Este o mare placere (scuze ca nu folosesc nici eu diacriticile din acelasi motiv ca si tine) sa dialogam, Esti unul dintre preopinenti, de pe internet, cu care se poate discuta, respectandu-ne unul pe altul, cu argumente bine cumpanite, de multe ori contrazicandu-ne. Cer scuze ca, deocamdata, nu o sa raspund direct intampinarilor tale. Las aceasta placere pentru maine cand, sper, ca dialogul nostru va continua. Vreau, in continuare, cat voi putea de scurt, sa relev pozitia mea fata de Deleuze. Si aceasta pentru eventualii cititori ce vor mai parcurge textul. 1. Fata de PoMo, in general si de Deleuze, in special, am avut si am o ciudata senzatie de love and hate. Scriind textele ce fac parte din volumul anuntat "Impredictibilitatea Postpredictibilitatii" am urmarit, in primul rand, sa imi lamuresc mie aceasta sezatie. 2. In aceasta situatie am incercat, inca de cand am inceput sa scriu si sa postez pe internet texte (cu ceva mult timp in urma) pe aceasta topica, sa adopt urmatoarea strategie: (a) sa ma postez pe pozitia lor, a postmodernistilor; (b) sa decelez pozitia mea; (c) sa ma detasez de ambele si sa incerc sa le privesc de la distanta pentru a putea judeca lucrurile la rece. 3. Cred ca in acest text, pe care l-am scris si rescris de nu stiu cate ori, punctu (c) sa fi prevalat. 4. Textul prezentat acum este un hop care ma impiedica sa-mi termin volumul. Pentru acest lucru voi prezenta, in continuare, cuprinsu acestuia ca sa se poata observa pozitia exacta a textului in desfasurarea discursului meu. CUPRINS Partea I. Care e oroblema Criticului PoMo ? (Trei discuții virtuale) 1. Prima discuție virtuală. Criticul PoMo se prezintă și își prezintă nemulțumirile 2. A doua discuție virtuală. Despre PoMo, fizica particulelor subatomice și logicile paraconsistente. Interlocutori : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul 3. A treia discuție virtuală. Despre PoMo, astrofizică și logica intuiționistă. Parteneri : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul ANEXĂ. De la Cantor la logicile paraconsistente (a) Cantor. (b) Aristotel (c) Dialehteismul Paertea II. Câteva repere (Trei eseuri ale Criticului PoMo în lipsa altor interlocutori) 4. Epistemologia fără subiect cunoscător 5.Wittgenstein, Jocurile de limbaj și teoremele de incompletitudine ale lui Gödel. 6. Jocul ideal al lui Deleuze Partea III. Despre Ironia și Ironismul PoMo (Cinci discuții virtuale) 7. Prima discuție virtuală despre ”Adevărul redemptiv ” cu Criticul PoMo și Richard Rorty. 8. A doua discuție virtuală cu Criticul PoMo, Rorty și personajele sale: Ironistul și Metafizicianul. 9. A treia discuție virtual cu Criticul PoMo, Rorty, personajele sale și…Nietzsche 10. A patra discuție virtual cu Criticul PoMo, Kierkegaard și Fizicianul mathematician 11. A cincea discuție virtuală (aproape imposibilă) cu Baudrillard Partea IV. După PoMo 12. Un fel de „Moșii” ai lui Caragiale 13. Postmodernism, New Age și Sacralitate 14. Pornind de la Catafatic și Apofatic 5. Abia in ultima parte (a IV-a) revin pe pozitia mea (b) si afirm ceea ce cred eu. De data asta, zic, lecuit de boala PoMo. Si aici, asa cum am mai discutat cu Adriana si alta data, venind din alta directie decat ea, ma reintalnesc, printre altii si cu Guenon. Si, implicit, cu dansa. Din acest motiv nici nu l-am citit inca cu suficienta atentie pe Guenon, ca sa nu fiu influentat. Dupa ce l-am frunzarit, acum am reluat, cu aplicare, lectura textelor sale. (Inca o data, trebuie sa-i multumesc Adrianei pentru ca, in urma cu un an si ceva, daca nu ma insel, mi-a atras atentia asupra lui). 6. De acum incolo munca bruta si chiuitoare la inchegarea volumului s-a terminat. Ma asteapta rescrierea sa, cred ca la fel de chinuitoare, de la un cap la altu. Aproape ca nici nu ma mai intereseaza daca el va apare sau nu. Dar trebuie sa-l termin. 7. (SAPTE - Imi place extraordinar acesta cifra magica, benefica). Vreau sa multumesc atat Hermeneiei cat si altor sit-uri, precum si revistei EgoPhobia care au gazduit textele mele si m-au ajutat sa le imbunatatesc interactiv, De acum incolo probabil ca voi mai posta foarte putine texte pe internet. Cel putin o perioada pana voi termina volumul. Dar asta nu ma va impiedica sa urmaresc si sa le comentez pe ale altora. Si, mai ales, pe cele de pe Hermenia unde, am mai spus si alta data, ma simt "ca acasa" datorita climatului asigurat de cei care il administreaza precum si a valorii (cat ma pricep) a unor autori care publica aici.
ca şi cum nu aş avea deja suficiente lucruri de făcut m-am apucat să dau atenţie alarmei false a lui nicodem. am citit şi eu textul cu pricina şi nu am identificat nici o problema în el. încă o învăţătură de minte pentru mine ca atunci cînd scrie ceva nicholas dinu să ignor şi să trec mai departe. cred că îţi trebuie talent ca să devii atît de penibil.
de bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
Adriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
eu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
Mariana, ce e mai incitant: să spui „oh, doamne cât este de minunat” sau să exprimi de ce îți place un text ori mai ales de ce nu? În primul rând mai înțeleg și eu câte ceva, în al doilea rând ne cunoaștem mai bine. Creația înseamnă un pic mai mult decât o vrajă rostită. Sunt de acord cu Virgil în privința amabilităților, de la care, drept să spun, mă așteptam la un comentariu pe text. Mi se pare mai convingător să arăt celuilalt ceva, cum se face un lucru sau cum să te ferești de un pericol, decât să îi spun pur și simplu.
Cred că niciodată nu trebuie să luăm jocul în neserios, pentru că Jocul se întoarce ca un carusel și noi roată sau cerc. Cred că, odată ieșiți din cerc, putem primi o mereu-întoarcere ascendentă. Găsesc interesantă hermeneutica textului. A improviza alte forme și a rămâne constant în evoluție. Dar pare a fi doar un pas al spiralei de care vorbești. Metafore reușite. Aș fi mers pe aceeași linie a timpurilor verbale (prezentul, nu imperfectul).
cred ca ma pot desparti de 'ea' si poate si de 'e' dar definitely not de 'inapoi': am gasit acolo o balanta S&M ce da sens intregii poezii.:) da, am vrut-o cu spark care daca l-as fi lungit s-ar fi stins, din pacate...pe viitor poate un foc de tabara, who knows...:) cheers
ai dreptate, Adrian, „poate fi totul și nimic”...pentru mine cioatele reprezintă totul, de pe ele m-am ridicat atunci când am căzut în gol și atunci am scris ce am simțit.am încă această nelămurire, ce este poezia, defapt?! am citit zeci de păreri și niciuna nu m-a convins...cred că pentru fiecare ea reprezintă altceva, fiecare scrie dintr-un motiv sau altul, eu o fac doar pentru a mă elibera, e un fel de terapie, de aceea poate nu iese întotdeauna poezie.
apreciez faptul că vrei mai mult de la mine, asta înseamnă că îți pasă, dar nu pot scrie altceva decât simt.
"Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri, pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de bunul Dumnezeu.... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, desprinse din insusi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori." -Sfantul Ioan Iacob Romanul, din Hozeva
Impresia de absorbție a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reținut și "armura de gânduri" și "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuța, a spus și ea ce a simțit despre yerba mate și lumea i-a sărit în cap...
felicitari pentru organizare. amuzanta organizarea asta a unui eveniment cultural pentru singura tara comunista de pe continentul american. te rog foloseste "padding" cind pui imagini asa mari aliniate la text. deocamdata ti-am editat eu postarea asta (la fel ca si pe cea cu lansarea cartii lui Adiana) dar as vrea sa o faci tu pe viitor. multumesc.
aici ai o placheta nu un poem. sunt un cititor grabit ca 90% dintre cititorii de poezie ai lumii sec al XI-lea. va trebui sa-mi largesti codul la irukanji a carei otrava o ador intr-o dubla imbratisare finala. este prea putin din ce poate doar pentru s8. am citit cu inteligenta restul si tot ramane mai puternic semnul fata de intreg. oricum, poemele poemului sunt frumoase. unele dintre ele foarte sugestive. dar si unele ostentative in referinte. nu cred ca ai nevoie de toate (referintele). in s3 ai 4 doar in primele 2 versuri. congrat.
Versuri întinse ca liniștea mării: "prennent les sons indéfinis des sortilèges d’autrefois", eufonic vorbind, captând lentoarea vocalelor. Ai această priză pe care alții o construiesc artificial. Apoi stările acestea limita, între "l’océan hibernant" și "la porte aux flammes" dau forță poemului. Superbă imagine:seule l’instance des papillons écrit en blanc "seule l’instance des papillons écrit en blanc"
draga Aranca, sincer vorbind, cred ca iti face placere sa vorbesti urat cu mine sau ai ceva personal cu mine. ma cunosti? stii cine sunt? pun aceste intrebari deoarece eu nu imi permit sa vorbesc urat cu oamenii pe care nu ii cunosc si cu atat mai mult cu cei pe care ii cunosc. ce sa mai zic?... ma simt jignit: "descatusare in sensul usurarii". nu cred ca scriu asa cum spui tu si, ca atare, te rog sa nu imi mai pui comentarii textelor mele. nu pot intelege atitudinea ta pe acest site, in ceea ce ma priveste, atunci cand spui ca esti constructiva. poezia se scrie nu numai cum iti place tie si ar trebui sa intelegi ca nu sunt elevul tau . de asemenea, cred ca ar trebui sa inveti sa respecti mai mult oamenii. nu voiesc sa mai spun nimic in plus. cred ca am fost suficient de clar.
sunt valente multiple, da, simboluri, dar si joc de rol, un ludic nemilos, mai ales, cu sinele imprastiat printre cuvinte, scuze pentru intarzierea raspunsului, multumesc, Lucian, An Nou Fericit si luminos!
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
stimata doamna va multumesc pentru critici .imi pare rau ca dumneavoastra percepeti textul ca o autoironie. nu combat parerea dumneavoastra, poate e un text slab, asta e- platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie. imagini pretentioase? scuzati-mi indrazneala, sunt trairi,poate neinspirat transpuse, dar trairi sincere. pe un alt site l-am avut trecut la personala, poate am gresit sa-l postez aici ca poezie...
„p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...”
Paul,
Dacă încerci (încercăm) să te (să ne) detaşezi (detaşăm), deşi este destul de greu pentru toată lumea de pe aici, dar şi din diasporă, lăsându-i la o parte pe liiceni, pleşueni, ciorbea(eni), diaconu(eni) – ultimele două categorii siluind limba română, chiar şi ca denumire, ca şi primele care o fac însă, chipurile mai subtil, mergând la esenţa ei - etc., sper că vei/vom putea observa că, de fapt, toată clasa politică (indiferent de coloratură şi denumire), este cea care ne-a băgat în cămaşe de forţă „ne mai având cu ce vota” (cum zici). Pentru că: dacă nu ne prezentăm la referendum vom favoriza o gaşcă (cu toată pletora de acoliţi cu interese personale veroase), iar dacă ne prezentăm, invers – altă gaşcă etc.
