suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
am citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
nicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
nu am nimic impotriva sa uram oricui orice si oricind. exista nenumarate moduri in care putem face asta online. inclusiv pe Hermeneia poti sa trimiti o nota. dar sa nu confundam asta cu poezia. deocamdata acest text este atit de slab incit sint nevoit sa il trimit in Santier. Sarbatori fericite.
penita pentru idee, sinceritate si compozitie. finalul este deosebit realizat: "să nu spui că nu ți-ai dorit măcat o dată să ajungem împreună într-o cămașa de forță ne-au pus împreună pentru că știu că tot vom muri și au făcut economie "
si in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
așa...voiam să vă spun că eu nu mă las păcălita de subtitlu. sub învelișurile paradoxurilor, cred că v-a reușit un text-(auto)sinteză. întrebare: credeți că există două așteptări la fel?
Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
Totuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
ce am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
Ottilia (de ce doi de t?) pentru că prin slalomul de comentarii te-ai oprit şi pe pagina mea. ai lăsat plăcerea drept cadou şi, probabil te-ai înarmat cu acelaşi fel de curaj. sper. (şi) doresc să te citesc.
*
dragă Diana, Alexandra, Veronika, betka, sau cum te mai cheamă, (poate camui)
cine eşti tu cavalerule de-mi vorbeşti de iq-uri?
înainte de a pune punct dialogului ţine minte că nu am nimic - resentiment, antipatie - faţă de tine. tu eşti tu şi eu sînt eu. nu mă afectează cu nimic persoana, personalitatea, caracterul, dublura, clona, masca, plagiatul, scrisul, apartenenţa ta la cluburi literare, etcetera. şi poţi liniştit să faci orice referire la text desigur. textul meu stă în picioare chiar dacă se cutremură pământul. o analiză de-a ta nu mă sperie. colegial.
E altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
Eu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
am sa incerc sa decodific eu psalmul profetului. "doamne am văzut cum se strîng nebunii ca norii destrămați degeaba să îți cînte" e o afirmatie, o observatie, sau un repros la adresa celor care se mai incumeta sa cante halelul inchinarii. poate sa fie o jalnica lovitura sub centura vis a vis de ultima postare a subsemnatului. profetul nu-si mai raceste gura cu comentarii directe, mai usor e sa dai cu sageata ironiei in cel care inca mai scrie "versificatie" crestina. poate fi si un punch in directia celor multi de la Washington adunati la zarva inaugurarii, si cu siguranta are in vizor si pe cei bisericosi seriosi care marsaluiesc inainte fara a fi deranjati de "latratul cainelui". "și m-am întrebat acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme în această secetă lentă" aici profetul imprumuta limbajul unui profet autentic - Daniel - care spunea in cartea sa din Vechiul Testament, si de la un alt profet evanghelic - evanghelistul si apostolul Ioan, care spunea in cartea sa Apocalipsa lui Ioan, ca in vremea apostaziei ( din care autorul psalmului de mai sus face el insusi parte, pentru ca din faptele/scrierile lor ii veti cunoaste) apostazie, necaz si stramtorare cum n-au mai fost in istorie si nici nu vor mai fi, ca de la inaugurarea erei anticristice - care n-a sosit inca - va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). "departe au rămas o mulțime de jumătăți de măsură nefolosite dar tu nu ai spus nimic am închis ochii prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi" aici avem nevoie de o sonda pentru a putea sonda prapastia din cosul pieptului psalmistului la fel de fierbinte ca si o nebuloasa, la fel de fierbinte ca si arsita zilei de apoi. ca poezie e OK, ca si psalm ii lipseste reverenta.
