M-a palit o adiere argheziana; m-am gandit ca poezia este continuarea altor versuri. Monica, foarte frumoasa si interesanta analiza a elementului "feminin" , existent in plamadeala poemului. multumesc.
Textului îi lipsesc destule virgule şi apostrofuri. Orice ar spune orice doom ori dex, "vroia" (contopirea lui "a vrea" cu a "voi") nu prea merge. Mai trebuie umblat şi la punctele de suspensie. Spun astea pentru că textul este de citit, dar pare neîngrijit.
mie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
regret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
Niște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
Degeaba, nu mă pot astâmpăra...sper să nu devin iritantă, însă: Cred că Aristotel nu spunea că substanța (pe care o încadra, dacă nu mă înșel, printre "lucrurile necompuse") nu poate fi cunoscută, ci că nu poate fi cunoscută prin intermediul "gândirii compuse". El afirma însă existența unei cunoașteri - să-i spun apriorice? să-i spun transcedentale? mai bine îl citez: “Dar când e vorba de lucruri necompuse, ce înseamnă ființa și neființa,ce înseamnă adevăr și neadevăr? ci adevărul înseamnă să distingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru, și trebuie să știm că a afirma și a enunța nu e același lucru, iar a ignora înseamnă să nu nimerești adevărul. “ și “Pentru astfel de lucruri adevărul constă numai în a le concepe cu mintea;cu privire la ele nu există nici adevăr, nici înșelare, ci doar ignoranța, dar o ignoranță ce nu seamănă cu orbirea, căci în acest caz ar însemna să nu ai deloc însușirea de a gândi.“ Logică aristotelică mi se pare,astfel, una realistă, care nu-și propune să treacă dincolo de pătura Existenței ( unde "existent” este considerat în accepțiunea formei de manifestare ce nu are în ea însăși rațiunea sa suficientă) acceptând că la Transcendent nu poate ajunge decât pe drumul intuiției intelectuale. Pentru că, la acest nivel, nici nu mai poate fi vorba de "terț exclus"! Deci, substanța poate fi cunoscută și putem afirma despre ea că ..., însă nu pe calea raționalului. Ea este peste măsura instrumentelor raționale de care dispunem sau, cum spune F. Brentano, pe marginea Metafizicii lui Aristotel, "Noi nu posedăm nicio ideea a divinității care să fie completă într-un asemenea mod în simplitatea ei încât să corespundă substanței divine. (...) Din natura nemijlocit sesizată a finite necesare prin sine ar putea fi dedusă nemijlocit existența ei” . - ultima frază constituind, în opinia lui Bretano, argumentul ontologic. (Cu mențiunea că nu sunt de acord cu formularea "existența ființei necesare", din motivele înscrise în paranteza de mai sus.)
nu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
de ce "in trupul iubitei" si nu "pe trupul iubitei"? inteleg ideea, am desfacut in mintea mea degetul inflorind inauntrul iubitei...si totusi... intelegi ce vreau sa spun? apoi "seara trecuta"....fixeaza prea mult in timp povestea apoi "privea la o floare cum infloreste" ....cum suna? insa ideea e frumoasa, felicitari
eu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
adriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
Anca, tocmai acest fapt m-a mirat: că ai perceput ceva ce o privire comună nu ar percepe. Era, dinspre mine, un semn admirativ pentru capacitatea ta de percepție în spațiul celuilalt, poetic sau dincolo de poetic. Alma, mulțumesc. Fiindcă știi că uneori poezia face pasul dincolo de cerc, de umbre și umbra umbrelor. Dar întotdeauna cel care scrie a făcut pasul înaintea poeziei. Cumva aici ai locul, fiindcă știi ce este "femeia fără pântec", metaforizare inclusă.
nu voi preciza unde și anume lucrezi și că ești în ”detașare” pe litoral, dar atât de detașat nu te-am mai simțit de mult! de ce dom le n-ai băut berea? ofrandă nisipului!
Radu, mă bucur să te recitesc. textul trasmite acel ceva fără nimic de prisos. tare mi-ar plăcea un jurnal estival marca Radu Dupeș!
p.s. cui ar trebui să dau de băut ca să prind și eu o ”detașare” pe litoral?
Trebuie să recunosc că acest text mi-a dat cele mai grele bătăi de cap la notare, pentru că a trebuit să-l citesc de cel puţin 7-8 ori pentru a şti cum să mă apropii de el - ca un pustnic pregătindu-se să stingă lumânarea. E genul de text atât de intim şi atât de angrenat în sondarea (descriptivă) a ultimelor sensuri ale iubirii, ale alegerilor, ale lui "a fi", încât câştigă particularul fiecărui cititor.
Mai spun şi că, dacă s-ar fi notat numai pentru imagine, poezia asta nu ar fi avut rival:
Ca să nu citez tot, copiez aici ceva ce mi-ar fi plăcut să scriu eu:
"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".
