Iată și un omagiu "fractal" dedicat femeii! Eludînd șabloanele cinismului contemporan versurile au o delicatețe și o frumusețe aparte. Lirismul se degajă asemenea unui parfum discret și de mare valoare. Mesajul nu este unul evident, brusc și plin de umor așa cum întîlnim bunăoară la Dl. Cărtărescu, dar are ceva inefabil, suav și totuși gingăș în izbucnirea sa exuberantă, degajă o vitalitate aparte așa cum doar în pragul primăverii, au uneori oamenii un moment de reverie. Mulțumim, dle. Emilian Pal
Imaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
sapphire, cititi va rog frumos atent comentariul meu. am zis ca este pierdere de timp, sa vb. prostii in loc sa facem comentarii. domnule titarenco, eu sustin ca dvs. nu ati argumentat sub nicio forma comentariu, de aceea il consider gratuit. in rest aveti perfecta dreptate si va rog frumos sa ma iertati. oricum eu tot cu formule de politete o sa ma adresez. si nu cu parere de rau. chiar cu respectul cuvenit. seara buna
devin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
Tu traiesti singura? N-as fi crezut într-un veac! :))
Cât priveste Dan Stanca, sau oricare alt autor român, este pentru mine mai greu de procurat "printre straini".
si zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
mi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
Textul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
Labiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
ceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
te iau la mine pe blog, www.ioanbistriteanul.ro. Îmi place cum scrii, te public acolo cu tot cu numele de autor. Dar numai dacă îmi dai undă verde. Şi fur eu de pe aci :)
dom'le, oi fi au in California (unde e cald si bine iar zapada nu e decit pe munti ca intr-un tablou inofensiv) dar aceste rinduri nu au putut sa ma lase... rece. prima strofa este categoric un tablou in versuri. foarte reusit. a doua strofa este ca si cum ideea de imagine literara capata trup si se metamorfozeaza in voluptate si senzual calin. si trebuie sa recunosc ca totul imi pare (cel putin mie) scris cu infrinarea necesara austeritatii estetice.
dragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
Citind cometariile voastre am avut emotia intoarcerii acasa, un loc cu legaturi uneori mai puternice decat corespondentul real. In loc sa va multumesc, voi continua sa va descopar.
Nu dispar, ma fura din pacate evenimentele. :o)
D-lui Gorun
Nu am ajuns si probabil ca nu voi ajunge vreodata la starea de scriere. Ce vreau sa spun este ca ma onoreaza atentia dumneavoastra desi mi se pare nemeritata. Incerc totusi sa ajung cat mi aprope de starea aceea tocmai pentru ca n-am gasit alta modalitate mai buna decat cuvantul pentru a scoate la iveala "statuile" la care ceva lucreaza in mine.
Textul acesta demonstreaza ca nu este oricand indicat a se omite diacriticile total. Cel putin partea cu "oare ati incercat" nici nu mi-am dat seama ca e acolo, a trebuit sa reiau fraza pentru a o citi cum era firesc. La "rotulele genunchilor" din moment ce nu a existat nicio asociere metaforica ce poate implica "rotulele" cred ca existenta "genunchilor" este superflua. Descrierea mortilor ciopartiti imi aduce aminte de Remarque ("Pe frontul de vest nimic nou"). Fraza "războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii" suna fals si ambiguu. Mortii erau multi si umflati pe campii sau multi dintre morti erau umflati pe campii ? Imagini macabre, o constructie in jurul unei idei a razboiului, dar care pica. Razboiul se opreste pentru ca... "ne-a invatat iubirea". Ideea lipsei iubirii in contextul anterior nu este sustinuta in niciun fel, iar faptul ca un razboi este dus din lipsa de iubire devine o speculatie. La nivelul textului am remnarcat constructiile cu tenta negativa unele destul de bine conturate prin aliteratiile in "ne" si am remarcat o tendinta si la alti autori de utilizare a epizeuxisurilor negative. Aici "nici dupa". - "filele galbene ale hrisoavelor" stereotip. Mi-a placut ideea "calai bolnavi de tanjet". Cred ca ati putea concentra ideile mai mult... Ialin
ideea imi apartine, virgil. mi-a venit cand raspundeam la "askalon" si cand mi-am pus iar problema inspiratiei, catharsisului, etc. nu stiu si nu stau sa verific daca a mai avut-o cineva inaintea mea si daca are copyright pe ea. fireste ca in tratatele de specialitate procesul de creatie este larg dezbatut. poate de asta ar fi nevoie si de un dialog pe marginea colajului, pentru ca stiu sigur ca sunt si profesionisti ai literaturii si psihologiei si alte feluri de specialisti ai cuvantului si ai ideii in hermeneia care ar putea sa imprime discutiei directii clara. altfel, fiecare posteaza textele pe proprie raspundere si le apartin, chiar daca experimentul se afla sub numele meu, cu alte cuvinte nu voi da copy/paste pentru a muta ce e mai sus pe alt medium. poate a fost mai bine sa specific toate astea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iată și un omagiu "fractal" dedicat femeii! Eludînd șabloanele cinismului contemporan versurile au o delicatețe și o frumusețe aparte. Lirismul se degajă asemenea unui parfum discret și de mare valoare. Mesajul nu este unul evident, brusc și plin de umor așa cum întîlnim bunăoară la Dl. Cărtărescu, dar are ceva inefabil, suav și totuși gingăș în izbucnirea sa exuberantă, degajă o vitalitate aparte așa cum doar în pragul primăverii, au uneori oamenii un moment de reverie. Mulțumim, dle. Emilian Pal
pentru textul : țara lui vam deȘi tu, Brutus?
pentru textul : silent night deImaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
pentru textul : soliloquy deam uitat sa spun (desi initial a fost un alt titlu), titlul e "catchy"
pentru textul : (la nunta din cană, Galileea) desapphire, cititi va rog frumos atent comentariul meu. am zis ca este pierdere de timp, sa vb. prostii in loc sa facem comentarii. domnule titarenco, eu sustin ca dvs. nu ati argumentat sub nicio forma comentariu, de aceea il consider gratuit. in rest aveti perfecta dreptate si va rog frumos sa ma iertati. oricum eu tot cu formule de politete o sa ma adresez. si nu cu parere de rau. chiar cu respectul cuvenit. seara buna
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă dedevin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a decel insetat trece pe linga fintinile nesomnului, la nesfirsit...
pentru textul : uitare deTu traiesti singura? N-as fi crezut într-un veac! :))
pentru textul : Doar un fel de a spune deCât priveste Dan Stanca, sau oricare alt autor român, este pentru mine mai greu de procurat "printre straini".
si zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
pentru textul : coborârea în Carte demi se pare ca de la versul patru pornești într-o logoree utopica
pentru textul : pastel de iarnă deTextul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deva dau dreptate,textul este slab.
pentru textul : Protestul celor fără de noroc deam vrut sa transmit un mesaj.atat
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
pentru textul : Hermeneia v 1.5 demi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
pentru textul : Gena balanței dele pun, doamna profesoara. va rog sa nu ma mai trageti de urechea aia, ca nu mi s-a vindecat de cand ati sfasiat-o ultima oara. :) a ta cu pansele
pentru textul : cazane deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre deTextul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
pentru textul : domnule Labiș deLabiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
ceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
pentru textul : inner smile deteribil imi place. totul. dar, mai ales, a doua unitate. care insa, fara prima, nu ar avea asa o forta. cred ca ar trebui remarcata.
pentru textul : e v a dete iau la mine pe blog, www.ioanbistriteanul.ro. Îmi place cum scrii, te public acolo cu tot cu numele de autor. Dar numai dacă îmi dai undă verde. Şi fur eu de pe aci :)
pentru textul : prima doamnă dedom'le, oi fi au in California (unde e cald si bine iar zapada nu e decit pe munti ca intr-un tablou inofensiv) dar aceste rinduri nu au putut sa ma lase... rece. prima strofa este categoric un tablou in versuri. foarte reusit. a doua strofa este ca si cum ideea de imagine literara capata trup si se metamorfozeaza in voluptate si senzual calin. si trebuie sa recunosc ca totul imi pare (cel putin mie) scris cu infrinarea necesara austeritatii estetice.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy dedragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
pentru textul : Höre Israel deDoina, Adrian
Citind cometariile voastre am avut emotia intoarcerii acasa, un loc cu legaturi uneori mai puternice decat corespondentul real. In loc sa va multumesc, voi continua sa va descopar.
