as evita, totusi, alaturari precum "cu cântece"...ma gandeam la o formulare de genul
"să mergi unde frunzele cântă/neauzite de om"
apoi, mi se pare mai potrivit, d.p.d.v al acuratetii exprimarii, "treci prin miezul cântecelor/ cu o simplă atingere" (s-ar evita repetitia lui "cu" in acelasi vers) si "în pragul diminetii cânta cocoşii de munte" ("când cântă" nu prea... cântă, luate impreuna).
mi-au placut, insa, cocosii aceia de munte, "taina barbatului
îndumnezeită în tine" (atentie, diacritice lipsa aici!) si comparatia din final.
cred ca e un typo in prima strofa ("lumina a zilei") si, in strofa 3, de corectat "tacută"
Răspunsuri - scrisesem un răspuns care văd că s-a pierdut în spațiu. Ideea acestui tip de experiment nu e nouă, dar mă pot lăuda că îmi aparține în materie de sonet.Câteva sonete de acest tip mi-au apărut, de altfel , în revista Apostrof. Mai încearcă cineva să mă copieze, să realizeze parafraze, fără să menționeze sursa de inspirație. Și eu mă bucur pentru întîlniri dragi. Voi continua și acest tip de joc literar, cu convingerea că, dincolo de ideia de experiment propriu-zis, rămâne, ceea ce ați remarcat, o asociere uneori insolită între termeni . Să ne auzim sănătoși.
Interesant mod de a vedea "Cartea cărţilor de poezie" ca obstacol, dar privirea care o face, este lucidă, ochiul e îndreptat în toate părţile deodată, iar să gândeşti la rece în momente fierbinţi, nu e la îndemâna oricui. Nu cred că părerea mea unilaterală îşi are locul aici, dar undeva trebuie s-o spun: că pentru mulţi dintre cei care am fost adolescenţi în timpul "Flăcării", aceasta a fost singura noastră raţie de libertate, iar cărţile lui Adrian Păunescu, pentru că se dădeau pe sub mână, le găseai doar în secuime. Aşa gândesc şi-mi amintesc acum. Mâine? Cine ştie? Atât şi peniţă pentru un excelent şi necesar articol.
aici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
Actaeon, e o localitate dupa care jinduiesc toata iarna; acolo am vazut prima oara copaci de leandri in drumul spre faleza cind ieseam cu Boba (un biet caine, a murit deja) sa alergam la 6 dimineata; faceam un ocol sub mirosul acela de vara, mare si leandri pina in dreptul unui arbore mare de piper...dar asta e alta poezie.
Bine v-am gasit! Am citit regulamentul si modificarile pe care le-ati facut ulterior. Il voi reciti, poate mi-a scapat ceva. Oricum am inteles ca aici atmosfera este mai relaxata decat pe alte site-uri literare, dar se pare ca nu e asa. Bineinteles daca nu se intrece limita. Si eu se pare, fortata de imprejurari, am intrecut-o. Totul a plecat de la "Incognito". Atat am de spus. Habar nu aveam de pagina margas. Am gresit, recunosc, nu mi-am vazut "d-ale mele". Multumesc pentru atentionare, cat despre sus pendare sper sa nu. Mai vedem. Oricum eu ma autosuspend la timp. Stiu. Ce nu stiu este cand imi stabilesc parola. Nu-mi place sa comunic pe privat. Succes si voua va doresc!