Doar unele elemente din prima unitate (privire/ cer/ trifoi/ călcâi - aglomerat) şi termenul final (puţin prea tehnic faţă de rest) + liniaritatea discursivă au făcut să nu notez mai sus.
Şi totuşi, consider că are anvergura unui text care va rezista peste ani.
Nu ştiu ce cuvinte trec sau nu trec înainte sau după '89, prin X/Y/Z loc, dar ştiu că Hermeneia nu acceptă vulgaritatea lexicală. Orice altă discuţie, întemeiată sau nu, este în van, atâta timp cât ne ghidăm după un regulament, regulemant cu care fiecare am fost de acord în momentul înscrierii.
"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
stimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
Mărturisesc că nu eu am trimis acest text la "şantier", dar aş fi făcut la fel, pentru că textul nu are absolut niciun haz şi nicio urmă artistică.
De unde şi indignarea mea: d-le Buzoianu, ati postat puţin aici, dar am citit tot şi, personal, cred că aveţi un potenţial uriaş în proză. Amintesc doar "Mers de rac spre Dumnezeu". Acum ceva vreme, în consiliul Hermeneia, se vorbea despre prozatorii de pe site; am adus de câteva ori numele d-vaostră în discuţie. Alteori, am recitit proza d-voastră întrebându-mă dacă veţi mai apărea vreodată pe aici. Aţi venit, dar nu cum speram eu.
De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră. Eventual, o urmare la "Mers de rac spre Dumnezeu". Eu sunt un cititor care o aşteaptă de mult...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorin Cozan, Nu ai niciun fir verde în gură? poate aștepti să-ți “cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură”. Cu stimă.
pentru textul : dare de seamă deM-a palit o adiere argheziana; m-am gandit ca poezia este continuarea altor versuri. Monica, foarte frumoasa si interesanta analiza a elementului "feminin" , existent in plamadeala poemului. multumesc.
pentru textul : poem din flori deTextului îi lipsesc destule virgule şi apostrofuri. Orice ar spune orice doom ori dex, "vroia" (contopirea lui "a vrea" cu a "voi") nu prea merge. Mai trebuie umblat şi la punctele de suspensie. Spun astea pentru că textul este de citit, dar pare neîngrijit.
pentru textul : Spoiler deerata noianul de clone...
pentru textul : Răsare demie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
pentru textul : mâna ta stângă demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii deregret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
pentru textul : Despre trădare deNiște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
şi vibraţie. remarc finalul din cele şase versuri.
da, ce înseamnă "să traversezi spiritele"!
aproape că trece neobservată poezia aceasta şi e păcat.
pentru textul : ursul de ciocolată deAdriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur deDegeaba, nu mă pot astâmpăra...sper să nu devin iritantă, însă: Cred că Aristotel nu spunea că substanța (pe care o încadra, dacă nu mă înșel, printre "lucrurile necompuse") nu poate fi cunoscută, ci că nu poate fi cunoscută prin intermediul "gândirii compuse". El afirma însă existența unei cunoașteri - să-i spun apriorice? să-i spun transcedentale? mai bine îl citez: “Dar când e vorba de lucruri necompuse, ce înseamnă ființa și neființa,ce înseamnă adevăr și neadevăr? ci adevărul înseamnă să distingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru, și trebuie să știm că a afirma și a enunța nu e același lucru, iar a ignora înseamnă să nu nimerești adevărul. “ și “Pentru astfel de lucruri adevărul constă numai în a le concepe cu mintea;cu privire la ele nu există nici adevăr, nici înșelare, ci doar ignoranța, dar o ignoranță ce nu seamănă cu orbirea, căci în acest caz ar însemna să nu ai deloc însușirea de a gândi.“ Logică aristotelică mi se pare,astfel, una realistă, care nu-și propune să treacă dincolo de pătura Existenței ( unde "existent” este considerat în accepțiunea formei de manifestare ce nu are în ea însăși rațiunea sa suficientă) acceptând că la Transcendent nu poate ajunge decât pe drumul intuiției intelectuale. Pentru că, la acest nivel, nici nu mai poate fi vorba de "terț exclus"! Deci, substanța poate fi cunoscută și putem afirma despre ea că ..., însă nu pe calea raționalului. Ea este peste măsura instrumentelor raționale de care dispunem sau, cum spune F. Brentano, pe marginea Metafizicii lui Aristotel, "Noi nu posedăm nicio ideea a divinității care să fie completă într-un asemenea mod în simplitatea ei încât să corespundă substanței divine. (...) Din natura nemijlocit sesizată a finite necesare prin sine ar putea fi dedusă nemijlocit existența ei” . - ultima frază constituind, în opinia lui Bretano, argumentul ontologic. (Cu mențiunea că nu sunt de acord cu formularea "existența ființei necesare", din motivele înscrise în paranteza de mai sus.)