Cel puţin pentru mine singura soluţie este acum să privesc în linişte şi chiar cu o anumită plăcere (perversă, recunosc ) cum plăcile tectonice – înainte, în timp ce şi după marea Rebeliune de pe Kronstadt şi Anti Oedipiana Schizofrenie Capitalistă – şi-au urmat (şi îşi) urmează drumul nestingherite spre intrarea în altă dimensiune (spirituală?!) şi să agonizez râzând şi pieptănându-mă pe chelie; tot aşa, cu părul într-o parte.
ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
ce imi pare mie a fi potential euristic, este aceasta decupare a unor spatii noi, care aduc libertate fanteziei in intalnirea cu inefabilul, o singura secunda ajunge sa ne implineasca visul Cami, aceea secunda poate fi chiar “jocul” in care palmele noastre ne tin sufletele la inaltime, jocul acela “fara reguli” a starilor de intalnire cu noi insine... mi-a placut pe ansamblu, tehnic vorbind… poate explici, insisti prea mult pe atmosfera starii pe care vrei sa o transmiti…putin mister ar prinde bine si aici are dreptate francisc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este o mare placere (scuze ca nu folosesc nici eu diacriticile din acelasi motiv ca si tine) sa dialogam, Esti unul dintre preopinenti, de pe internet, cu care se poate discuta, respectandu-ne unul pe altul, cu argumente bine cumpanite, de multe ori contrazicandu-ne. Cer scuze ca, deocamdata, nu o sa raspund direct intampinarilor tale. Las aceasta placere pentru maine cand, sper, ca dialogul nostru va continua. Vreau, in continuare, cat voi putea de scurt, sa relev pozitia mea fata de Deleuze. Si aceasta pentru eventualii cititori ce vor mai parcurge textul. 1. Fata de PoMo, in general si de Deleuze, in special, am avut si am o ciudata senzatie de love and hate. Scriind textele ce fac parte din volumul anuntat "Impredictibilitatea Postpredictibilitatii" am urmarit, in primul rand, sa imi lamuresc mie aceasta sezatie. 2. In aceasta situatie am incercat, inca de cand am inceput sa scriu si sa postez pe internet texte (cu ceva mult timp in urma) pe aceasta topica, sa adopt urmatoarea strategie: (a) sa ma postez pe pozitia lor, a postmodernistilor; (b) sa decelez pozitia mea; (c) sa ma detasez de ambele si sa incerc sa le privesc de la distanta pentru a putea judeca lucrurile la rece. 3. Cred ca in acest text, pe care l-am scris si rescris de nu stiu cate ori, punctu (c) sa fi prevalat. 4. Textul prezentat acum este un hop care ma impiedica sa-mi termin volumul. Pentru acest lucru voi prezenta, in continuare, cuprinsu acestuia ca sa se poata observa pozitia exacta a textului in desfasurarea discursului meu. CUPRINS Partea I. Care e oroblema Criticului PoMo ? (Trei discuții virtuale) 1. Prima discuție virtuală. Criticul PoMo se prezintă și își prezintă nemulțumirile 2. A doua discuție virtuală. Despre PoMo, fizica particulelor subatomice și logicile paraconsistente. Interlocutori : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul 3. A treia discuție virtuală. Despre PoMo, astrofizică și logica intuiționistă. Parteneri : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul ANEXĂ. De la Cantor la logicile paraconsistente (a) Cantor. (b) Aristotel (c) Dialehteismul Paertea II. Câteva repere (Trei eseuri ale Criticului PoMo în lipsa altor interlocutori) 4. Epistemologia fără subiect cunoscător 5.Wittgenstein, Jocurile de limbaj și teoremele de incompletitudine ale lui Gödel. 6. Jocul ideal al lui Deleuze Partea III. Despre Ironia și Ironismul PoMo (Cinci discuții virtuale) 7. Prima discuție virtuală despre ”Adevărul redemptiv ” cu Criticul PoMo și Richard Rorty. 8. A doua discuție virtuală cu Criticul PoMo, Rorty și personajele sale: Ironistul și Metafizicianul. 