La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
Oriana, partea yang a ființei mele este impresionată de aprecierea ta. Cât despre efervescenta yin, am picurat-o în acest poem. Recunoscător și cu adâncă simpatie, Laurențiu
În dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
Cred ca ne vom asuma imperfectiunea cu pricina si nu vom modifica textul devotati ideii ca perfectiunea exista doar ca tendinta si nu ca realitate proprie omului... de asemenea, consideram ca semnificatia conceptelor si nivelul de sugestie al starilor induse poetic sunt mai reprezentative decat topica. Pe aceste considerente va asteptam sa comentati textul, desigur reliefand, in masura in care identificati, posibile greseli formale. As avea o rugaminte personala, in coerenta cu regulamentul acestui site... insemnarile de un rand se numesc eventual notite... in masura in care exista posibilitatea am dori comentarii.
domnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
Sunt de acord cu comentatorii dinaintea mea. Ai greşeli typo, de pildă "picoarele" sau "urâsc". Acestea pot fi corectate. Dar e nevoie de mai multă simplitate, autenticitate. De exemplu eu aş fi scris cam aşa (dar fiecare trebuie să îşi găsească propriul limbaj poetic):
cu picioarele înfipte
în pământ necălcat
îmbrăcat în haine simple
priveam
ameţit de conştient
omul simplu care digeră calm
părerea oricui
cu o zvâcnire de gând
m-am aşezat
în praful pământului
măsuram amprente de greşeli
clare în urmele mele
din orice perspectivă
aş privi apusul
spre care se îndreaptă omenirea
Am încercat doar să reformulez într-un limbaj mai firesc. Desigur nici varianta mea nu e frumoasă fiindcă poemul tău era prea abstract, câteva declaraţii cu tentă filozofică, aglomerate fără conexiuni aparente. Sunt de acord că numai ultimele două versuri zvâcnesc, palpitează poetic mai frumos.
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
ce frumos spui tu, Luminița: un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară, ce să mai zic? mulțumesc frumos!
Adrian, mulțam fain om bun! Să auzim de bine!
gânduri bune, vouă!
Da, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
adica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
În sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
Dancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana
Lucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
de acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
O construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
Younger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
despre text acum. recunosc, comparativ cu precedentul text pe care l-am comentat intr-o maniera aproximativ identica cu aceasta, este un poem bun, complex, frumos, chiar daca are citeva expresii fortate in opinia mea. si nu pot sa le mai descriu altfel decit "fortate". n-ar trebui sa fie o negatie inainte de "se leagănă ca un câine lobotomizat", fiindca ideea incepe cu "nimic din afară". se simte o mînă sigură în scriitura asta.
Mie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
Poemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
daca "servesti" pe bucatele, gasesti tot felul de frumos pe-aici. intregul, insa, imi pare ca ascunde ceva... sartre, nopti, frumusete, dragoste, barbatul in somn... Deci place bine de tot!:) Multam, poete, mare multam!
ce-ar insemna artistul fara dulcele lui subiectivism si jurnalistul fara ascutitul lui obiectivism?! in ceea ce priveste activismul, nu mai este, de multa vreme, o vorba amorfa a limbii de lemn comuniste. poate inseamna si ceva idealism combinat cu ceva efort facut in numele adevarului si al binelui.
ma bucur ca iti place "interviul" si iti multumesc. nu e nici despre cai si nici despre Oana, este despre zeppeline.
Consider că este cea mai reușită parte din Concert. Le-am recitit și pe celelalte, pentru a înțelege legătura dintre ele. Cred că fiecare cititor are alte chei și puține sunt comune, identice. Deosebit cum ai scris aici: "Și ce răspuns nu vrei să auzi? de ce ai murit și nimeni nu m-a întrebat dacă vrei să rămâi singur? și cui folosesc semnele acestea de piatră pe gât când moartea bate la ușă și nimeni nu stă să-i deschidă? m-a despicat de sufletul lumii." Despre"păsări de aer" s-a mai scris; aici am remarcat contextul aer/pământ (lut) (ca o păstrare a teluricului, comparativ cu zborul, cu verticalitatea). "Răsucește-l!" Ceasul, timpul, cercul, spirala, inelul și celelalte sub/înțelesuri (și mai mari).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deOriana, partea yang a ființei mele este impresionată de aprecierea ta. Cât despre efervescenta yin, am picurat-o în acest poem. Recunoscător și cu adâncă simpatie, Laurențiu
pentru textul : shambala deÎn dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deCred ca ne vom asuma imperfectiunea cu pricina si nu vom modifica textul devotati ideii ca perfectiunea exista doar ca tendinta si nu ca realitate proprie omului... de asemenea, consideram ca semnificatia conceptelor si nivelul de sugestie al starilor induse poetic sunt mai reprezentative decat topica. Pe aceste considerente va asteptam sa comentati textul, desigur reliefand, in masura in care identificati, posibile greseli formale. As avea o rugaminte personala, in coerenta cu regulamentul acestui site... insemnarile de un rand se numesc eventual notite... in masura in care exista posibilitatea am dori comentarii.