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
Imi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
Deși e o poezie în care lumina pătrunde ca o avalanșa, Tincuța își păstrează nota ei de autenticitate, printr-o elegantă tristețe. Da, puctual, ne poate trimite ușor și la Nichita Stănescu. Și aceasta se întâmplă nu pentru că și-ar fi propus Tincuța. Există coincidențe de sensibilitate poetică. Și, nu mai știu acum cine (era un critic sau un poet sau nici nu mai are importanta ce era) spunea că e foarte greu să fii nichitscian. E o utopie. Ofer Ticuței o peniță îndeosebi pentru "eu înnodam nopțile așteptând/ să-mi crească degetele până la lună". Pentru că mi-a oferit iluzia de a îmbrățișa cu melancolie, visul.
am citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
Ioana, "din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului." poate fi ușor confundat cu o jignire, având în vedere locația lui Virgil. Eu pot să accept revenirea ta, și voi accepta probabil la nesfărșit modul în care tu faci comentarii ambigue pentru ca apoi să revii spunând că nu ai jignit. Problema este cam cât crezi tu că poți să faci asta fără ca nimeni în afară de tine să nu fie convins de intențiile tale, pentru că asta este ceea ce contează în cele din urmă. Chestia cu "m-ai jignit spunându-mi că am jignit" sau "m-ai jignit dându-mi de înțeles că nu am înțeles poezia" etc face parte tot din atitudinea defensivă despre care vorbeam. Eu acționez în calitate de moderator, iar materialul meu sunt din păcate cuvintele voastre. Faptul că eu consider ceva o abatere nu este o jignire, iar dacă nu poți accepta să ți se atragă atenția, încearcă să îți păstrezi comentariile regulamentare și să îți imaginezi că și cei care citesc sunt oameni la fel de inteligenți ca și tine care știu să citească un comentariu cu dublu sens. Ca acesta, de exemplu: "Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu , ". Știu foarte bine cui se adresează poezia, și am intervenit și acolo. Cu permisiunea voastră, editorii au și ei viețile și problemele lor personale și nu pot interveni peste tot în timp util. Apreciem când ne atrageți atenția că ne-a scăpat ceva, dar aceasta nu înseamnă că veți aprecia voi și unde NU este cazul să intervenim. Sper să fie ultimul comentariu care nu se referă la text, Ioana. Și desigur, nu îți comandă nimeni timpul, dar dacă nu ai timp să comentezi un text, te rog să te abții să lași doar comentarii ambigue, nu te obligă nimeni, poți să amâni până când ai timp, sau să nu intervii. În această idee ai fost atenționată să comentezi textul oricât de dur ți-ai dori.
Mie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
da, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
Multumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
si eu sunt de acord cu Emil, adica:
da, e o joaca. dar e joaca unui virtuoz.
si poate ca n-ar fi rau ca Silvia si Cristina sa revina aici si sa faca un mic efort... intru justificarea penitelor.
asta, numai asa, ca sa piarda Emil pariul! :)
Daniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?
Marius, nu ne interesează ce site-uri vizitezi tu și nici unde ai mai citit textul acesta. După cum nu ne interesează ce număr ai la pantofi sau ce ai mîncat dimineață. Ceea ce trebuie să faci pentru că ai acceptat să respecți regulamentul Hermeneia, și ceea ce ți s-a spus că ne interesează este motivul pentru care ai acordat această peniță. Atît și nimic mai mult. Dacă vrei să îți păstrezi privilegiul de a acorda penițe pe Hermeneia va trebui să oferi justificări gestului conform, așa cum am spus, regulamentului la care ai aderat de bună voie. Sper că acum este clar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi se pare o varianta mai bun decat prima.
as evita, totusi, alaturari precum "cu cântece"...ma gandeam la o formulare de genul
"să mergi unde frunzele cântă/neauzite de om"
apoi, mi se pare mai potrivit, d.p.d.v al acuratetii exprimarii, "treci prin miezul cântecelor/ cu o simplă atingere" (s-ar evita repetitia lui "cu" in acelasi vers) si "în pragul diminetii cânta cocoşii de munte" ("când cântă" nu prea... cântă, luate impreuna).
mi-au placut, insa, cocosii aceia de munte, "taina barbatului
îndumnezeită în tine" (atentie, diacritice lipsa aici!) si comparatia din final.
