scuza-ma dar aberezi nicodem. eu te-am intrebat civilizat unde este poezia pentru ca textul tau nu are absolut nimic poetic. tu m-ai luat cu abureli religioase de doi bani si te-ai lansat si in judecati de natura spiritual-religioasa la adresa mea care, iarta-ma, dar demonstreaza o lipsa primara de bun simt. eu te-am intrebat unde e poezia pentru ca nu e. tu ai incepit sa povestesti cu taina intruparii si alte chestii din astea. te asigur ca nu ma impresioneza. mai degraba te intreb ce are capra cu iapa. pentru ca daca tu amesteci teologia cu poezia si religia cu estetica la modul asta airistic (precum in comentariul tau) nu obtii decit un magiun de prost gust in urma caruia cei care il gusta se leapada si de religie si de arta. asta a nu se intelege ca nu poate exista arta cu subiect religios. dar asa cum am spus de multe ori religia este ca sexul. adica este foarte, foarte greu sa faci arta cu ea (sau cu ele) fara sa devii kitschios sau penibil. pentru ca sint subiecte foarte, foarte incarcate, foarte vii. si daca nu stii sa le abordezi cazi in platitudini cu e ceea ce ai scris tu mai sus sau in zicaturi de mahala lingvistica. iti repet, nu ma impresionezi cu prezumtiile tale de trei lei dar iti spun ce a spus cineva destept: "sa te fereasca Dumnezeu sa ii plictisesti pe oameni cu crestinismul". iar expresia ta "Pruncul e poezia" e una din chestiile cele mai plictisitoare care se pot spune. iti dau un sfat amical, daca nu ai ce spune mai bine taci. tot Scriptura de care te dai asa rotund spune ca pina si prostul cind tace pare a fi destept.

ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!

Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?) Atentie la diacritice "hârtie"/ "hărtie".. Nu cred ca e nevoie sa spuneti de doua ori intr-un interval scurt ca zmeul este din hartie. In strofa doi primele doua versuri... e un raport de subordonare disjunctiva numai ca nu vad predicatul "sau cum șosetele domnului Pa, desperecheate, prin toate lumile sale" cumva e tot "urca" ? Daca e asa cred ca ar trebui sa reformulati pentru ca suna ilogic in stadiul actual. At folosit consecutiv zmei si zmeie... v-ati referit la ambele sensuri ale cuvantului zmeu ? Imi este destul de neclar. Foarte multe repetitii ale lui "domnul Pa" (am remarcat ca asta este intentia, dar nu mi se pare un plus). Ialin

Frumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
Poem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.

multumesc Silvia. poate reusesti sa vezi si filmuletul:). Miha, mereu aproape de mine.multumesc.

Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.

Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.

Da, un text scris in maniera acestui secol. Prevazut cu toate accesoriile necesare, inclusiv cu sentimentul ca a mai trecut o zi. Asa se scrie azi. Nu exista nici o scapare, nici un tremur al mainii cand autoarea scrie. Doncolo de asta, insa, inteleg palida revolta in fata unui eveniment diurn: in zadar vreau mai mult, asta-i tot ce mi se ofera - pare a intelege cititorul din poem. Remarcabil. Pentru perfectiunea lucrarii in sine - o penita. Dancus

...iar la urma urmei emotia este emotie pura si se departeaza de izvorul care a generat-o, aici ai dreptate insa te rog sa ma ierti ca uneori nu vreau sa fraternizez cu derizoriul, fie el si sinucigas, i.e. genial ca orice defunct. Fundamental insa cred ca acest gen de texte si-ar gasi mai degraba locul la o rubrica speciala de dezbateri sau asa ceva, unde sa ne putem lansa "pe orbitele polemicii intelectuale" :-) Mai vedem noi, nu? Andu

Eu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!

ce e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.

Multumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu

cer anticipat scuze autorului ca am stranit aceasta polemica si ma vad nevoita sa clarific o anumita stare de fapt in comentariile semnate de bobadil si profet. voi incepe cu primul, andu fie vorba intre noi/cine se scuza pupa funduri... cam asta am inteles eu din comentariul tau..sau pe romaneste...se acuza...in ceea ce priveste zelul cu care te ai grabit sa te incolonezi la regula profetului m/am uitat de curiozitate pe pagina ta si ultimele doua texte sunt publicate in zile consecutive...de unde rezulta judecand cu spirit avocatesc...mon cher, te cam contrazici ori ca e lunga calea de la cuvant la fapta si as vrea sa nu fii fanfaron, mai ales ca noi suntem ,,pretini '' vechi pe site. in ceea ce priveste alteta dumneavoastra regala, dle profet, sunteti hilar prin modul in care v/ati cocosit a raspunde demersului meu literar. daca a/ti fi citit cu atentie ati fi observat ca eu nu am facut nicio referire asupra valorii sau nonvalorii textului de fata, ci doar am atras nedumerita atentia asupra regulii la care se supun toti novicii nu numai laurentiu belizan, de a posta la doua zile un text. pe mine m/a frapat discriminarea si, daca veti fi tot atent, eu am mai luat atitudine si in cazul altor novici, cum ar fi leonard ancuta. ma surprinde virulenta si graba deplasata cu care v/ati grabit sa catalogati acest text ca fiind unul slab doar pentru ca mi/am asumat libertatea de a va pune o intrebare si nu vad de ce un autor ar trebui pedepsit din cauza mea. aveti ceva cu mine sau ideile mele, aveti la indemana resorturile necesare pentru masuri coercitive asupra mea actionati ca atare , nu asupra autorului care nu are nicio vina in acest caz si care ,din bun simt, nici nu a intervenit. daca ma dezamageste ceva in atitudinea voastra e rautatea gratuita, zeflemeaua ieftina si tendinta de a strivi specifica unor oameni care au fost asupriti de un regim trecut, e o sechela a traiului in comunism, o privire mica si meschina asupra libertatii de a scrie. privesc cu luare aminte modul abuziv in care luati atitudine si felul in care strigati dupa ajutorul editorilor cum striga stapanul dupa slugi. aveti nostalgia uniformei, a treselor si a locotententilor dar nu uitati ca hermeneia nu e a mea si nici a voastra, e a urmasilor urmasilor nostri ..vacarestii literaturii romane! dumneata nu ai niciun drept de a ingradi libertatea poetica a autorilor care iti fac onoarea de a fi membri ai comunitatii literare...ai un stil ciudat de a/i alunga pe cei care chiar vor sa zideasca si nu ma mir daca cetatea hermeneii va intra intr o zi in ruine si o sa te plimbi singur si salbaticit aratand ratacitilor aleatorii urmele picturilor lasate de artistii care au trecut pe aici. *cer inca o data scuze pentru interventia off topic si pentru eventualele greseli...e f tarziu aici in romania ...tuturor, recomand discernamant si moderatie. o mare actrita romanca Leopoldina Balanuta spunea> masura, masura, intodeauna masura!

Ba, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.