multumesc, o sa reflectez la ceea ce mi/ai spus...recunosc, imi modific greu textele la sugestia sau interventia cuiva (de obicei nu le modific)insa e buna observatia ta ...
Danutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
dupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
foarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
Alex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
Alma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
ma tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
Eu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Citind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
Poemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
Ela, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
rogvaiv- inginereasca alegere. in meseria mea, este de baza. nu mai fac nici o analiza, ca primesc bataie.cu o crengutza de salcie. nu as pleca nicaieri de aici, dar a trecut timpul si gata. "m-am lipit de un mugure/ si tac/ eliberandu-l". seara frumoasa in continuare! Vio
Ela, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
Da, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
Alma, trag nădejde că mai știi cum să ne găsești dacă vrei să ne urezi ceva sau să ne spui absolut orice, punțile de lumină nu se șterg niciodată. Altfel, aici nu este loc de astfel de răspunsuri. Cu mulțumiri, și Sărbătoarea Învierii să ne fie luminoasă tuturor.
reușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
Cred că hermeneia se dovedește pentru mulți dintre membrii ei mai mult decât o simplă "experiență". Am impresia că e ceva special ce sesizez aici, și poate să fie acea conștiință specială a cuvântului care rămâne și se comportă oarecum indepedent de noi, după ce l-am modelat și dat drumul în lume. Și mai cred că hermeneia nu este numai dorința sau proiecția dorințelor unui om sau a unor oameni acum, la șase luni, ci sunt aceste cuvinte ale noastre, luminând, poate, ca niște licurici. Iar nesiguranța aceea... cred ca Virgil vorbește despre noi toți, și mai cred că așa și trebuie să fie fiecare poezie scrisă: ca și cum ar fi ultima. Desigur că pescuitul adevărat nu-i decât solitar... chiar dacă suntem cu toții pe malul aceluiași râu.
Pentru ca un vers ti-a provocat o reactie pozitiva, trebuie sa ma felicit.Nu toti suntem geniali si, daca suntem, nu putem fi in fiecare moment :D. O sa meditez...poate o iesi ceva :)
copiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc, o sa reflectez la ceea ce mi/ai spus...recunosc, imi modific greu textele la sugestia sau interventia cuiva (de obicei nu le modific)insa e buna observatia ta ...
pentru textul : المرأه في الحب decând de fapt sunt doar anoste, triste, gri
pentru textul : despre poezie deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
Bine ai venit pe Hermeneia! Versuri care împrăștie un parfum aparte, ca un praf magic...inocența. Felicitări! tincuta
pentru textul : Cea mai sensibilă floare dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deDanutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : misterul lui Hades dedupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
pentru textul : Inima dintotdeauna. Melopeea dorului deOttilia, aştept să postezi "Totul mi se pare că are greutate", am câte ceva de zis şi despre acel foarte bun text.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi defoarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
pentru textul : vintage collection -audio deo iau ca pe plimbarea pe-o linie dreapta, ca mi-e frica de roller-coaster. merci.
pentru textul : cealaltă marie dede asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
pentru textul : silent night deMi-a plăcut recitalul.
pentru textul : Control Panel.Test 01 deAlex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
pentru textul : murmur deAlma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului dema tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
pentru textul : ...I'm growing like spells... deconcentrat. sugestiv.
pentru textul : Poem rupt din ploaie. Toată noaptea deEu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deCitind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
pentru textul : îngeri sub cărămizi dePoemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
Ela, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
pentru textul : dezblestemare derogvaiv- inginereasca alegere. in meseria mea, este de baza. nu mai fac nici o analiza, ca primesc bataie.cu o crengutza de salcie. nu as pleca nicaieri de aici, dar a trecut timpul si gata. "m-am lipit de un mugure/ si tac/ eliberandu-l". seara frumoasa in continuare! Vio
pentru textul : rogvaiv deEla, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDa, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
pentru textul : În tranzit deeu insumi nu as sti ce sa spun sub un astfel de text
pentru textul : Eu scriu, deci exist. demultumesc pentru semne. am avut emotii.
Alma, trag nădejde că mai știi cum să ne găsești dacă vrei să ne urezi ceva sau să ne spui absolut orice, punțile de lumină nu se șterg niciodată. Altfel, aici nu este loc de astfel de răspunsuri. Cu mulțumiri, și Sărbătoarea Învierii să ne fie luminoasă tuturor.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile dereușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deCred că hermeneia se dovedește pentru mulți dintre membrii ei mai mult decât o simplă "experiență". Am impresia că e ceva special ce sesizez aici, și poate să fie acea conștiință specială a cuvântului care rămâne și se comportă oarecum indepedent de noi, după ce l-am modelat și dat drumul în lume. Și mai cred că hermeneia nu este numai dorința sau proiecția dorințelor unui om sau a unor oameni acum, la șase luni, ci sunt aceste cuvinte ale noastre, luminând, poate, ca niște licurici. Iar nesiguranța aceea... cred ca Virgil vorbește despre noi toți, și mai cred că așa și trebuie să fie fiecare poezie scrisă: ca și cum ar fi ultima. Desigur că pescuitul adevărat nu-i decât solitar... chiar dacă suntem cu toții pe malul aceluiași râu.
pentru textul : jurnal de nesomn V dePentru ca un vers ti-a provocat o reactie pozitiva, trebuie sa ma felicit.Nu toti suntem geniali si, daca suntem, nu putem fi in fiecare moment :D. O sa meditez...poate o iesi ceva :)
pentru textul : Arșița verii noastre decopiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
pentru textul : Flacără tremurândă delas un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
Pagini