“Să facem un salt înafara luminii” în care tu şi cu mine, un el şi un ea, două pronume şi cu noi două patru tăceri, un singur înţeles, doar pentru noi “singurii vii”. “Strada aceasta” pe care ne lăsăm pielea de şarpe cu încetinitorul. Câtă măiestrie, cât detaliu poate să existe într-un “strigăt cu încetinitorul” la Adriana Lisandru în acest poem. Frica vine din cunoaştere, Adriana, iar când vine peste tine ca o avalanşă de metaforă scrobită cu aracet - cum îmi duceam eu fundiţele, la şcoală, pe creştet a învăţătură, aşa îmi privesc viaţa, acum, prin această “măciulie de mac”. Şi din ce par, cu atât devin. Frumos poem. Deosebit!
"Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet.” (Emil Cioran – “Schimbarea la față a României”)
andu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
Imi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
Alma, chiar daca am ramas un pic pe ganduri la versul al treilea, vizuala ta mi-a reconfirmat ca-n simplu se oglindeste cel mai bine adancul si frumosul. Nu am cuvinte de critica, trimiterile sunt delicate si perfect conturate. Un poem ca o prima rasuflare.
Normal că mulți s-au gândit la cifre și la cabală... și eu la fel. (Chiar îmi aminteam indirect de "Cabala bogoților" a lui Mihail Bulgakov și rolul lui Pittiș...). Dar și cititorii pot supralicita oferta... Nu cred că Tipheret e locul de început al fiecărei poezii, sau nu aici. În mod sigur, Keter reprezintă ceea ce a sugerat Vladimir.
o fi "poezie. meniul I" dar deocamdata ai incadrat-o la proza chiar ca trebuie sa imi gasesc un moderator ca sa pazeasca chestiile astea ca am obosit sa le tot semnalizez. chiar daca e birocratie si pentru unii poate nu valoreaza nimic totusi e un site pe care il vrem organizat nu harababura. chiar nimeni nu mai sesizeaza chestiile astea sau am cam ramas singur pe aici. nu ma pling, ca mie imi place solitudinea, dar daca tot mai postati mai uitati-va si la ce fac ceilalti
da Ioana, ai dreptate. simteam ca e ceva aiurea acolo si am avut o ezitare cind am pus acele versuri dar fiind prea "inginer" cautam o explicatie si nu eram gata sa modific fara sa o am. iata ca a venit "inginerul de scena" si m-a convins
Desi se simte o usoara tenta ritmica prin rimele interioare (in ciuda lipsei cezurii) si dorintei pastrarii tonului de balada, textul mi se pare incoerent, un fel de joaca, un experiment haotic. Nu as putea remarca ceva anume, imi pare un text destul de slab. Ialin
finalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
e „cartea” aceasta asa o licarire de traire autentica, ce pe drept se cere pastrata sub cheie:) poezia in general descrie o lume proprie, aici tu ai definit coltul tau personal, ai analizat la rece perspectivele si le-ai pus la pastrat cu tot cu sentimente, in asteptarea unor timpuri mai bune cred... mi-a placut prin naturaletea curgerii cuvintelor, tonul confesiv si folosirea persoanei 1, aduc un plus de real.
pentru ca imi place. Creierele noastre sunt facute unul din neuroni, altul din anti-neuroni (nu spun care cum ca nu stiu nici eu la o adica) si cand se pun laolalta, iese cea mai tare eliberare de energie posibila. La provocarea ta insa nu am cum sa raspund pentru ca nu is in stare sa deliverez asa ceva si recunosc asta iata, inca inainte sa fim nevoiti sa scoatem pentru lupta ciorapii din dulap (deoarece de sabii nu poate fi vorba aici). Nu pot si pace. Dar nu cred ca asta ar trebui sa ne impiedice sa ne harjonim pe mai departe, tu ce crezi?