mi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
Sequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
Silviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
Asta da poezie de „stare”. Cu o prozodie perfect adecvată pentru a fi „transmisă” și altora. Altora care simt o astfel de „stare” dar refuză s-o conștientizeze. Orice iluzie „cumpărată” pentru distracție (orice, pe lumea asta se poate acum cumpăra dacă ai ajuns într-un fals Eden al consumului dezlănțuit – pentru cine a ajuns acolo): ’mi-am cumpărat un suflet gol și un înger de casă domesticit într-o singură seară îi privesc cum se joacă acum într-o colivie de oase cum scot colții unul la altul cum obosesc să se pîndească așteptîndu-mă de fiecare dată să le dau frunze din eden și apă nevarsată niciodată pe scară’ , devine, la un moment dat, ceea ce este: doar o iluzie. Și ce mai rămȃme? Doar ciclarea autoironică în jurul NIMICULUI pe o bandă moebius, căci: ’într-o zi le voi da drumul să se întoarcă fiecare în lumea lor îi voi elibera de sigilii și gramatici rudimentare se vor duce dincolo de geometriile triste ale pieții de carne’, adică în lumea „ficțunii” de unde au fost „cumpărate” și de unde, în mod „ficțional”: ” mă vor privi cum scot colții la mine însumi în colivia asta de oase legănată prin pulberi de zodii spectrale’ auto-ficționalizȃndu-mă (utilizez acest barbarism pt. că este sugestiv) într-o veselie de-a dreptul postmodermistă. Nu aș fi crezut niciodată că voi acorda o ”peniță” unui text postmodernist. Ȋnsă, așa cum am mai spus, textul de față, din punctul de vedere al tehnicii literare (prozodiei) „definește” atȃt de bine „starea” postmodernistă în general (devenind chiar un fel de „universal” al postmodernismului, „universal” de care acesta, i.e. postmodernismul, fuge ca dracu de tămȃie; dar ce să-i faci, de ce ți-e frică, nu scapi!) încȃt „penița” este pe deplin meritată. NOTA: A se vedea și Linda Hutcheon, „A Poetics of Postmodernism History, Theory, Fiction”, Routledge, 1988.
prietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
E un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
Domnilor editori, a apărut o greşeală. Acest text nu este al meu şi a apărut pe pagina mea. Eu introdusesem o poezie pe care cineva a şters-o şi pe care o voi introduce din nou. Vă rog mult să ştergeţi acest text care nu îmi aparţine de pe pagina mea.
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
Se observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
Unitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
pentru textul : nerușinare de”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
pentru textul : ... și au numit-o carte demultumesc pentru apreciere
pentru textul : Cât să nu ne sfârşim deam citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
pentru textul : Femeile se prind de pământ denicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
pentru textul : când după război se așterne liniștea denu am nimic impotriva sa uram oricui orice si oricind. exista nenumarate moduri in care putem face asta online. inclusiv pe Hermeneia poti sa trimiti o nota. dar sa nu confundam asta cu poezia. deocamdata acest text este atit de slab incit sint nevoit sa il trimit in Santier. Sarbatori fericite.
pentru textul : Paşte fericit! depenita pentru idee, sinceritate si compozitie. finalul este deosebit realizat: "să nu spui că nu ți-ai dorit măcat o dată să ajungem împreună într-o cămașa de forță ne-au pus împreună pentru că știu că tot vom muri și au făcut economie "
pentru textul : împreună în cămașa de forță desi in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
pentru textul : Plutaș dedacă îți lași trupul
pentru textul : mi-e părul alb desă treacă
prin ochelarii mei
până acolo unde
îmi place să privesc
în gol
de parcă s-ar construi
o corabie
așa...voiam să vă spun că eu nu mă las păcălita de subtitlu. sub învelișurile paradoxurilor, cred că v-a reușit un text-(auto)sinteză. întrebare: credeți că există două așteptări la fel?
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deBianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deMatei, mulțumesc de citire. Discutabil cât de inimos!;)
pentru textul : Popor supus, valet la curtea lumii deRecunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
pentru textul : ym deTotuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
pentru textul : Nu înțeleg nimic dece am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
Ottilia (de ce doi de t?) pentru că prin slalomul de comentarii te-ai oprit şi pe pagina mea. ai lăsat plăcerea drept cadou şi, probabil te-ai înarmat cu acelaşi fel de curaj. sper. (şi) doresc să te citesc.
*
dragă Diana, Alexandra, Veronika, betka, sau cum te mai cheamă, (poate camui)
pentru textul : totul pare că merge pe dos decine eşti tu cavalerule de-mi vorbeşti de iq-uri?
înainte de a pune punct dialogului ţine minte că nu am nimic - resentiment, antipatie - faţă de tine. tu eşti tu şi eu sînt eu. nu mă afectează cu nimic persoana, personalitatea, caracterul, dublura, clona, masca, plagiatul, scrisul, apartenenţa ta la cluburi literare, etcetera. şi poţi liniştit să faci orice referire la text desigur. textul meu stă în picioare chiar dacă se cutremură pământul. o analiză de-a ta nu mă sperie. colegial.
E altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
pentru textul : spring time cassandra deEu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
am sa incerc sa decodific eu psalmul profetului. "doamne am văzut cum se strîng nebunii ca norii destrămați degeaba să îți cînte" e o afirmatie, o observatie, sau un repros la adresa celor care se mai incumeta sa cante halelul inchinarii. poate sa fie o jalnica lovitura sub centura vis a vis de ultima postare a subsemnatului. profetul nu-si mai raceste gura cu comentarii directe, mai usor e sa dai cu sageata ironiei in cel care inca mai scrie "versificatie" crestina. poate fi si un punch in directia celor multi de la Washington adunati la zarva inaugurarii, si cu siguranta are in vizor si pe cei bisericosi seriosi care marsaluiesc inainte fara a fi deranjati de "latratul cainelui". "și m-am întrebat acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme în această secetă lentă" aici profetul imprumuta limbajul unui profet autentic - Daniel - care spunea in cartea sa din Vechiul Testament, si de la un alt profet evanghelic - evanghelistul si apostolul Ioan, care spunea in cartea sa Apocalipsa lui Ioan, ca in vremea apostaziei ( din care autorul psalmului de mai sus face el insusi parte, pentru ca din faptele/scrierile lor ii veti cunoaste) apostazie, necaz si stramtorare cum n-au mai fost in istorie si nici nu vor mai fi, ca de la inaugurarea erei anticristice - care n-a sosit inca - va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). "departe au rămas o mulțime de jumătăți de măsură nefolosite dar tu nu ai spus nimic am închis ochii prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi" aici avem nevoie de o sonda pentru a putea sonda prapastia din cosul pieptului psalmistului la fel de fierbinte ca si o nebuloasa, la fel de fierbinte ca si arsita zilei de apoi. ca poezie e OK, ca si psalm ii lipseste reverenta.
pentru textul : psalm demi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
pentru textul : Dealurile demultumesc pentru atentie si ma bucur daca textul a starnit interes. am corectat.
pentru textul : Brigitte deSequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
pentru textul : sequoia deSilviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
pentru textul : rugăminte nedescifrată deAsta da poezie de „stare”. Cu o prozodie perfect adecvată pentru a fi „transmisă” și altora. Altora care simt o astfel de „stare” dar refuză s-o conștientizeze. Orice iluzie „cumpărată” pentru distracție (orice, pe lumea asta se poate acum cumpăra dacă ai ajuns într-un fals Eden al consumului dezlănțuit – pentru cine a ajuns acolo): ’mi-am cumpărat un suflet gol și un înger de casă domesticit într-o singură seară îi privesc cum se joacă acum într-o colivie de oase cum scot colții unul la altul cum obosesc să se pîndească așteptîndu-mă de fiecare dată să le dau frunze din eden și apă nevarsată niciodată pe scară’ , devine, la un moment dat, ceea ce este: doar o iluzie. Și ce mai rămȃme? Doar ciclarea autoironică în jurul NIMICULUI pe o bandă moebius, căci: ’într-o zi le voi da drumul să se întoarcă fiecare în lumea lor îi voi elibera de sigilii și gramatici rudimentare se vor duce dincolo de geometriile triste ale pieții de carne’, adică în lumea „ficțunii” de unde au fost „cumpărate” și de unde, în mod „ficțional”: ” mă vor privi cum scot colții la mine însumi în colivia asta de oase legănată prin pulberi de zodii spectrale’ auto-ficționalizȃndu-mă (utilizez acest barbarism pt. că este sugestiv) într-o veselie de-a dreptul postmodermistă. Nu aș fi crezut niciodată că voi acorda o ”peniță” unui text postmodernist. Ȋnsă, așa cum am mai spus, textul de față, din punctul de vedere al tehnicii literare (prozodiei) „definește” atȃt de bine „starea” postmodernistă în general (devenind chiar un fel de „universal” al postmodernismului, „universal” de care acesta, i.e. postmodernismul, fuge ca dracu de tămȃie; dar ce să-i faci, de ce ți-e frică, nu scapi!) încȃt „penița” este pe deplin meritată. NOTA: A se vedea și Linda Hutcheon, „A Poetics of Postmodernism History, Theory, Fiction”, Routledge, 1988.
pentru textul : moebius love for angels deprietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
pentru textul : pietrele umbrei deE un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
pentru textul : sar peste novembre deDomnilor editori, a apărut o greşeală. Acest text nu este al meu şi a apărut pe pagina mea. Eu introdusesem o poezie pe care cineva a şters-o şi pe care o voi introduce din nou. Vă rog mult să ştergeţi acest text care nu îmi aparţine de pe pagina mea.
pentru textul : Bătrâna clovn demulțumesc, exact aceasta era ceea ce era nevoie. „în prelungirea lor” spune suficient.
pentru textul : interludiu|mîinile degraunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
pentru textul : Simplu deSe observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deUnitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
greşeli semnificative de traducere
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deRemarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
pentru textul : crucile dePagini