Acum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
Textul este un experiment în sens filosofic, inițiatic, dar și poetic. Revelația apare în final, când autorul precizează de ce toate se întâmplă ("apoi sufletele ni s-au întors...") și în ce context ("eu, învelitorul tău"). Ar fi interesant de aflat de ce autorul a ales "cutia cu nisip" (explicația mea, indirectă, e mai sus).
simțire poetică este din belșug la tine. și asta e bine. pentru că, ulterior, aceasta și cultura pe care o posezi te va ajuta mult. până una alta încearcă să scapi de truisme. sunt convins că orice sentiment, idee, stare poate fi redată cu acuratețe livrească. nu uita, ferește-te de truisme
wow...ma apuc imediat de corectura.
Si multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
Plăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
Eu înțeleg foarte bine poziția ta și a lui Adrian și a Hermeneiei, ce nu vreau să înțeleg este OBTUZITATEA LITERARĂ.
Iar aici nu e vorba de Regulament sau de victime, călăi, sânge, K1, MMA and such.
Aici este vorba pur și simplu de a fi sau a nu fi OBTUZ când conduci un site literar.
Nu explic ce înseamnă a fi obtuz pentru că sper că și eu, la rândul meu, ca simplu membru, am dreptul să îmi pierd pentru ultima dată timpul cu asemenea explicații.
A
Oriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
Mi-ar fi fost dor de un text Bianca Goean si atat. Stii tu textele acelea care te poarta cu gandul departe si care ai fi dorit sa nu le afli niciodata sfarsitul. Am urat intotdeauna incheierea unui text semnat de tine. Legat de experimentul/propunere lansat/a aici, ma lasa indiferent, am trecut prin prea multe experimente. Omul care scrie este diferit fata de ceilalti si tu stii bine asta. Am venit aici pe Hermeneia pentru ca erai tu si atat, apoi ai plecat, eu am ramas din inertie, acum iar... Sper sa revii cu texte Bianca G, in rest, cu organizarea si modul de aplicare a unui regulament, faceti voi cum credeti ca e bine. Oricum nu ii veti multumi pe toti. Cu drag, Sorin Teodoriu.
Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
eu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
pentru textul : Recuperarea Realului deAcum recitind eu as fi riscat un final de genul "să se ofere remuscării"... oricum nu-i defel un text slab... zicem acum la a ... citire.
pentru textul : paseo campeon dealfa...beturi?! :(
pentru textul : poezia asta e o erezie deîmi place francheţea comului tău şi dibăcia cu care izbuteşti să transpui textul cu plusurile şi minusurile lui. mulţumesc.
pentru textul : se ia prin copy-paste dee si acesta un punct de vedere...
pentru textul : Poemul mulțumirii deTextul este un experiment în sens filosofic, inițiatic, dar și poetic. Revelația apare în final, când autorul precizează de ce toate se întâmplă ("apoi sufletele ni s-au întors...") și în ce context ("eu, învelitorul tău"). Ar fi interesant de aflat de ce autorul a ales "cutia cu nisip" (explicația mea, indirectă, e mai sus).
pentru textul : Concert de muzică de Paște de..... iertare pt. typos
pentru textul : cheile demi-a amintit de "Slavit e versul!" lui Vlahuta...dar acela imi place mai mult.
pentru textul : Listă deschisă detextele tale au ceva care nu spune nimic. prea încerci sucăleala care te adoarme. sorry. încearcă ceva simplu.
pentru textul : Mărul desimțire poetică este din belșug la tine. și asta e bine. pentru că, ulterior, aceasta și cultura pe care o posezi te va ajuta mult. până una alta încearcă să scapi de truisme. sunt convins că orice sentiment, idee, stare poate fi redată cu acuratețe livrească. nu uita, ferește-te de truisme
pentru textul : Există iubire! dewow...ma apuc imediat de corectura.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deSi multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
Virgile, right. Cristi, habar n-am. dar sa stii ca si eu te citesc iar asta poate fi inceputul unei frumoase nu-se-stie-ce. Multumesc, Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală dede ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
pentru textul : et caetera deCorina, I would have named the text "the goof life". Something is goofy.
pentru textul : The good life dePlăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
pentru textul : Deznodăminte deEu înțeleg foarte bine poziția ta și a lui Adrian și a Hermeneiei, ce nu vreau să înțeleg este OBTUZITATEA LITERARĂ.
pentru textul : liquido deIar aici nu e vorba de Regulament sau de victime, călăi, sânge, K1, MMA and such.
Aici este vorba pur și simplu de a fi sau a nu fi OBTUZ când conduci un site literar.
Nu explic ce înseamnă a fi obtuz pentru că sper că și eu, la rândul meu, ca simplu membru, am dreptul să îmi pierd pentru ultima dată timpul cu asemenea explicații.
A
Francisc, in toamna sint la Napoli.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deMulţumesc! Pot fi trimise, numai să mi se spună unde greşesc...
pentru textul : Petru pământesc.. deoare ce nu este previzibil cu privire la ea?
pentru textul : am văzut-o demă gândeam eu. dar vă mulțumesc frumos pentru păreri.
pentru textul : las merii să tacă deOriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
pentru textul : Obsesii deMi-ar fi fost dor de un text Bianca Goean si atat. Stii tu textele acelea care te poarta cu gandul departe si care ai fi dorit sa nu le afli niciodata sfarsitul. Am urat intotdeauna incheierea unui text semnat de tine. Legat de experimentul/propunere lansat/a aici, ma lasa indiferent, am trecut prin prea multe experimente. Omul care scrie este diferit fata de ceilalti si tu stii bine asta. Am venit aici pe Hermeneia pentru ca erai tu si atat, apoi ai plecat, eu am ramas din inertie, acum iar... Sper sa revii cu texte Bianca G, in rest, cu organizarea si modul de aplicare a unui regulament, faceti voi cum credeti ca e bine. Oricum nu ii veti multumi pe toti. Cu drag, Sorin Teodoriu.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deDau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
pentru textul : Primul infern de,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deIoana Dana Nicolae, mulțumesc! Mi-a mai zis o prietenă observația ta, așa am schimbat titlul. Te mai aștept, cu drag, Marinela
pentru textul : Trofee rănite deeu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.
pentru textul : Pantofi roșii de damă derasu plansu, da, ce ne mai ramane, daca nu umorul asta amar, cu toata zaharina pe care ne-o pun unii la dispozitie?
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul detrec articolul la favorite!
foarte frumoasa prima strofa...interesanta metafora aceasta a fericirii casante...
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deimi place aceasta sentinta aparare. cum sa infrangi privirea care se toarna in tine, fara a rupe contactul privirii?
pentru textul : despre o femeie goală demulțumesc amîndurora. am modificat în versul acela cu „rece”. corectă observația.
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte dePagini