Cu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
titlul mi se pare bine ales, textul are un puls bun, l-am simtit de la prima citire, sunt si idei bune, de ex, analogia sinucidere-bazaitul laptop ului mi a placut in mod deosebit, atmosfera in stil bogumilic, casazicasa, ma gandesc daca ac text scris am putea sa l auzim aici pe hermeneia, din gura vreunui actor sau a cuiva cu talent pt recitare de poezii. daca tehnica nu permite, pe viitor ar fi o idee. textul are si unele scapari, cum ar fi reductionismul din final, insa pe ansamblu un strigat "dacic" de toata nebuneala.
un monolog în oglinda veșniciei, cu tot angrenajul acestui efemer nedefinit. o lume de hârtie în care speri să îți găsești liniștea...cu scenografia de rigoare "pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor opale" "va veni o carte sub care mă voi întinde comod" imagini cu totul speciale: "va veni o barcă pe lângă care voi pluti fără prenumele tău de sfântă cum un valsam al unei mări ceruite cu un cer senin, pentru că am fost și nor în viața asta de țipăt (...) un bolnav atent la perfuziile prietenilor de păpădie"
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
capitolul 13, punctul b din Regulament spune: " b. să folosească diacriticele limbii române (în cazul excepțional în care acest lucru nu este posibil, nefolosirea diacriticelor să fie consecventă pe parcursul tuturor textelor autorului respectiv)"
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Nu doream decât o explicaţie 'tehnică' referitoare la categoria respectivă, nu că aş respinge recomandările cuiva mai avizat decât mine. Cineva mi-a spus odată că nu e ruşine să nu ştii, ci să nu întrebi. Dacă nu e posibil, ok, nici o supărare.
e atîta rugăciune pe aici că mi-a venit să mă gîndesc la altceva. cred ca cu buchetul ăsta de comentarii și cu imaginația asta efervescentă (sau bubbling cum zice americanul) puteți să o croiți de un colaj poetic. duelați-va pe acolo dacă nu aveți ce face cu energia copii
offtopic: va rog pe toti sa cititi Regulamentul si sa-l respectati. Va asigur ca astfel de atitudini si comentarii nu vor (mai) fi ingaduite pe Hermeneia.com. Exista alte site-uri "literare" unde puteti face asa ceva. Ar fi bine sa nu ne confundati. Danutza, cu astfel de atitudini debutul tau pe Hermeneia nu este de bun augur. As vrea sa cred ca este vorba doar de un accident. De asemeni te atentionez ca "expresii precum "Cuvinte în sutiene și chiloți Jolidon" frizeaza o zona de preocupari pe care noi cei de pe Hermeneia le avem la baie, nu în literatură . Sper sa nu ma fi inteles gresit. Multumesc.
foarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
ai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
în altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
orasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai. hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte... dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
Remarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
Un titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mare pacat ca aceste premii sunt doar virtuale.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deintr-adevar, arata foarte bine, iar aalizeei merita felicitari
Cu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
pentru textul : profetul I deAlma, zi-mi si mie pe care blog-uri v-ati refugiat. In rest, asa-i cum zici. Si asa-i cum zice si Profetul, nu degeaba e el Profet Bobadil.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc deTrinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece detitlul mi se pare bine ales, textul are un puls bun, l-am simtit de la prima citire, sunt si idei bune, de ex, analogia sinucidere-bazaitul laptop ului mi a placut in mod deosebit, atmosfera in stil bogumilic, casazicasa, ma gandesc daca ac text scris am putea sa l auzim aici pe hermeneia, din gura vreunui actor sau a cuiva cu talent pt recitare de poezii. daca tehnica nu permite, pe viitor ar fi o idee. textul are si unele scapari, cum ar fi reductionismul din final, insa pe ansamblu un strigat "dacic" de toata nebuneala.