9. A treia discuție virtual cu Criticul PoMo, Rorty, personajele sale și…Nietzsche 10. A patra discuție virtual cu Criticul PoMo, Kierkegaard și Fizicianul mathematician 11. A cincea discuție virtuală (aproape imposibilă) cu Baudrillard Partea IV. După PoMo 12. Un fel de „Moșii” ai lui Caragiale 13. Postmodernism, New Age și Sacralitate 14. Pornind de la Catafatic și Apofatic 5. Abia in ultima parte (a IV-a) revin pe pozitia mea (b) si afirm ceea ce cred eu. De data asta, zic, lecuit de boala PoMo. Si aici, asa cum am mai discutat cu Adriana si alta data, venind din alta directie decat ea, ma reintalnesc, printre altii si cu Guenon. Si, implicit, cu dansa. Din acest motiv nici nu l-am citit inca cu suficienta atentie pe Guenon, ca sa nu fiu influentat. Dupa ce l-am frunzarit, acum am reluat, cu aplicare, lectura textelor sale. (Inca o data, trebuie sa-i multumesc Adrianei pentru ca, in urma cu un an si ceva, daca nu ma insel, mi-a atras atentia asupra lui). 6. De acum incolo munca bruta si chiuitoare la inchegarea volumului s-a terminat. Ma asteapta rescrierea sa, cred ca la fel de chinuitoare, de la un cap la altu. Aproape ca nici nu ma mai intereseaza daca el va apare sau nu. Dar trebuie sa-l termin. 7. (SAPTE - Imi place extraordinar acesta cifra magica, benefica). Vreau sa multumesc atat Hermeneiei cat si altor sit-uri, precum si revistei EgoPhobia care au gazduit textele mele si m-au ajutat sa le imbunatatesc interactiv, De acum incolo probabil ca voi mai posta foarte putine texte pe internet. Cel putin o perioada pana voi termina volumul. Dar asta nu ma va impiedica sa urmaresc si sa le comentez pe ale altora. Si, mai ales, pe cele de pe Hermenia unde, am mai spus si alta data, ma simt "ca acasa" datorita climatului asigurat de cei care il administreaza precum si a valorii (cat ma pricep) a unor autori care publica aici.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deMulţumesc frumos!
pentru textul : Epitaf deNu ma simt deloc în pericol...
imi cer scuze, mie imaginea nu mi se pare prea inspirata. Mih.
pentru textul : albastru deca şi cum nu aş avea deja suficiente lucruri de făcut m-am apucat să dau atenţie alarmei false a lui nicodem. am citit şi eu textul cu pricina şi nu am identificat nici o problema în el. încă o învăţătură de minte pentru mine ca atunci cînd scrie ceva nicholas dinu să ignor şi să trec mai departe. cred că îţi trebuie talent ca să devii atît de penibil.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dede bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
pentru textul : candirú deAdriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deeu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
Prea "didactica". Nu "respira" dincolo de text. Si prea lunga. Cu toate ca "avem tot mai puține/ cuvinte"
pentru textul : întoarceri I dete felicit din toată inima! După părerea mea, deşi de-a lungul anilor am avut ceva contre, eşti unul dintre cei mai buni poeţi din generaţia ta.
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent deMariana, ce e mai incitant: să spui „oh, doamne cât este de minunat” sau să exprimi de ce îți place un text ori mai ales de ce nu? În primul rând mai înțeleg și eu câte ceva, în al doilea rând ne cunoaștem mai bine. Creația înseamnă un pic mai mult decât o vrajă rostită. Sunt de acord cu Virgil în privința amabilităților, de la care, drept să spun, mă așteptam la un comentariu pe text. Mi se pare mai convingător să arăt celuilalt ceva, cum se face un lucru sau cum să te ferești de un pericol, decât să îi spun pur și simplu.
pentru textul : nimeni nu va ști dePaul, Alexandru, Maria, Maricica, mulţumesc frumos!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deMaricica te felicit şi eu din suflet. Ştii că te citesc cu drag.
