să lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
Adriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
gând bun!
eu șase ani frate-miu patru stăm în poarta bisericii ca niște sfinți născuți prematur pe deget verigheta lucește ca un bănuț pe fundul apei pumnul tău în pumnul iubitului frământat ca o bucată de pâine creierul e un mușuroi proaspăt cu mii de furnici tragem aer în piept ca și cum am trage benzina cu furtunul din rezervor ca să spun tot ce simt ar trebui ca toți porii să aibă câte o limbă flesh/urile tale sunt pline de patima, de suferinta, de dragoste de viata. Am selectat ce mi/a placut in mod deosebit. Nu comentez ce nu mi/a placut.
Eu păstrez Enio Morricone, chiar dacă nu îți place în acele zile. Și dulceața de cireșe amare din poeziile tale, minele de 0.5 sunt prea fragile, iar versurile se pot continua. Cât despre china și rusia aș mai adăuga nu doar continente, uneori orgoliile ajung interplanetare, intergalactice. Și voiam să plouă în luna lui marte, dar păcat, încă e zloată. M-a înviorat poezia ta. Chiar dacă înșiri perle gri. No more.
Trebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
pentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
Va urma ! Si nu-s chestii scrise in doi ci un chat improvizat pe mail . Cit despre rabdare ai dreptate, nu o am din doua motive : viata e scurta, viata e foarte scurta. Believe me.
An animated/live action interpretation of F.T. Marinetti's 1909 Futurist Manifesto. Inspired by the artwork and design of Norman Bel Geddes and Raymond Loewy.
"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
când vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
mie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
mi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
tie chiar nu ti-e jena sa postezi asa ceva, cand stii ca apare pe prima pagina?! si mai esti si absolvent de UMF !!! ia un dulcolax, e la liber.
pentru textul : Unui mare poetastru desă lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deuite o buca' buna de text. mai ca-mi vine sa protestez. da' mai stau.
pentru textul : la putrefazione deAdriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile degând bun!
eu șase ani frate-miu patru stăm în poarta bisericii ca niște sfinți născuți prematur pe deget verigheta lucește ca un bănuț pe fundul apei pumnul tău în pumnul iubitului frământat ca o bucată de pâine creierul e un mușuroi proaspăt cu mii de furnici tragem aer în piept ca și cum am trage benzina cu furtunul din rezervor ca să spun tot ce simt ar trebui ca toți porii să aibă câte o limbă flesh/urile tale sunt pline de patima, de suferinta, de dragoste de viata. Am selectat ce mi/a placut in mod deosebit. Nu comentez ce nu mi/a placut.
pentru textul : big boys don't cry deEu păstrez Enio Morricone, chiar dacă nu îți place în acele zile. Și dulceața de cireșe amare din poeziile tale, minele de 0.5 sunt prea fragile, iar versurile se pot continua. Cât despre china și rusia aș mai adăuga nu doar continente, uneori orgoliile ajung interplanetare, intergalactice. Și voiam să plouă în luna lui marte, dar păcat, încă e zloată. M-a înviorat poezia ta. Chiar dacă înșiri perle gri. No more.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deconsidera-te avertizat pentru atac la persoana.
daca ar fi sa-ti dau replica as zice cam asa: ia un servetel de la tata...
pentru textul : pariu dedoar "sufletul ploii" și "ploaia se furișează" îmi par că ascund farmecul poemului. în rest îmi place mult această elegie modernă.
pentru textul : vase comunicante denu chiar, eu lucrez cu jumătăți de măsură...
pentru textul : how sweet the sound deTrebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
pentru textul : Primul infern dee si acesta un punct de vedere...
pentru textul : Poemul mulțumirii demultam, Vlad!
pentru textul : în fiecare este o rație de stimă depentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deTypo: aşează/ aşază şi zvîniri/ zvîcniri
pentru textul : oolong tea deun poem bine scris (poate striptease-ul la lună-i oleacă cam mult). dar e deprimant, e dureros, nu-l mai citesc a doua oară
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deEseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deVa urma ! Si nu-s chestii scrise in doi ci un chat improvizat pe mail . Cit despre rabdare ai dreptate, nu o am din doua motive : viata e scurta, viata e foarte scurta. Believe me.
pentru textul : Ramona & Rameau demultumesc pentru comentariu, va mai astept! ma gandesc la propunerea dumneavoastra!
pentru textul : păianjen de...mâine, ţinând cont de toate observaţiile (inclusiv ale mele, după recitirea la rece), voi posta, sub textul actual, o variantă.
pentru textul : p.s decred ca e un text care incepe cu "hai" si de aceea l-am citit. mi se pare un text "de spleen" sau "de lehamite" gresesc?
pentru textul : 12'' dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
într-un colț al grădinii
pentru textul : Renga deau apărut ghiocei
An animated/live action interpretation of F.T. Marinetti's 1909 Futurist Manifesto. Inspired by the artwork and design of Norman Bel Geddes and Raymond Loewy.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) debun venit! emiemi a facut o observatie incotestabila.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă de"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
pentru textul : Zece cuvinte decând vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
mie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
toate cele bune djamal
pentru textul : Pact deTextul are, desigur, exponent axiologic, iar pe alocuri, este sclipitor. Ex:
"precum liniile ferate într-un depou
anii mei se despart de trecut" - cu observaţia că dacă ar fi lipsit "de trecut", versul ar fi mult mai puternic.
"viaţa e ca o frunză de stuf
cu ochii cât merele coapte"
"aş vrea să ştiu dacă îngerii s-au înregistrat
să voteze"
"ştiu că mulţi au murit în aşteptarea zilei de azi" (superb!)
În capătul opus:
"copilul care ducea
laptele dimineaţa la piaţă" - "dimineaţa" e redundant; laptele se duce la piată, în general, dimineaţa...
"o urmăreşti cun dispare ca o barcă pe mare" - rimă interioară, involuntară (cred); nu dă bine în ureche.
"ghemul zilelor mele e puţin încurcat
mă zbat pentru aer ca un cocoş cu capul tăiat" - la fel.
"ghemul zilelor mele/ sania luminii" - metafore genitivale, lejere.
- enumeraţia exagerată din ultiam unitate.
Dacă ar fi curăţat, textul este de evidenţiat.
pentru textul : de la eva la dama de pică deŞi, dacă mi se permite o părere nu neapărat subiectivă - rămâi pe poezie...
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deai dreptate ioana, am scos, ma enerva si pe mine dizonanta
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r demi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
pentru textul : ultima țigară de...deci Ioana, ești prea ...profundă! ia-o mai normal, ca majoritatea! fără formalisme, paul
pentru textul : blogbadil dePagini