Adriana, e un poem nostalgic care, în cazul meu, se cuibărește direct în copilărie. Recunosc, îmi place mult varianta lui Virgil pentru că spune esențialul folosind mai puține cuvinte, simți o coloană, imagine după imagine te conduce ușor. Dar idea și sufletul din spate îți aparține, felicitări! Parcă are un iz de sărbătoare, but maybe it's just me, luna asta am o jingle-bells-ită. :)

"Plânsul crucii" este un adevărat poem, l-am citit cu multă plăcere. Felicitări!

desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
mie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.

Aalizeul induce lumea virtuală în eroare, nici măcar așa :* nu îmi amintesc să îl fi pupat vreodată! E o figură! :))

la "când o prietenie se-nneacă"!

Ela draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...

Virgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.

"Altii" sa aiba curajul si sa imi scrie aici ce au de comentat, nu sa umble cu para la sef, pardon, director.

doar 2 propozitii mi-au placut, pentru generozitatea lor: "Aici ȋntre liniile palmei mele gândurile au amuţit. Uneori mă ȋntreb dacă eu toată nu am fost născocită ȋntre două linii din căuşul palmei mele." desi as inlocui "palmei mele" cu "palmei tale". Apoi as construi textul pornind de aici. De ce nu mi-au placut restul: cred ca din cauza unui subiect bine definit, care sa nu-ti dea pace si aproape sa te oblige sa scrii. Dar contemplarea exterioara si interioara pe care le propui sunt, aici, prea comune. Cu siguranta, le-am mai citit undeva, si spun citit in sensul de cunoscut. e, asadar, un deja-vu care respinge.

doar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.

Er. cred ca era Dustin Hofman.. anyway, sa-mi zica cineva care stie sigur :-)

multumesc pentru raspuns. marturisesc insa ca sunt mult mai nedumerit decat inainte. alma, pari a vorbi cu siguranta cuiva care cunoaste un sens care pentru mine e inca obscur si oricum complet inedit al cuvantului "acrilic". nu pot interpreta aceasta siguranta decat in sensul ca exista intr-adevar un atare sens. dex-ul tiparit si dex-ul online nu dau decat sensul consacrat. poezia e unul din fronturile de unda ale evolutiei unei limbi si sunt de partea acleora care sustin libertatea de a metaforiza cat mai larg. nuam prejudecati in legatura cu poetizarea unui foarte mare numar de termeni tehnici. raportat insa la sensul primar, certificat de dex, acelasi pe care il cunosc, al cuvantului "acrilic" mie unuia marturisesc ca nu-mi suna si sper sa nu te ofenseze. nu-i decat un feed-back punctual. cu privire la al doilea alineat,. mi-as permite, cu acelasi respect, ca un procent foarte mare, daca nu majoritar, dintre comentariile pe care le-am citit aici, si am citit destule ca impresia mea sa aiba acoperire statistica, raportata la totalul comentariilor, un procent asadar cel putin semnificativ din comentariile acumulatre sunt in afara criticii literare. e o constatare obiectiva si nu ofenseaza pe nimeni. chiar in conditiile astea permite-mi sa socotesc de bun augur exigentza ta de principiu si sa o salut. problema e ca exista cel putin un comentariu al tau care se situeaza in afara criticii literare. nu ma intreba care, nu-mi fac notite. retin aproximativ. in atari conditii permite-mi, cu acelasi respect, sa consider ca n-ai avea de castigat abandonand dubla masura rim

multumesc, dan. e bine sa stiu ca pot conta pe cineva.

Gasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami