Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
Felicitari pentru volum! Ma bucura nespus sa aflu aceasta veste! As dori sa il am in colectia de carti bune din biblioteca, cu autograf, as fi onorata! Marina, cu multumiri pentru semnalare si critica.
un aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
ca se te mântui - un typo aici...
si, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
Păi, unii încă te mai iubim. Cînd nu te vom mai iubi vom înceta să fim. Passion și tristețe și gingășie, toate la un loc? Doar pe Kilimanjaro. Mi-a plăcut mult poemul tău, ca mesaj și ca spunere, sinceră, directă, profundă !
Ela, nu vreau sa fiu rau, dar exista posibilitati in grafica digitala (filtre, layers, etc) in Photoshop, Painter, etc, care pot genera efecte pe care probabil le urmaresti tu dar pe care insa deocamdata nu le folosesti
timpul cu multiplele lui fatete din noi imprejurul nostru timpul regasirii timpul ireductibil ireversibil pastrindu-si inevitabil rolul de cenzor intre noi si Lumina. cui ii este oare ingaduit sa traiasca in afara timpului decit Poetilor?
E parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.
și dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
Na, Vio, am sorbit deodată ceaiul, nu te zărisem la vremea comentului! Pornind de la faptul că universul e infinit, da, putem spune orice, mai puțin faptul că e infinit. Problema e că ăla (e vorba de Hawkins), zice că e finit. Deci, până la urmă tot Ptolemeu a avut dreptate. Nu? He-he, ce dimineață faină mi-ați oferit, domnilor!
super poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
remarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
Ambele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
este ingrozitor de greu sa scrii despre fericire, fragilitatea ei si tinerea ei in tine. iar voi lua la rand filosofii, sa vad ce propuneri au pentru sezonul asta... :( nu cred ca de la toamna mi se intampla. tot chemarea planetei strabune este... (nu e terra; no sir!) multumesc.
in acest text informativ http://www.hermeneia.com/info/1777/ se explică modul cum se vor introduce traducerile de acest tip: „A doua categorie o vor reprezenta traduceri ale unor texte publicate pe Hermeneia.com dar efectuate de către persoane din afara Hermeneia. La subtitlu aceste traduceri vor trebui să conțină titlul textului original și numele autorului. La sfîrșit se va adăuga un hyperlink către adresa textului original. Aceste traduceri se vor introduce numai sub contul autorului textului original.” Aș vrea să corectezi textul de mai sus conform prevederii.
observatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
poate de aici incepi sa fii spre a te redescoperi. titlul acestui text arata câta lupta interioara ai dus spre a marturisi acest text ce de mult il purtai in sufletul tau. iarasi mircea.
Multumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
Puteți comanda de pe internet și traducerile în limbă romană, sunt foarte "guenoniene", ca să spun așa, deci valoarea textului original nu este diluată. Vorbesc de cele apărute la Aditura Aion din Oradea ( Ezoterismul lui Dante, Stările multiple ale Ființei, Simbolismul Crucii...și cred că mai sunt).Apoi, cu același traducător, altele au apărut la Herald (Metafizică și cosmogonie Orientală, Scurtă privire asupra inițierii, Marea Triadă...și cred că mai sunt) - pe acestea trei le găsiți în librării, și va sfătuiesc să căutați chiar și prin librăriile "New Age", eu acolo le-am găsit, probabil că nu știau ce vând! :) Domnia cantitatii și semnele vremurilor a fost reeditată de Humanitas nu de mult, deci de găsit în librării. Omul și devenirea să după Vedanta - știu doar o traducere mai veche, a d-nei Ivănescu, nu se mai găsește, eu am rugat o prietenă să mi-o aducă din Franța. Iar Legele lumii - apărut în România în '94, la Ed. Rosmarin, nu se mai găsește nici pe internet, eu m tars-o la Xerox. Traducerile unor articole știu că au fost că au fost reunite într-un volum omagial, Oriensis, apărut tot la Ed, Aion. dacă veti da o căutare pe Google, vă va duce pe Liternet. Ce se poate comanda pe internet, e acolo. succes Clujului!
textul acesta n-a fost citit cu atenţie nici măcar de autor!
nu se zice "colder then ice", ci, colder than ice. se poate însă formula ceva de genul acesta:
The look in your eyes
geyser
then ice
is keeping me trapped...
şi cred că ultimul vers ar fi corect astfel: my blind eyes hold the look into your eyes
Mai este pînă la Crăciun. Mi se pare oarecum bombastic (spre ideea de reclamă) titlul care spune că poezia trebuie să îşi recîştige prestigiul. De fapt astfel de titluri “close ended” (sau culpabilizatoare, cum le numesc eu) sînt de obicei întîmpinate cu suspiciune. Pentru că ele presupun deja existenţa unui dezastru şi ne cam obligă să subscriem lui. O astfel de manevră mi se pare cel puţin suspectă. Trebuie să cunoşti foarte bine un fenomen (în acest caz poezia), deci trebuie să fii un expert (ceea ce mă îndoiesc cu privire la autorul textului de mai sus) sau trebuie să existe un anumit gen de acceptare (concluzie comună) între autor şi cititori cu privire la fenomen. Ceva ce mă îndoiesc că există. Astfel că un asemenea titlu riscă a fi perceput în registrul teribilist care vrea neaparat să ne atragă atenţia prin şocant. De cînd are nevoie poezia să îşi recîştige prestigiul? Şi de ce? Nu ni se spune. Se presupune că “noi ăştia pricepuţii ştim”. Cam subţire, dacă mă întrebi pe mine.