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) denu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa dede ce "in trupul iubitei" si nu "pe trupul iubitei"? inteleg ideea, am desfacut in mintea mea degetul inflorind inauntrul iubitei...si totusi... intelegi ce vreau sa spun? apoi "seara trecuta"....fixeaza prea mult in timp povestea apoi "privea la o floare cum infloreste" ....cum suna? insa ideea e frumoasa, felicitari
pentru textul : fii bun până la moarte desă vă prindă versul scurt cu rimă sau poezii/povestiri pentru copii.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte dezic și eu...
eu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
pentru textul : Cerneluri deadriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev deAm citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară deAnca, tocmai acest fapt m-a mirat: că ai perceput ceva ce o privire comună nu ar percepe. Era, dinspre mine, un semn admirativ pentru capacitatea ta de percepție în spațiul celuilalt, poetic sau dincolo de poetic. Alma, mulțumesc. Fiindcă știi că uneori poezia face pasul dincolo de cerc, de umbre și umbra umbrelor. Dar întotdeauna cel care scrie a făcut pasul înaintea poeziei. Cumva aici ai locul, fiindcă știi ce este "femeia fără pântec", metaforizare inclusă.
pentru textul : edict scris în vertical destiu, dar a fost intentionat
pentru textul : interior de ceață 2 denu voi preciza unde și anume lucrezi și că ești în ”detașare” pe litoral, dar atât de detașat nu te-am mai simțit de mult! de ce dom le n-ai băut berea? ofrandă nisipului!
pentru textul : Există viață după… deRadu, mă bucur să te recitesc. textul trasmite acel ceva fără nimic de prisos. tare mi-ar plăcea un jurnal estival marca Radu Dupeș!
p.s. cui ar trebui să dau de băut ca să prind și eu o ”detașare” pe litoral?
Ela, multumesc pentru opinie. imi place metamorfoza. Si Magritte.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deDomnule Virgil Titarenco, dacă nu știți cum să luați acest text, atunci nu îl luați. deloc. e simplu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deTrebuie să recunosc că acest text mi-a dat cele mai grele bătăi de cap la notare, pentru că a trebuit să-l citesc de cel puţin 7-8 ori pentru a şti cum să mă apropii de el - ca un pustnic pregătindu-se să stingă lumânarea. E genul de text atât de intim şi atât de angrenat în sondarea (descriptivă) a ultimelor sensuri ale iubirii, ale alegerilor, ale lui "a fi", încât câştigă particularul fiecărui cititor.
Mai spun şi că, dacă s-ar fi notat numai pentru imagine, poezia asta nu ar fi avut rival:
Ca să nu citez tot, copiez aici ceva ce mi-ar fi plăcut să scriu eu:
"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".
Doar unele elemente din prima unitate (privire/ cer/ trifoi/ călcâi - aglomerat) şi termenul final (puţin prea tehnic faţă de rest) + liniaritatea discursivă au făcut să nu notez mai sus.
Şi totuşi, consider că are anvergura unui text care va rezista peste ani.
Felicitări!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” deMa straduiesc sa inteleg finalul.
pentru textul : studiu în alb și negru deNu ştiu ce cuvinte trec sau nu trec înainte sau după '89, prin X/Y/Z loc, dar ştiu că Hermeneia nu acceptă vulgaritatea lexicală. Orice altă discuţie, întemeiată sau nu, este în van, atâta timp cât ne ghidăm după un regulament, regulemant cu care fiecare am fost de acord în momentul înscrierii.
pentru textul : în care discul se zgârie de"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
pentru textul : Capăt de drum deMa adaug si eu, la o suta de ani dupa ce l-am citit cu incantare, cititorilor multumiti de acest poem.:)
pentru textul : tablou din cartierul de nord destimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
pentru textul : sunt liber deda, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deMărturisesc că nu eu am trimis acest text la "şantier", dar aş fi făcut la fel, pentru că textul nu are absolut niciun haz şi nicio urmă artistică.
De unde şi indignarea mea: d-le Buzoianu, ati postat puţin aici, dar am citit tot şi, personal, cred că aveţi un potenţial uriaş în proză. Amintesc doar "Mers de rac spre Dumnezeu". Acum ceva vreme, în consiliul Hermeneia, se vorbea despre prozatorii de pe site; am adus de câteva ori numele d-vaostră în discuţie. Alteori, am recitit proza d-voastră întrebându-mă dacă veţi mai apărea vreodată pe aici. Aţi venit, dar nu cum speram eu.
De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră. Eventual, o urmare la "Mers de rac spre Dumnezeu". Eu sunt un cititor care o aşteaptă de mult...
pentru textul : Isus vs. Radet de.. trecînd peste amănuntele gramaticale, remarc mesajul sincer, puternic, frumos. Există un potențial deosebit și merită o mică încurajare.
pentru textul : Alt fel de iubire dePagini