Nu dispar, ma fura din pacate evenimentele. :o)
D-lui Gorun
Nu am ajuns si probabil ca nu voi ajunge vreodata la starea de scriere. Ce vreau sa spun este ca ma onoreaza atentia dumneavoastra desi mi se pare nemeritata. Incerc totusi sa ajung cat mi aprope de starea aceea tocmai pentru ca n-am gasit alta modalitate mai buna decat cuvantul pentru a scoate la iveala "statuile" la care ceva lucreaza in mine.
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei deprecizarea facuta este in conformitate cu informatiile furnizate de site-ul : http://ro.wikipedia.org/wiki/Cruce dvs?
pentru textul : rosario deTextul acesta demonstreaza ca nu este oricand indicat a se omite diacriticile total. Cel putin partea cu "oare ati incercat" nici nu mi-am dat seama ca e acolo, a trebuit sa reiau fraza pentru a o citi cum era firesc. La "rotulele genunchilor" din moment ce nu a existat nicio asociere metaforica ce poate implica "rotulele" cred ca existenta "genunchilor" este superflua. Descrierea mortilor ciopartiti imi aduce aminte de Remarque ("Pe frontul de vest nimic nou"). Fraza "războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii" suna fals si ambiguu. Mortii erau multi si umflati pe campii sau multi dintre morti erau umflati pe campii ? Imagini macabre, o constructie in jurul unei idei a razboiului, dar care pica. Razboiul se opreste pentru ca... "ne-a invatat iubirea". Ideea lipsei iubirii in contextul anterior nu este sustinuta in niciun fel, iar faptul ca un razboi este dus din lipsa de iubire devine o speculatie. La nivelul textului am remnarcat constructiile cu tenta negativa unele destul de bine conturate prin aliteratiile in "ne" si am remarcat o tendinta si la alti autori de utilizare a epizeuxisurilor negative. Aici "nici dupa". - "filele galbene ale hrisoavelor" stereotip. Mi-a placut ideea "calai bolnavi de tanjet". Cred ca ati putea concentra ideile mai mult... Ialin
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deremarc:
pentru textul : cu un acvariu în minus de"nicicând liftul nu se va bloca în inimă"
uite vezi, de aia nu esti. iar in ce priveste lauda, stii cum zice vorba aia romaneasca, lasa sa ti-o aduca altii.
pentru textul : Viraj mult prea strâns demultumesc frumos de reactie si cuvinte. ma bucur cind cineva se opreste si spune, orisicit.
pentru textul : ai plîns şi cerul s-a înseninat defain asternuta ideea! a picat bine pentru mine si dimineata in care m-am trezit. multam!
poate ca nu mai era nevoie de ultimele 3 versuri, e suficienta claritate in contactul "vizual":)
pentru textul : pândă deideea imi apartine, virgil. mi-a venit cand raspundeam la "askalon" si cand mi-am pus iar problema inspiratiei, catharsisului, etc. nu stiu si nu stau sa verific daca a mai avut-o cineva inaintea mea si daca are copyright pe ea. fireste ca in tratatele de specialitate procesul de creatie este larg dezbatut. poate de asta ar fi nevoie si de un dialog pe marginea colajului, pentru ca stiu sigur ca sunt si profesionisti ai literaturii si psihologiei si alte feluri de specialisti ai cuvantului si ai ideii in hermeneia care ar putea sa imprime discutiei directii clara. altfel, fiecare posteaza textele pe proprie raspundere si le apartin, chiar daca experimentul se afla sub numele meu, cu alte cuvinte nu voi da copy/paste pentru a muta ce e mai sus pe alt medium. poate a fost mai bine sa specific toate astea.
pentru textul : ce am scris "atunci" dePagini