textul : Jurnal de UK. Primii pași deAndu, ziua de azi a început frumos pentru mine datorită peniței tale. Este adevărat că timpul ne macină trupurile, dar dacă îl vom înfrunta prin creație și iubire e posibil să-l învingem... Mulțumesc
pentru textul : underground deCristina, nu poate decât să mă bucure trecerea ta. Cred eu că intuim cu toţii destule, mai greu este să le exprimăm; ori să le dăm crezare.
pentru textul : De-a singurul deContrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deSa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
pentru textul : far deDin motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deDacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
poemul e compoziția unui cunoscător de muzică, un interpret al chitării, care încearcă să pună în urechile cititorului, ca și cum acesta ar putea să vadă cu urechile, ceea ce simte autorul când interpretează la instrumentul său preferat. un fel de închinăciune înaintea nesfârșitului ce ne încântă și ne uimește ca o sequoia poetică.
pentru textul : sequoia deDa Virgil, Alma a luat-o cum zici tu 'prin păpuși' așa face ea uneori.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDar apoi la fel ai făcut și tu și asta nu e ok părerea mea.
Ieșim odată din cercul acesta vicios sau nu?
Și normal, cineva trebuie să dea apoi tonul muzicii...
Cineva cu capul pe umeri și degetele pe clapele pianului.
Mulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
pentru textul : sculptată în gheață deam rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
pentru textul : hârtia demulțumesc pentru citire, Sister
pentru textul : psalm deîntr-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
pentru textul : bronzul orologiilor demulțumesc pentru opinie, Adrian.
și pentru sinceritate
dar
n-o să argumentez nicicum în favoarea acestui text.
nu mă întreba de ce, ne-am lungi într-o discuție, din punctul meu de vedere, total inutilă.
dar aprreciez intenția și sinceritatea ta. ;)
pentru textul : urme și umbre deDacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deDe exemplu: "cum caste-păcătoase-n miez de noapte" nu-mi place nici mie; e si oarece cacofonie. Dar...n-am gasit altceva pana acum.
pentru textul : Da (Vinci) deCă este verosimil sau nu, greu de spus. Proza este convingătoare, cursivă, păstrează toate atuurile. Reușită.
pentru textul : Tradus în fața Consistoriului dePagini