pentru textul : Orléans dedomnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
pentru textul : ploua în eden III desi uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu desory, lasa dracu poezia!!!!!!!!!!!!!!!
pentru textul : povestea soldatului de fier deSunt de acord cu comentatorii dinaintea mea. Ai greşeli typo, de pildă "picoarele" sau "urâsc". Acestea pot fi corectate. Dar e nevoie de mai multă simplitate, autenticitate. De exemplu eu aş fi scris cam aşa (dar fiecare trebuie să îşi găsească propriul limbaj poetic):
cu picioarele înfipte
în pământ necălcat
îmbrăcat în haine simple
priveam
ameţit de conştient
omul simplu care digeră calm
părerea oricui
cu o zvâcnire de gând
m-am aşezat
în praful pământului
măsuram amprente de greşeli
clare în urmele mele
din orice perspectivă
aş privi apusul
spre care se îndreaptă omenirea
Am încercat doar să reformulez într-un limbaj mai firesc. Desigur nici varianta mea nu e frumoasă fiindcă poemul tău era prea abstract, câteva declaraţii cu tentă filozofică, aglomerate fără conexiuni aparente. Sunt de acord că numai ultimele două versuri zvâcnesc, palpitează poetic mai frumos.
pentru textul : Gânduri pe aceeași limbă deMulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
pentru textul : Poem fără picioare deca jurnal merge. dar daca iubesti poezia, fa-o cu frica. ca si cum ti ar cadea degetele
pentru textul : Pași pe zăpadă deMultam bobadile. Desi abia am revenit din munti ma simt obosit ca dupa o zi de tras la coasa. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum (VIII) dece frumos spui tu, Luminița: un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară, ce să mai zic? mulțumesc frumos!
pentru textul : dj remember II deAdrian, mulțam fain om bun! Să auzim de bine!
gânduri bune, vouă!
Da, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
pentru textul : Barajul dedaniela, nu este rea ideea de titlu. îţi mulţumesc pentru semn.
pentru textul : imixtiune în intimitatea unei clipe deadica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
pentru textul : transformarea în alb deÎn sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
Felicitări, totuşi, pentru intenţie.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deDancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana
pentru textul : Pe când un consens? deLucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
pentru textul : figurine albnegre dede acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deSi eu iti multumesc. Intr-adevar, strofa 3 e cheia. as fi putut sa scriu textul intr-un stil mai aproape de ce se scrie azi. Poate am sa-l rescriu
pentru textul : Copacul (Psalm) deO construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deYounger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră deSi eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
pentru textul : ars poetica I dedespre text acum. recunosc, comparativ cu precedentul text pe care l-am comentat intr-o maniera aproximativ identica cu aceasta, este un poem bun, complex, frumos, chiar daca are citeva expresii fortate in opinia mea. si nu pot sa le mai descriu altfel decit "fortate". n-ar trebui sa fie o negatie inainte de "se leagănă ca un câine lobotomizat", fiindca ideea incepe cu "nimic din afară". se simte o mînă sigură în scriitura asta.
pentru textul : incoruptibil deMie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
pentru textul : Planeta maimuțelor dePoemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
daca "servesti" pe bucatele, gasesti tot felul de frumos pe-aici. intregul, insa, imi pare ca ascunde ceva... sartre, nopti, frumusete, dragoste, barbatul in somn... Deci place bine de tot!:) Multam, poete, mare multam!
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deDomnule AAA,
pentru textul : Dor virtual denu înţeleg ce doriţi de la mine?!
Nu am venit aici în căutare de fani...
ce-ar insemna artistul fara dulcele lui subiectivism si jurnalistul fara ascutitul lui obiectivism?! in ceea ce priveste activismul, nu mai este, de multa vreme, o vorba amorfa a limbii de lemn comuniste. poate inseamna si ceva idealism combinat cu ceva efort facut in numele adevarului si al binelui.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dema bucur ca iti place "interviul" si iti multumesc. nu e nici despre cai si nici despre Oana, este despre zeppeline.
Si noi cu ce ne alegem Profetule? Andu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deConsider că este cea mai reușită parte din Concert. Le-am recitit și pe celelalte, pentru a înțelege legătura dintre ele. Cred că fiecare cititor are alte chei și puține sunt comune, identice. Deosebit cum ai scris aici: "Și ce răspuns nu vrei să auzi? de ce ai murit și nimeni nu m-a întrebat dacă vrei să rămâi singur? și cui folosesc semnele acestea de piatră pe gât când moartea bate la ușă și nimeni nu stă să-i deschidă? m-a despicat de sufletul lumii." Despre"păsări de aer" s-a mai scris; aici am remarcat contextul aer/pământ (lut) (ca o păstrare a teluricului, comparativ cu zborul, cu verticalitatea). "Răsucește-l!" Ceasul, timpul, cercul, spirala, inelul și celelalte sub/înțelesuri (și mai mari).
pentru textul : Concert de muzică de Paște dePagini