Evident, nu am să comentez aici tot textul. Poate mai tîrziu. Dar recunosc mă amuză abordarea positivist-modernistă din primul paragraph care desfiinţează existenţa sau manifestările metafizicului împachetîndu-le pe toate în cocoloşul “tot felul de „invenţii secrete” şi „conspiraţii”, despre tot felul de „cercetări” şi „statistici””. Iar lumea noastră e pusă sub eticheta “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă.””. Dacă mă întrebi pe mine, sună izbitor de asemănător cu o primă lecţie de materialism dialectic. Şi e ok. Nimeni nu e obligat să nu fie ateu sau pur materialist. Dar a crede că aşa este o societate întreagă, şi a crede că am cam băgat universul în buzunar cu “ştiinţa şi tehnica” mi se pare copleşitor de naiv şi am dubii profunde că cineva care porneşte de la astfel de premize (la modă prin anii 50 – 60 chiar şi în America) poate înţelege sau spune prea multe despre poezie. Deocamdată atît. Mai tîrziu mai mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu deFelicitari pentru volum! Ma bucura nespus sa aflu aceasta veste! As dori sa il am in colectia de carti bune din biblioteca, cu autograf, as fi onorata! Marina, cu multumiri pentru semnalare si critica.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deun aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deDoamnelor,
Ma coplesiti!
pentru textul : Epifanigramă deca se te mântui - un typo aici...
pentru textul : Sonet 221 desi, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
P.S: Oricum, dintre toate 'zidul belimului' m-a trimis în zona transcedentală în poziția căzută pe spate.
pentru textul : Fluturi pe lampă* dePaul... uimitele mele multumiri! :)
pentru textul : când memorăm doar sfârșitul dePăi, unii încă te mai iubim. Cînd nu te vom mai iubi vom înceta să fim. Passion și tristețe și gingășie, toate la un loc? Doar pe Kilimanjaro. Mi-a plăcut mult poemul tău, ca mesaj și ca spunere, sinceră, directă, profundă !
pentru textul : pe himalaya zăpezile sunt galbene debondărească...
pentru textul : întîmplare după ploaie deEla, nu vreau sa fiu rau, dar exista posibilitati in grafica digitala (filtre, layers, etc) in Photoshop, Painter, etc, care pot genera efecte pe care probabil le urmaresti tu dar pe care insa deocamdata nu le folosesti
pentru textul : roca din care mă nasc detimpul cu multiplele lui fatete din noi imprejurul nostru timpul regasirii timpul ireductibil ireversibil pastrindu-si inevitabil rolul de cenzor intre noi si Lumina. cui ii este oare ingaduit sa traiasca in afara timpului decit Poetilor?
pentru textul : Ce lieu qu'ils appellent temps deE parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă deși dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deNa, Vio, am sorbit deodată ceaiul, nu te zărisem la vremea comentului! Pornind de la faptul că universul e infinit, da, putem spune orice, mai puțin faptul că e infinit. Problema e că ăla (e vorba de Hawkins), zice că e finit. Deci, până la urmă tot Ptolemeu a avut dreptate. Nu? He-he, ce dimineață faină mi-ați oferit, domnilor!
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deMi-a plăcut ultima unitate. Destul de mult. De asta, eu aş tăia întăritorul "căci asta eram animale".
"știi răsuflarea era exact ca o nocturnă
nu știam de unde vine lumina
și ne înțepam degetele ne făceam animale de cruce" - excelent!
Neajunsuri:
"să răzui" - să răzuiesc
"doar compuși chimici metaforic vorbind" - artificiul ăsta nu prea are ce căuta în poezie.
"și ziceam ăsta e sângele meu
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deăsta e sss ………………… da — sângele meu. – – face parte dintr-un curs de
inteligență emoțională" - neîngrijit şi inestetic.
super poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
pentru textul : every / body / dies deremarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
Ambele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
pentru textul : în medalionul din piept deAni, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări deredundant*
pentru textul : desperado deeste ingrozitor de greu sa scrii despre fericire, fragilitatea ei si tinerea ei in tine. iar voi lua la rand filosofii, sa vad ce propuneri au pentru sezonul asta... :( nu cred ca de la toamna mi se intampla. tot chemarea planetei strabune este... (nu e terra; no sir!) multumesc.