cred ca e un typo in prima strofa ("lumina a zilei") si, in strofa 3, de corectat "tacută"
pentru textul : În ochii tăi deRăspunsuri - scrisesem un răspuns care văd că s-a pierdut în spațiu. Ideea acestui tip de experiment nu e nouă, dar mă pot lăuda că îmi aparține în materie de sonet.Câteva sonete de acest tip mi-au apărut, de altfel , în revista Apostrof. Mai încearcă cineva să mă copieze, să realizeze parafraze, fără să menționeze sursa de inspirație. Și eu mă bucur pentru întîlniri dragi. Voi continua și acest tip de joc literar, cu convingerea că, dincolo de ideia de experiment propriu-zis, rămâne, ceea ce ați remarcat, o asociere uneori insolită între termeni . Să ne auzim sănătoși.
pentru textul : efigia edenului eretic deInteresant mod de a vedea "Cartea cărţilor de poezie" ca obstacol, dar privirea care o face, este lucidă, ochiul e îndreptat în toate părţile deodată, iar să gândeşti la rece în momente fierbinţi, nu e la îndemâna oricui. Nu cred că părerea mea unilaterală îşi are locul aici, dar undeva trebuie s-o spun: că pentru mulţi dintre cei care am fost adolescenţi în timpul "Flăcării", aceasta a fost singura noastră raţie de libertate, iar cărţile lui Adrian Păunescu, pentru că se dădeau pe sub mână, le găseai doar în secuime. Aşa gândesc şi-mi amintesc acum. Mâine? Cine ştie? Atât şi peniţă pentru un excelent şi necesar articol.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deaici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
pentru textul : amalia deActaeon, e o localitate dupa care jinduiesc toata iarna; acolo am vazut prima oara copaci de leandri in drumul spre faleza cind ieseam cu Boba (un biet caine, a murit deja) sa alergam la 6 dimineata; faceam un ocol sub mirosul acela de vara, mare si leandri pina in dreptul unui arbore mare de piper...dar asta e alta poezie.
pentru textul : confesiune deBine v-am gasit! Am citit regulamentul si modificarile pe care le-ati facut ulterior. Il voi reciti, poate mi-a scapat ceva. Oricum am inteles ca aici atmosfera este mai relaxata decat pe alte site-uri literare, dar se pare ca nu e asa. Bineinteles daca nu se intrece limita. Si eu se pare, fortata de imprejurari, am intrecut-o. Totul a plecat de la "Incognito". Atat am de spus. Habar nu aveam de pagina margas. Am gresit, recunosc, nu mi-am vazut "d-ale mele". Multumesc pentru atentionare, cat despre sus pendare sper sa nu. Mai vedem. Oricum eu ma autosuspend la timp. Stiu. Ce nu stiu este cand imi stabilesc parola. Nu-mi place sa comunic pe privat. Succes si voua va doresc!
pentru textul : cântec de dragoste deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea debobadile, toată osteneala noastră în ale scrisului e clădită pe imaginație! să ne imaginăm, deci, o mare iubire. să ne imaginăm și ...deznodământul...
pentru textul : Radical din doi deImi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... demintea incretita (de singuratate) dureaza cat un permanent sau mai putin? se asorteaza cu cerceii lungi sau cu sosonii?
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea dete îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
pentru textul : un tren numit eu deDeși e o poezie în care lumina pătrunde ca o avalanșa, Tincuța își păstrează nota ei de autenticitate, printr-o elegantă tristețe. Da, puctual, ne poate trimite ușor și la Nichita Stănescu. Și aceasta se întâmplă nu pentru că și-ar fi propus Tincuța. Există coincidențe de sensibilitate poetică. Și, nu mai știu acum cine (era un critic sau un poet sau nici nu mai are importanta ce era) spunea că e foarte greu să fii nichitscian. E o utopie. Ofer Ticuței o peniță îndeosebi pentru "eu înnodam nopțile așteptând/ să-mi crească degetele până la lună". Pentru că mi-a oferit iluzia de a îmbrățișa cu melancolie, visul.