Consider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
Despre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
remarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
- Vladimir, Sancho Panza, va multumesc pentru faptul ca v-ati oprit un pic si la vrsurile mele. - Sancho Panza, comentariul tau este un deliciu. Atat de frumos ai "plonjat" printre versurile mele și atât de frumos ai prins imaginile si emotiile pe care am vrut sa le transmit! de parca tu ai fi fost autorul versurilor. Ai prins atat de frumos "tâlcul" versurilor mele! m-ai emoționat. Suntem atat de mici, orice am reuși, în fața acestui "tăvălug" uriaș, născocit chiar de noi, pământenii: TIMPUL, încât noi doar "curgem" cu el ,"T", marele "T", crezând că înotăm, mai mult, unii ne credem la un campionat de înot. Cât de frumos! dar în final aflăm adevărul: suntem într-o banală trecere!...materie - spirit - materie,...repetitiv!... Vă mai aștept, Cu drag, Marinela
Ma opresc asupra ideilor din acest text, din punct de vedere stilistic negasind nici o fisura. Deci, iubirea aceasta pentru moarte si plecarea ei pentru un pumn de arginti, este o viziune neobisnuita asupra mortii. Deprimant vers "Eu nu mai sunt de folos nimanui"... PS Pentru mine moartea are ochi violeti.
nu am facut o afirmatie ci am facut o intrebare. pentru ca din punctul meu de vedere o afirmatie este relativ sententioasa si nu prea lasa loc de intors carul. in timp ce o intrebare porneste de la premisa ca oricine este "nevinovat" inainte de a se dovedi contrariul si isi poate demonstra "nevinovatia". sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. eu cred ca aici avem de a face cu oameni mari care (desi s-ar putea sa nu le placa descutiile despre regulament) sint nevoiti sa il respecte sau sa il "ia in consideratie" macar si de dragul de a nu aluneca inspre jungla. stiu ca nu poti (deocamdata) reincadra textul dar intrebarea mea a fost cu privire la decizia ta de incadrare si nu cu privire la daca iti place sau nu discutia despre asta.
Cred ca aici: http://www.hermeneia.com/content/re%C3%AEncadrarea-unui-text-la-o-alt%C4...
am explicat cit se poate de clar cum stau (deocamdata) lucrurile. In foarte scurt timp fiecare va putea sa is reincadreze singur textele.
Un poem foarte frumos. Un titlu sugestiv.
Nici nu ştiu ce strofă să aleg.
Uite, îmi place aici: "spectatorii sunt cei ce-mi poartă temerile/până la tremuratul celui din urmă genunchi"
şi ultima strofă e pe sufletul meu...
"caut un om cu aloe pe gânduri
și ninsoare albă moale pe cuvinte
cu pâine în loc de umăr și soare în loc de brațe
fiindcă sub tălpile lui încolțește grâul
iar în umbra lui nu cade niciun cer" - superb!
A "căuta un om", această construcţie poate avea după ea orice cuvânt, absolut orice cuvânt, că este cu "aloe" sau cu muşeţel sau cu miros de gutuie, ar suna la fel de bine în poem.
Apreciez maturitatea textului, comparaţia "pământului de sub tălpi" cu "firul metalic dintre două maluri" sau două lumi le-aş numi.
Îmi plac şi versurile: "ajuns prea târziu pentru a cere socoteală chibzuinței/sau pentru a încropi un moment de umanitate" care vin ca o explicaţie ştiinţifică şi e bine pentru cititor că nu rămâne în metaforă permanent, îl ajută să gândească un drum în poezia propusă.
Personal, un poem care nu lasă loc de cârcoteală.
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
meditez, maestre grămătic, meditez...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul de“Să facem un salt înafara luminii” în care tu şi cu mine, un el şi un ea, două pronume şi cu noi două patru tăceri, un singur înţeles, doar pentru noi “singurii vii”. “Strada aceasta” pe care ne lăsăm pielea de şarpe cu încetinitorul. Câtă măiestrie, cât detaliu poate să existe într-un “strigăt cu încetinitorul” la Adriana Lisandru în acest poem. Frica vine din cunoaştere, Adriana, iar când vine peste tine ca o avalanşă de metaforă scrobită cu aracet - cum îmi duceam eu fundiţele, la şcoală, pe creştet a învăţătură, aşa îmi privesc viaţa, acum, prin această “măciulie de mac”. Şi din ce par, cu atât devin. Frumos poem. Deosebit!
pentru textul : contre-jour de"Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet.” (Emil Cioran – “Schimbarea la față a României”)
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deUn poem cu rezonanţe profunde. Promit să revin cu un comentariu detaliat, Merită. Până atunci, las acest semn
pentru textul : incendiu pe autostradă deandu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
pentru textul : întrepătrunderi deAcest text trebuie șters fiindcă este un duplicat.
pentru textul : Anotimpul nașterii mele deVirgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
pentru textul : here comes that rainbow again deImi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
e ok!
