titlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
mulțumesc. :)
Să trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
Marina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
Pal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
Ai rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
eu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
aceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
bun gand ptr meditatii si discutii. pacat ca inca nu e deschisa sectiunea de interactiv. personal, as fi detaliat ideia centrala. realitatea imi pare doar o iluzie mai ....credibila. ps: cine e Lacoste? (nu vreau sa caut pe google. zambesc laaarg).
Textul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
Finalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
imi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
Da, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
da, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
Citind cometariile voastre am avut emotia intoarcerii acasa, un loc cu legaturi uneori mai puternice decat corespondentul real. In loc sa va multumesc, voi continua sa va descopar.
Nu dispar, ma fura din pacate evenimentele. :o)
D-lui Gorun
Nu am ajuns si probabil ca nu voi ajunge vreodata la starea de scriere. Ce vreau sa spun este ca ma onoreaza atentia dumneavoastra desi mi se pare nemeritata. Incerc totusi sa ajung cat mi aprope de starea aceea tocmai pentru ca n-am gasit alta modalitate mai buna decat cuvantul pentru a scoate la iveala "statuile" la care ceva lucreaza in mine.
post...uri și ...isme, domnule Jorz. Vin și trec. prefixe și sufixe, însă nicidecum fixe. mi-a plăcut rețeta asta de tocăniță cu lehamite și ironie. dar îmi zic - la urma urmei, și câinii e oameni. iar caravana trece oricium.
da, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
wow... chiar nu m-am gîndit la varianta asta. dar îmi place mai mult. este adevărat, intenția mea a fost ca „înțepenită” să determine roata iar „vibrînd” determina libelula (calul-popii). exista un gen de ambiguitate și în acel caz. dar îmi pare și mai reușită imaginea în soluția sugerată de tine. mai ales că laconismul formulării generează discomfort vis a vis de genul celor două substantive (roata și calul popii).
desi observ ca textul este o dedicatie (poate ar fi trebuit incadrat altundeva) intervin pentru a-ti sugera rescrierea lui. sunt cateva idei care merita.
tata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
titlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor demulţumesc pentru citire şi observaţii.
pentru textul : ars poetica ▒ deîn ce priveşte subtitlul am să studiez problema şi am să văd dacă pot să las ca subtitlul să devină facultativ
initial am citit "poezie fara umbrela pe sunete de hum drum" ;)) voi reveni cu un com asupra textului tau
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum demulțumesc. :)
pentru textul : am evadat un timp (3) deSă trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
Marina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic dePal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine deSalut!
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
pentru textul : Tata deam uitat : felicitari pentru Hermeneia si membrii sai la 6 luni de existenta . In curand va iesi primul dintisor..
pentru textul : jurnal de nesomn V deAi rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
pentru textul : noaptea cailor de fier demultumesc:D, arata mai bine acum:)
pentru textul : requiem deeu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
pentru textul : atunci s-a sfîrșit demi a placut, insa textul, dupa mine, ar fi mult mai frumos fara versurile 2, 3 si 4. citeste l si tu asa si vezi. daca n am dreptate, imi dau palme
pentru textul : memento deaceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
pentru textul : amanta mea supraponderală deAdrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
pentru textul : Simbioză denu sînt neaparat convins. de ceea ce spui. dar am facut cîteva modificări. şi nu e neaparat cald. cred că s-a răcit. şi poate asta displace
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii debun gand ptr meditatii si discutii. pacat ca inca nu e deschisa sectiunea de interactiv. personal, as fi detaliat ideia centrala. realitatea imi pare doar o iluzie mai ....credibila. ps: cine e Lacoste? (nu vreau sa caut pe google. zambesc laaarg).
pentru textul : Un gând de vineri deTextul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
pentru textul : Oameni fara nume deFinalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece deimi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
pentru textul : viața mea deaveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere deDa, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deda, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
pentru textul : as they keep finding me decârma pânza cui îi pasă
pentru textul : m-am lăsat de fumat delungimea oricum nu prea contează
sau dominația de partea cui se va nimeri
eu una înclin să cred totuși că a mea va fi
Urez cu sufletul deschis sărbători luminoase și la mulți ani comunității Hermeneia.
pentru textul : The State of Hermeneia deDoina, Adrian
Citind cometariile voastre am avut emotia intoarcerii acasa, un loc cu legaturi uneori mai puternice decat corespondentul real. In loc sa va multumesc, voi continua sa va descopar.
Nu dispar, ma fura din pacate evenimentele. :o)
D-lui Gorun
Nu am ajuns si probabil ca nu voi ajunge vreodata la starea de scriere. Ce vreau sa spun este ca ma onoreaza atentia dumneavoastra desi mi se pare nemeritata. Incerc totusi sa ajung cat mi aprope de starea aceea tocmai pentru ca n-am gasit alta modalitate mai buna decat cuvantul pentru a scoate la iveala "statuile" la care ceva lucreaza in mine.
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei depost...uri și ...isme, domnule Jorz. Vin și trec. prefixe și sufixe, însă nicidecum fixe. mi-a plăcut rețeta asta de tocăniță cu lehamite și ironie. dar îmi zic - la urma urmei, și câinii e oameni. iar caravana trece oricium.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deda, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
pentru textul : mai departe decât tristețea dewow... chiar nu m-am gîndit la varianta asta. dar îmi place mai mult. este adevărat, intenția mea a fost ca „înțepenită” să determine roata iar „vibrînd” determina libelula (calul-popii). exista un gen de ambiguitate și în acel caz. dar îmi pare și mai reușită imaginea în soluția sugerată de tine. mai ales că laconismul formulării generează discomfort vis a vis de genul celor două substantive (roata și calul popii).
pentru textul : haiku - moara dedesi observ ca textul este o dedicatie (poate ar fi trebuit incadrat altundeva) intervin pentru a-ti sugera rescrierea lui. sunt cateva idei care merita.
pentru textul : Cunosc, deci pot iubi. Iubesc, deci pot cunoaște. Hm! detata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
pentru textul : ce am scris "atunci" dePagini