Cred că niciodată nu trebuie să luăm jocul în neserios, pentru că Jocul se întoarce ca un carusel și noi roată sau cerc. Cred că, odată ieșiți din cerc, putem primi o mereu-întoarcere ascendentă. Găsesc interesantă hermeneutica textului. A improviza alte forme și a rămâne constant în evoluție. Dar pare a fi doar un pas al spiralei de care vorbești. Metafore reușite. Aș fi mers pe aceeași linie a timpurilor verbale (prezentul, nu imperfectul).
pentru textul : dona alba decred ca ma pot desparti de 'ea' si poate si de 'e' dar definitely not de 'inapoi': am gasit acolo o balanta S&M ce da sens intregii poezii.:) da, am vrut-o cu spark care daca l-as fi lungit s-ar fi stins, din pacate...pe viitor poate un foc de tabara, who knows...:) cheers
pentru textul : Red deai dreptate, Adrian, „poate fi totul și nimic”...pentru mine cioatele reprezintă totul, de pe ele m-am ridicat atunci când am căzut în gol și atunci am scris ce am simțit.am încă această nelămurire, ce este poezia, defapt?! am citit zeci de păreri și niciuna nu m-a convins...cred că pentru fiecare ea reprezintă altceva, fiecare scrie dintr-un motiv sau altul, eu o fac doar pentru a mă elibera, e un fel de terapie, de aceea poate nu iese întotdeauna poezie.
apreciez faptul că vrei mai mult de la mine, asta înseamnă că îți pasă, dar nu pot scrie altceva decât simt.
"Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri, pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de bunul Dumnezeu.... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, desprinse din insusi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori." -Sfantul Ioan Iacob Romanul, din Hozeva
mulțumesc.
pentru textul : echilibristică deImpresia de absorbție a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reținut și "armura de gânduri" și "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuța, a spus și ea ce a simțit despre yerba mate și lumea i-a sărit în cap...
pentru textul : Tetley defelicitari pentru organizare. amuzanta organizarea asta a unui eveniment cultural pentru singura tara comunista de pe continentul american. te rog foloseste "padding" cind pui imagini asa mari aliniate la text. deocamdata ti-am editat eu postarea asta (la fel ca si pe cea cu lansarea cartii lui Adiana) dar as vrea sa o faci tu pe viitor. multumesc.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu decare literatura? am schimbat oarecum
pentru textul : via sepia demerci mult, cum am greșit acolo nu mă mir că și numele mi l-am scris eronat:)
pentru textul : suflare de viață deaici ai o placheta nu un poem. sunt un cititor grabit ca 90% dintre cititorii de poezie ai lumii sec al XI-lea. va trebui sa-mi largesti codul la irukanji a carei otrava o ador intr-o dubla imbratisare finala. este prea putin din ce poate doar pentru s8. am citit cu inteligenta restul si tot ramane mai puternic semnul fata de intreg. oricum, poemele poemului sunt frumoase. unele dintre ele foarte sugestive. dar si unele ostentative in referinte. nu cred ca ai nevoie de toate (referintele). in s3 ai 4 doar in primele 2 versuri. congrat.