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deAlma, chiar daca am ramas un pic pe ganduri la versul al treilea, vizuala ta mi-a reconfirmat ca-n simplu se oglindeste cel mai bine adancul si frumosul. Nu am cuvinte de critica, trimiterile sunt delicate si perfect conturate. Un poem ca o prima rasuflare.
pentru textul : texture deaș vrea să am cuvinte, dar nu am cuvinte, doar imaginea lui aplecată peste pian... peste lumea în care trăim...
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu demultumesc pentru indrumare, scumpa doamna! parerea ta despre text este lapidara si ironica. sper sa ai o vacanta placuta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deNormal că mulți s-au gândit la cifre și la cabală... și eu la fel. (Chiar îmi aminteam indirect de "Cabala bogoților" a lui Mihail Bulgakov și rolul lui Pittiș...). Dar și cititorii pot supralicita oferta... Nu cred că Tipheret e locul de început al fiecărei poezii, sau nu aici. În mod sigur, Keter reprezintă ceea ce a sugerat Vladimir.
pentru textul : sephirot III deo fi "poezie. meniul I" dar deocamdata ai incadrat-o la proza chiar ca trebuie sa imi gasesc un moderator ca sa pazeasca chestiile astea ca am obosit sa le tot semnalizez. chiar daca e birocratie si pentru unii poate nu valoreaza nimic totusi e un site pe care il vrem organizat nu harababura. chiar nimeni nu mai sesizeaza chestiile astea sau am cam ramas singur pe aici. nu ma pling, ca mie imi place solitudinea, dar daca tot mai postati mai uitati-va si la ce fac ceilalti
pentru textul : Meniul de apă și sânge deda Ioana, ai dreptate. simteam ca e ceva aiurea acolo si am avut o ezitare cind am pus acele versuri dar fiind prea "inginer" cautam o explicatie si nu eram gata sa modific fara sa o am. iata ca a venit "inginerul de scena" si m-a convins
pentru textul : winter love II deDesi se simte o usoara tenta ritmica prin rimele interioare (in ciuda lipsei cezurii) si dorintei pastrarii tonului de balada, textul mi se pare incoerent, un fel de joaca, un experiment haotic. Nu as putea remarca ceva anume, imi pare un text destul de slab. Ialin
pentru textul : a căzut o stea definalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
pentru textul : Carpe Diem dee „cartea” aceasta asa o licarire de traire autentica, ce pe drept se cere pastrata sub cheie:) poezia in general descrie o lume proprie, aici tu ai definit coltul tau personal, ai analizat la rece perspectivele si le-ai pus la pastrat cu tot cu sentimente, in asteptarea unor timpuri mai bune cred... mi-a placut prin naturaletea curgerii cuvintelor, tonul confesiv si folosirea persoanei 1, aduc un plus de real.
pentru textul : unei cărți depentru ca imi place. Creierele noastre sunt facute unul din neuroni, altul din anti-neuroni (nu spun care cum ca nu stiu nici eu la o adica) si cand se pun laolalta, iese cea mai tare eliberare de energie posibila. La provocarea ta insa nu am cum sa raspund pentru ca nu is in stare sa deliverez asa ceva si recunosc asta iata, inca inainte sa fim nevoiti sa scoatem pentru lupta ciorapii din dulap (deoarece de sabii nu poate fi vorba aici). Nu pot si pace. Dar nu cred ca asta ar trebui sa ne impiedice sa ne harjonim pe mai departe, tu ce crezi?
pentru textul : Cum se naște o poezie deConsider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
pentru textul : liquido deDespre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
remarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
pentru textul : Am fost poet odată desă fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
pentru textul : antiplatonice IX deDe aceea, poetul e foarte greu de mulţumit.
