te prinde interesant aerul asta usor invechit, foarte fain asumate deciziile cu privire la forma avand in vedere ca pornesti cu un alt risc, ala de a cita si remixa un pasaj religios. cred ca, pana la urma, e ok. e destulde puternic cum mergi pe punct-contrapunct, cum mi se pare ca faci aici:
"de aceea zic. iubește-ți aproapele tău, nenorocitule.
aproapele meu atît de mult și de aproape mă iubește
că uite
lumina se ridică din trupul meu
și cînd el trece prin ea
fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte.
și copilul acela sunt eu, demult
cînd aproapele meu era copil și el
eu încasam curele la fundul gol și el mînca cireșele
și dimineața suspinam ușor, prin somn
în timp ce visam și înțelegeam
că n-o să fiu singur niciodată."
mai vin prin pagina ta, mi-a placut si m-a intrigat textul tau, mai ales stiind ce scrii de obicei. salut!
imaginea din strofele 3-4 este foarte bună, am încercat-o, transmite o emoţie artistică care deşteaptă cititorul, pentru mine asta e important. dar eu nu vreau să rămân datoare.
mulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
moi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
Mulţam de citire. Am renunţat la un cuvânt ce marca un loc comun, şi mie mi se păruse în plus. Cred şi eu că partea prea tehnică cu pricina se mai poate lucra.
În rest, nu cred că are nici o legătură încercarea mea de poem cu opera menţionată aici. Cu prietenie.
Am trimis şi eu la concursul menţionat de tine Alina...cred că nu am luat nici nota 8, iar la publicare desigur mi-au tăiat altfel versurile, au scuze că din lipsă de spaţiu pe pagină. Nu cred că există reguli clare în ce priveşte ce poezie câştigă la un concurs, cred că mai contează şi norocul. Îţi doresc să citeşti lucruri frumoase şi să scrii frumos!
Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
ma simt, deja, la pensie:)
Mi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
Domnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
andu
privilegiul acesta revine altei personalitati de aici de pe site Gorune, guess who likes fast food culture? Matale doar te eschivezi, iar eu... rade ciob de oala sparta.
puteti incadra textul la "limbi straine", deruland acea lista a "sectiunilor" care apare la postare. Sectiunea "limbi straine" e sub "traduceri" si "bilingv". asta nu ii va afecta cu nimic vizibilitatea pe prima pagina a sitului.
dragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
Înainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
involuntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
margas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
Nu puteam. Iniţial, am vrut să postez "Antijoc". Dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele". Am încuract titlurile şi am remediat. "Antijoc" şi "Ultima întâlnire cu sinele" sunt două texte diferite. Mă bucur că ai intrat să-mi arăţi ce spirit de observaţie ai.
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
Sincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
Felicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Poemele tale mai noi cât ai postat cât am citit sunt scrise ca la confesional, oricum cam ăsta e stilul tău, te confesezi cititorului obligîndu-l să se bage în pielea ta, însă uneori, ca în acest poem, cred că abuzezi. În schimb, tu ai mereu câteva imagini frumoase, aici cea cu cerul care se crapă, cam în orice poem al tău există așa ceva, ceea ce face gălușca mai ușor de înghițit, o tehnică destul de bună de captare a bunăvoinței cititorului posibil obosit.
Finalul mi se pare că abuzează de prea multe cuvinte presupunînd că se dorește minimalist în contextul acestui poem prolix.
Virgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
poate ai dreptate Virgil,devine prea explicită,dar asta e expediat astăzi ar fi ca o ștampilă,încrustînd momentul expedierii mulțumesc pentru comm numai de bine, george
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te prinde interesant aerul asta usor invechit, foarte fain asumate deciziile cu privire la forma avand in vedere ca pornesti cu un alt risc, ala de a cita si remixa un pasaj religios. cred ca, pana la urma, e ok. e destulde puternic cum mergi pe punct-contrapunct, cum mi se pare ca faci aici:
"de aceea zic. iubește-ți aproapele tău, nenorocitule.
aproapele meu atît de mult și de aproape mă iubește
că uite
lumina se ridică din trupul meu
și cînd el trece prin ea
fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte.