pentru textul : fragil demulțumesc pentru observații
pentru textul : visul soldaților de plumb dein acest text informativ http://www.hermeneia.com/info/1777/ se explică modul cum se vor introduce traducerile de acest tip: „A doua categorie o vor reprezenta traduceri ale unor texte publicate pe Hermeneia.com dar efectuate de către persoane din afara Hermeneia. La subtitlu aceste traduceri vor trebui să conțină titlul textului original și numele autorului. La sfîrșit se va adăuga un hyperlink către adresa textului original. Aceste traduceri se vor introduce numai sub contul autorului textului original.” Aș vrea să corectezi textul de mai sus conform prevederii.
pentru textul : The Angel’s Shadow deobservatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică depoate de aici incepi sa fii spre a te redescoperi. titlul acestui text arata câta lupta interioara ai dus spre a marturisi acest text ce de mult il purtai in sufletul tau. iarasi mircea.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deMulțumesc, dar genitivul nu-mi place cum sună. Ne mai gîndim. Cred că ar merge mai bine la dativ, dar mai vedem...
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deMultumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă dePuteți comanda de pe internet și traducerile în limbă romană, sunt foarte "guenoniene", ca să spun așa, deci valoarea textului original nu este diluată. Vorbesc de cele apărute la Aditura Aion din Oradea ( Ezoterismul lui Dante, Stările multiple ale Ființei, Simbolismul Crucii...și cred că mai sunt).Apoi, cu același traducător, altele au apărut la Herald (Metafizică și cosmogonie Orientală, Scurtă privire asupra inițierii, Marea Triadă...și cred că mai sunt) - pe acestea trei le găsiți în librării, și va sfătuiesc să căutați chiar și prin librăriile "New Age", eu acolo le-am găsit, probabil că nu știau ce vând! :) Domnia cantitatii și semnele vremurilor a fost reeditată de Humanitas nu de mult, deci de găsit în librării. Omul și devenirea să după Vedanta - știu doar o traducere mai veche, a d-nei Ivănescu, nu se mai găsește, eu am rugat o prietenă să mi-o aducă din Franța. Iar Legele lumii - apărut în România în '94, la Ed. Rosmarin, nu se mai găsește nici pe internet, eu m tars-o la Xerox. Traducerile unor articole știu că au fost că au fost reunite într-un volum omagial, Oriensis, apărut tot la Ed, Aion. dacă veti da o căutare pe Google, vă va duce pe Liternet. Ce se poate comanda pe internet, e acolo. succes Clujului!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) detextul acesta n-a fost citit cu atenţie nici măcar de autor!
nu se zice "colder then ice", ci, colder than ice. se poate însă formula ceva de genul acesta:
The look in your eyes
geyser
then ice
is keeping me trapped...
şi cred că ultimul vers ar fi corect astfel: my blind eyes hold the look into your eyes
fără supărare?
pentru textul : Closed Circuit deMai este pînă la Crăciun. Mi se pare oarecum bombastic (spre ideea de reclamă) titlul care spune că poezia trebuie să îşi recîştige prestigiul. De fapt astfel de titluri “close ended” (sau culpabilizatoare, cum le numesc eu) sînt de obicei întîmpinate cu suspiciune. Pentru că ele presupun deja existenţa unui dezastru şi ne cam obligă să subscriem lui. O astfel de manevră mi se pare cel puţin suspectă. Trebuie să cunoşti foarte bine un fenomen (în acest caz poezia), deci trebuie să fii un expert (ceea ce mă îndoiesc cu privire la autorul textului de mai sus) sau trebuie să existe un anumit gen de acceptare (concluzie comună) între autor şi cititori cu privire la fenomen. Ceva ce mă îndoiesc că există. Astfel că un asemenea titlu riscă a fi perceput în registrul teribilist care vrea neaparat să ne atragă atenţia prin şocant. De cînd are nevoie poezia să îşi recîştige prestigiul? Şi de ce? Nu ni se spune. Se presupune că “noi ăştia pricepuţii ştim”. Cam subţire, dacă mă întrebi pe mine.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deEvident, nu am să comentez aici tot textul. Poate mai tîrziu. Dar recunosc mă amuză abordarea positivist-modernistă din primul paragraph care desfiinţează existenţa sau manifestările metafizicului împachetîndu-le pe toate în cocoloşul “tot felul de „invenţii secrete” şi „conspiraţii”, despre tot felul de „cercetări” şi „statistici””. Iar lumea noastră e pusă sub eticheta “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă.””. Dacă mă întrebi pe mine, sună izbitor de asemănător cu o primă lecţie de materialism dialectic. Şi e ok. Nimeni nu e obligat să nu fie ateu sau pur materialist. Dar a crede că aşa este o societate întreagă, şi a crede că am cam băgat universul în buzunar cu “ştiinţa şi tehnica” mi se pare copleşitor de naiv şi am dubii profunde că cineva care porneşte de la astfel de premize (la modă prin anii 50 – 60 chiar şi în America) poate înţelege sau spune prea multe despre poezie. Deocamdată atît. Mai tîrziu mai mult.
Să văd ce pot face. Şi mie mi s-a părut puţin forţat finalul faţă de rest şi mulţumesc pentru opinia sinceră.
pentru textul : Amnezie dePagini