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deBârfe, Andule; nu crede orice! ;) Plăcută senzație în urma lecturării. M-am așezat ceva timp sub soarele tău. Constat: ai scris poezie. Cris
pentru textul : nu scriu poezie dear fi meritat totusi o fotografie...macar Mediterana sau orasul vechi sau pietrele alea de pe plaja...
pentru textul : dimineață la nice demultumesc aleasa poetesa a inimii mele. cu drag.
pentru textul : Desfătare amănunțită deun monolog în oglinda veșniciei, cu tot angrenajul acestui efemer nedefinit. o lume de hârtie în care speri să îți găsești liniștea...cu scenografia de rigoare "pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor opale" "va veni o carte sub care mă voi întinde comod" imagini cu totul speciale: "va veni o barcă pe lângă care voi pluti fără prenumele tău de sfântă cum un valsam al unei mări ceruite cu un cer senin, pentru că am fost și nor în viața asta de țipăt (...) un bolnav atent la perfuziile prietenilor de păpădie"
pentru textul : ca și cum am fi veșnici și sticloși deUn text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr dedaca "L'esser poeti non è un vanto" n-ar trebui tradus, totusi, prin "a fi poet nu este o lauda."
percutant poem.
pentru textul : E' solo un vizio (Eugenio Montale) decapitolul 13, punctul b din Regulament spune: " b. să folosească diacriticele limbii române (în cazul excepțional în care acest lucru nu este posibil, nefolosirea diacriticelor să fie consecventă pe parcursul tuturor textelor autorului respectiv)"
pentru textul : Rămân gol deCOABITÁRE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [ Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Cuvântul «cohabita» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate:
pentru textul : Alb şi roşu decoabita (1 coabitez) | coabita (1 coabit)
Mulțumesc sebi, oricum mai am se lucrat...
pentru textul : E timpul să trag de fiare deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Nu doream decât o explicaţie 'tehnică' referitoare la categoria respectivă, nu că aş respinge recomandările cuiva mai avizat decât mine. Cineva mi-a spus odată că nu e ruşine să nu ştii, ci să nu întrebi. Dacă nu e posibil, ok, nici o supărare.
pentru textul : Poem fără picioare dee atîta rugăciune pe aici că mi-a venit să mă gîndesc la altceva. cred ca cu buchetul ăsta de comentarii și cu imaginația asta efervescentă (sau bubbling cum zice americanul) puteți să o croiți de un colaj poetic. duelați-va pe acolo dacă nu aveți ce face cu energia copii
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deNu stiu! Nultumesc de-ntrebare. Dar, da-mi voie sa-ti urez, inca o data, Sarbatori Fericite!
pentru textul : Între două tăceri debineinteles
pentru textul : Ad dede aprecieri. Mulțumesc pentru semn.
Cu prețuire!
pentru textul : oniromahie dem-am edificat, Paul Blaj, membru U.S.R. nu mă impresionezi.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deofftopic: va rog pe toti sa cititi Regulamentul si sa-l respectati. Va asigur ca astfel de atitudini si comentarii nu vor (mai) fi ingaduite pe Hermeneia.com. Exista alte site-uri "literare" unde puteti face asa ceva. Ar fi bine sa nu ne confundati. Danutza, cu astfel de atitudini debutul tau pe Hermeneia nu este de bun augur. As vrea sa cred ca este vorba doar de un accident. De asemeni te atentionez ca "expresii precum "Cuvinte în sutiene și chiloți Jolidon" frizeaza o zona de preocupari pe care noi cei de pe Hermeneia le avem la baie, nu în literatură . Sper sa nu ma fi inteles gresit. Multumesc.
pentru textul : Poem biologic defoarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
alex
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut dePaul, amorțire da... and totally marooned. mulțumesc că ai trecut pe aici prin pustietăți.
pentru textul : fum deGăsesc interesant experimentul tău.
pentru textul : mosaique deai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
pentru textul : la film cu Mihnea deîn altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
orasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai. hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte... dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
pentru textul : toamnă de mai deRemarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
pentru textul : salonul 22 de"părăsitul nimic
pentru textul : niciodată aripă denu renunță
să creadă
că poate să zboare" - aş reformula aici, din cauza ambiguităţii excesive.
Un titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă dePagini