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deam citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
pentru textul : decembre deacest text este un duplicat. te rog sa il stergi
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deAtenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
În rest, citim, citim.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist dema duce cu gîndul la Dead Man al lui Jim Jarmusch. v-ati gîndit vreodata sa deveniti scenarist? :D asta ar putea fi baza unei savuroase Christmas Tale
pentru textul : a christmas tale deIoana, "din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului." poate fi ușor confundat cu o jignire, având în vedere locația lui Virgil. Eu pot să accept revenirea ta, și voi accepta probabil la nesfărșit modul în care tu faci comentarii ambigue pentru ca apoi să revii spunând că nu ai jignit. Problema este cam cât crezi tu că poți să faci asta fără ca nimeni în afară de tine să nu fie convins de intențiile tale, pentru că asta este ceea ce contează în cele din urmă. Chestia cu "m-ai jignit spunându-mi că am jignit" sau "m-ai jignit dându-mi de înțeles că nu am înțeles poezia" etc face parte tot din atitudinea defensivă despre care vorbeam. Eu acționez în calitate de moderator, iar materialul meu sunt din păcate cuvintele voastre. Faptul că eu consider ceva o abatere nu este o jignire, iar dacă nu poți accepta să ți se atragă atenția, încearcă să îți păstrezi comentariile regulamentare și să îți imaginezi că și cei care citesc sunt oameni la fel de inteligenți ca și tine care știu să citească un comentariu cu dublu sens. Ca acesta, de exemplu: "Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu , ". Știu foarte bine cui se adresează poezia, și am intervenit și acolo. Cu permisiunea voastră, editorii au și ei viețile și problemele lor personale și nu pot interveni peste tot în timp util. Apreciem când ne atrageți atenția că ne-a scăpat ceva, dar aceasta nu înseamnă că veți aprecia voi și unde NU este cazul să intervenim. Sper să fie ultimul comentariu care nu se referă la text, Ioana. Și desigur, nu îți comandă nimeni timpul, dar dacă nu ai timp să comentezi un text, te rog să te abții să lași doar comentarii ambigue, nu te obligă nimeni, poți să amâni până când ai timp, sau să nu intervii. În această idee ai fost atenționată să comentezi textul oricât de dur ți-ai dori.
pentru textul : e bună tipa deMie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
pentru textul : poetul III deda, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
pentru textul : canon să dormim împreună deMultumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dema tem ca ai putea inscrie textele acestea la Note. Mi-e greu sa vad in ele elementul de jurnal Parerea mea
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae depentru că nu toată lumea știe. that's the point. există riscul unei „contextualizări confuzatoare(sic!)”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir desi eu sunt de acord cu Emil, adica:
da, e o joaca. dar e joaca unui virtuoz.
si poate ca n-ar fi rau ca Silvia si Cristina sa revina aici si sa faca un mic efort... intru justificarea penitelor.
pentru textul : timidă umbra ta de fată deasta, numai asa, ca sa piarda Emil pariul! :)
bine, prieteni. am inteles.
pentru textul : hiatus deDaniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii deAlma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?
Toate cele bune,
pentru textul : Mica țigariadă deEugen.
OK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" detypo: înainte
pentru textul : în zori deMarius, nu ne interesează ce site-uri vizitezi tu și nici unde ai mai citit textul acesta. După cum nu ne interesează ce număr ai la pantofi sau ce ai mîncat dimineață. Ceea ce trebuie să faci pentru că ai acceptat să respecți regulamentul Hermeneia, și ceea ce ți s-a spus că ne interesează este motivul pentru care ai acordat această peniță. Atît și nimic mai mult. Dacă vrei să îți păstrezi privilegiul de a acorda penițe pe Hermeneia va trebui să oferi justificări gestului conform, așa cum am spus, regulamentului la care ai aderat de bună voie. Sper că acum este clar.
pentru textul : Cântec dePagini