pentru textul : niciploaia deNa, interesant!
pentru textul : Bilet să te găsească de- Vladimir, Sancho Panza, va multumesc pentru faptul ca v-ati oprit un pic si la vrsurile mele. - Sancho Panza, comentariul tau este un deliciu. Atat de frumos ai "plonjat" printre versurile mele și atât de frumos ai prins imaginile si emotiile pe care am vrut sa le transmit! de parca tu ai fi fost autorul versurilor. Ai prins atat de frumos "tâlcul" versurilor mele! m-ai emoționat. Suntem atat de mici, orice am reuși, în fața acestui "tăvălug" uriaș, născocit chiar de noi, pământenii: TIMPUL, încât noi doar "curgem" cu el ,"T", marele "T", crezând că înotăm, mai mult, unii ne credem la un campionat de înot. Cât de frumos! dar în final aflăm adevărul: suntem într-o banală trecere!...materie - spirit - materie,...repetitiv!... Vă mai aștept, Cu drag, Marinela
pentru textul : Ninsoarea din noi deMa opresc asupra ideilor din acest text, din punct de vedere stilistic negasind nici o fisura. Deci, iubirea aceasta pentru moarte si plecarea ei pentru un pumn de arginti, este o viziune neobisnuita asupra mortii. Deprimant vers "Eu nu mai sunt de folos nimanui"... PS Pentru mine moartea are ochi violeti.
pentru textul : Moartea are păr auriu depe unele dintre aceste facilităţi le-am şi verificat. spun că tot ce am parcurs e ok. se cade să mulţumim.
pentru textul : Noutăți tehnice pe site - iulie 2013 denu am facut o afirmatie ci am facut o intrebare. pentru ca din punctul meu de vedere o afirmatie este relativ sententioasa si nu prea lasa loc de intors carul. in timp ce o intrebare porneste de la premisa ca oricine este "nevinovat" inainte de a se dovedi contrariul si isi poate demonstra "nevinovatia". sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. eu cred ca aici avem de a face cu oameni mari care (desi s-ar putea sa nu le placa descutiile despre regulament) sint nevoiti sa il respecte sau sa il "ia in consideratie" macar si de dragul de a nu aluneca inspre jungla. stiu ca nu poti (deocamdata) reincadra textul dar intrebarea mea a fost cu privire la decizia ta de incadrare si nu cu privire la daca iti place sau nu discutia despre asta.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deCred ca aici: http://www.hermeneia.com/content/re%C3%AEncadrarea-unui-text-la-o-alt%C4...
am explicat cit se poate de clar cum stau (deocamdata) lucrurile. In foarte scurt timp fiecare va putea sa is reincadreze singur textele.
nu sunt exigent doar de dragul de a fi exigent!
pentru textul : inge fjord deUn poem foarte frumos. Un titlu sugestiv.
Nici nu ştiu ce strofă să aleg.
Uite, îmi place aici: "spectatorii sunt cei ce-mi poartă temerile/până la tremuratul celui din urmă genunchi"
şi ultima strofă e pe sufletul meu...
"caut un om cu aloe pe gânduri
și ninsoare albă moale pe cuvinte
cu pâine în loc de umăr și soare în loc de brațe
fiindcă sub tălpile lui încolțește grâul
iar în umbra lui nu cade niciun cer" - superb!
A "căuta un om", această construcţie poate avea după ea orice cuvânt, absolut orice cuvânt, că este cu "aloe" sau cu muşeţel sau cu miros de gutuie, ar suna la fel de bine în poem.
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deApreciez maturitatea textului, comparaţia "pământului de sub tălpi" cu "firul metalic dintre două maluri" sau două lumi le-aş numi.
Îmi plac şi versurile: "ajuns prea târziu pentru a cere socoteală chibzuinței/sau pentru a încropi un moment de umanitate" care vin ca o explicaţie ştiinţifică şi e bine pentru cititor că nu rămâne în metaforă permanent, îl ajută să gândească un drum în poezia propusă.
Personal, un poem care nu lasă loc de cârcoteală.
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II dePagini