și copilul acela sunt eu, demult
cînd aproapele meu era copil și el
eu încasam curele la fundul gol și el mînca cireșele
și dimineața suspinam ușor, prin somn
în timp ce visam și înțelegeam
că n-o să fiu singur niciodată."
mai vin prin pagina ta, mi-a placut si m-a intrigat textul tau, mai ales stiind ce scrii de obicei. salut!
pentru textul : iubește-ți aproapele deimaginea din strofele 3-4 este foarte bună, am încercat-o, transmite o emoţie artistică care deşteaptă cititorul, pentru mine asta e important. dar eu nu vreau să rămân datoare.
pentru textul : En passant deîmi place mult. e un colaj superb între cultură și culoare. iar cadrul de început perfect ales. da, așa te recunosc, Virgil!
pentru textul : crochiu II demulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ demoi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
Sunt unele chestii care mi-au plăcut.
"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
pentru textul : semper idem deMulţam de citire. Am renunţat la un cuvânt ce marca un loc comun, şi mie mi se păruse în plus. Cred şi eu că partea prea tehnică cu pricina se mai poate lucra.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deÎn rest, nu cred că are nici o legătură încercarea mea de poem cu opera menţionată aici. Cu prietenie.
Am trimis şi eu la concursul menţionat de tine Alina...cred că nu am luat nici nota 8, iar la publicare desigur mi-au tăiat altfel versurile, au scuze că din lipsă de spaţiu pe pagină. Nu cred că există reguli clare în ce priveşte ce poezie câştigă la un concurs, cred că mai contează şi norocul. Îţi doresc să citeşti lucruri frumoase şi să scrii frumos!
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? deCristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
pentru textul : nu uitați maioneza de"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
pentru textul : Şedinţa dema simt, deja, la pensie:)
Mi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deDomnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
pentru că e cel mai acid text stilistic postat până acum pe Hermeneia.
pentru textul : Eminescu azi deparerea mea ramane aceeasi. imaginile nu se leaga. daca ai vrut un aer suprarealist, nu ti-a iesit.
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deașa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deandu
privilegiul acesta revine altei personalitati de aici de pe site Gorune, guess who likes fast food culture? Matale doar te eschivezi, iar eu... rade ciob de oala sparta.
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) deputeti incadra textul la "limbi straine", deruland acea lista a "sectiunilor" care apare la postare. Sectiunea "limbi straine" e sub "traduceri" si "bilingv". asta nu ii va afecta cu nimic vizibilitatea pe prima pagina a sitului.
pentru textul : Telescopic exposure compensation deîmi place poemul ca întreg. e puternic. are mesaj și originalitate. felicitări!
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii dedragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deÎnainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
pentru textul : Plaja de la Vadu într-o singură frază deDaca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
pentru textul : Lăutarul deda, întradevăr...
pentru textul : fericirea nu se dă lunea vărsat deBianca, multumesc. Nu am rescris-o am taiat ce am crezut ca e in plus la a doua lectura.
pentru textul : sway deerr. Nietzche nu Nietche. imi fug tastele:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deinvoluntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă demargas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
Nu puteam. Iniţial, am vrut să postez "Antijoc". Dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele". Am încuract titlurile şi am remediat. "Antijoc" şi "Ultima întâlnire cu sinele" sunt două texte diferite. Mă bucur că ai intrat să-mi arăţi ce spirit de observaţie ai.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deIdeea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
pentru textul : stele de lapte deno, for goodness sake. si chiar daca dai vreodata penite, da-le textelor nu oamenilor. eu vreau sa-mi cumpar un stilou
pentru textul : ziua furată deSincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
pentru textul : Adulmecând osul deFelicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Poemele tale mai noi cât ai postat cât am citit sunt scrise ca la confesional, oricum cam ăsta e stilul tău, te confesezi cititorului obligîndu-l să se bage în pielea ta, însă uneori, ca în acest poem, cred că abuzezi. În schimb, tu ai mereu câteva imagini frumoase, aici cea cu cerul care se crapă, cam în orice poem al tău există așa ceva, ceea ce face gălușca mai ușor de înghițit, o tehnică destul de bună de captare a bunăvoinței cititorului posibil obosit.
pentru textul : neverwas deFinalul mi se pare că abuzează de prea multe cuvinte presupunînd că se dorește minimalist în contextul acestui poem prolix.
Virgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui depoate ai dreptate Virgil,devine prea explicită,dar asta e expediat astăzi ar fi ca o ștampilă,încrustînd momentul expedierii mulțumesc pentru comm numai de bine, george
pentru textul : un expeditor de suflet dePagini