Prima strofa mi se pare putin cam haotica, mai ales ca "noapte avida de dragoste" mi se pare o stingacie. In rest, in opinia mea, mi-a placut jocul acesta.

sunt mult mai frumos aşezate aşa. nu ştiu dacă aş fi reuşit.

textul mi se pare doar descriptiv dar fara poezie

Apreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:

Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.

Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).

...trebuie să recunosc și faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este șlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu și cum spunea Călin, nostim. apreciez și modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calitățile epice dar și pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeași pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune penițe:).felicitări Tincuța! cu gânduri bune, paul te superi dacă preiau "șarampoi" și îl ciumpalacesc?:)

Niet Virgile, tocmai asta e... daca ceea ce ai fi scris tu pana acum ar fi fost doar clisee nu m-as fi obosit sa ma oftic la aceasta lectura. Dar eu stiu ca nici tu nu crezi ce ai spus :-) Bobadil.

pai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?

Cu scuze că intervin, dar nicidecum ”ne-au măcinat vînturile” în poezie. În rest, e frumos. Cum se cheamă parfumul albastru?

profitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.

"imaginea unei femei mi se prelinge pe retină abandonându-se apoi nisipului arămiu" - frumos formulată, însă îmi pare puțin facilă. A doua strofă are un început de excepție. Totuși, "pletele negre precum un început de dorință" este iarăși, cam uzitat. Final reușit!

Draga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu

Proza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)

I uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.

Idei perimate, versificație anapoda, imagini comune. Ultimele poezii postate au fost extrem de slabe, părerea mea. Se pare că e epidemie de așa ceva în ultimul timp pe hermeneia.