pentru textul : încă o zi perfectă deVersuri întinse ca liniștea mării: "prennent les sons indéfinis des sortilèges d’autrefois", eufonic vorbind, captând lentoarea vocalelor. Ai această priză pe care alții o construiesc artificial. Apoi stările acestea limita, între "l’océan hibernant" și "la porte aux flammes" dau forță poemului. Superbă imagine:seule l’instance des papillons écrit en blanc "seule l’instance des papillons écrit en blanc"
pentru textul : tes yeux amers dedeocamdată este ceea ce este după care cine știe...ce va fi. vă mulțumesc pentru părere.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă dedraga Aranca, sincer vorbind, cred ca iti face placere sa vorbesti urat cu mine sau ai ceva personal cu mine. ma cunosti? stii cine sunt? pun aceste intrebari deoarece eu nu imi permit sa vorbesc urat cu oamenii pe care nu ii cunosc si cu atat mai mult cu cei pe care ii cunosc. ce sa mai zic?... ma simt jignit: "descatusare in sensul usurarii". nu cred ca scriu asa cum spui tu si, ca atare, te rog sa nu imi mai pui comentarii textelor mele. nu pot intelege atitudinea ta pe acest site, in ceea ce ma priveste, atunci cand spui ca esti constructiva. poezia se scrie nu numai cum iti place tie si ar trebui sa intelegi ca nu sunt elevul tau . de asemenea, cred ca ar trebui sa inveti sa respecti mai mult oamenii. nu voiesc sa mai spun nimic in plus. cred ca am fost suficient de clar.
pentru textul : Ceasul meu deN-am altceva de comentat.
pentru textul : Viaţa din culise desunt valente multiple, da, simboluri, dar si joc de rol, un ludic nemilos, mai ales, cu sinele imprastiat printre cuvinte, scuze pentru intarzierea raspunsului, multumesc, Lucian, An Nou Fericit si luminos!
pentru textul : abataj pentru un casanova profan deNu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus dee prea...prozaic?
pentru textul : Oala cu lapte deÎn primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
pentru textul : Mélancolie destimata doamna va multumesc pentru critici .imi pare rau ca dumneavoastra percepeti textul ca o autoironie. nu combat parerea dumneavoastra, poate e un text slab, asta e- platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie. imagini pretentioase? scuzati-mi indrazneala, sunt trairi,poate neinspirat transpuse, dar trairi sincere. pe un alt site l-am avut trecut la personala, poate am gresit sa-l postez aici ca poezie...
pentru textul : Eu de„p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...”
Paul,
Dacă încerci (încercăm) să te (să ne) detaşezi (detaşăm), deşi este destul de greu pentru toată lumea de pe aici, dar şi din diasporă, lăsându-i la o parte pe liiceni, pleşueni, ciorbea(eni), diaconu(eni) – ultimele două categorii siluind limba română, chiar şi ca denumire, ca şi primele care o fac însă, chipurile mai subtil, mergând la esenţa ei - etc., sper că vei/vom putea observa că, de fapt, toată clasa politică (indiferent de coloratură şi denumire), este cea care ne-a băgat în cămaşe de forţă „ne mai având cu ce vota” (cum zici). Pentru că: dacă nu ne prezentăm la referendum vom favoriza o gaşcă (cu toată pletora de acoliţi cu interese personale veroase), iar dacă ne prezentăm, invers – altă gaşcă etc.
Cel puţin pentru mine singura soluţie este acum să privesc în linişte şi chiar cu o anumită plăcere (perversă, recunosc ) cum plăcile tectonice – înainte, în timp ce şi după marea Rebeliune de pe Kronstadt şi Anti Oedipiana Schizofrenie Capitalistă – şi-au urmat (şi îşi) urmează drumul nestingherite spre intrarea în altă dimensiune (spirituală?!) şi să agonizez râzând şi pieptănându-mă pe chelie; tot aşa, cu părul într-o parte.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Graal dece imi pare mie a fi potential euristic, este aceasta decupare a unor spatii noi, care aduc libertate fanteziei in intalnirea cu inefabilul, o singura secunda ajunge sa ne implineasca visul Cami, aceea secunda poate fi chiar “jocul” in care palmele noastre ne tin sufletele la inaltime, jocul acela “fara reguli” a starilor de intalnire cu noi insine... mi-a placut pe ansamblu, tehnic vorbind… poate explici, insisti prea mult pe atmosfera starii pe care vrei sa o transmiti…putin mister ar prinde bine si aici are dreptate francisc
pentru textul : cascade dePagini