vânați de propria conceptualizare o viziune socială plasată undeva între absurdul ironic al lui Sorescu și perspectiva etică fatalistă a lui MacIntyre ("După morală"); privit dintr-un exterior macrocosmic, zoon politikon-ul secolului xxi trăiește drama unei stereotipii comportamentale și "suportamentale" (dacă îmi este permis termenul) vizavi de care singura certitudine a viului este suferința (cu bivalența ei: înălțătoare sau degradantă). abac alicelor, Vasile Munteanu
bobadil exista pe lista autorilor hermeneia. am lucrat putin la site si au existat unele discrepante. deci, bobadil exista dar are temporar contul suspendat
Laurențiu, ținând cont de veleitațile tale eu ți-am mai spus, tu ar trebui să simplifici, să sublimezi, pe când tu continui să te complici cu o ușurință debordantă care îți este desigur foarte la îndemână.
Eu cred că astfel ajungi fix nicăieri.
Poemul acesta este deja aproape nicăieri.
Până la nicăieri de aici mai sunt doar două-trei uși pe care, în ritmul ăsta, tu le vei deschide înainte să de desprimăvăreze
Un poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi lucrat. Farmecul său constă tocmai în starea pe care-aş numi-o (poate un pic exagerat) magmatică. Sunt nişte gânduri, nişte imagini, nişte revelaţii/ iluminări reunite oarecum întâmplător, dar armonizându-se prin ceva...îmi e greu sa-mi dau seama, în acest moment, prin ce...E posibi sa fie rodul unei intenţionalităţi, al unei strategii de obţinere a efectului. Dar asta contează mai puţin.
așa cum bine știți (probabil) HTML nu "știe" pea bine cum să "mînuiască" așa numitele "spații albe" (în cazul acesta spațiul generat de tasta TAB) (vezi pentru aceasta și http://webdesign.about.com/od/intermediatetutorials/qt/tiphtmltab.htm) De aceea sugerez folosirea "non-breaking space" care în HCODE este generat de tagul SPACE încadrat de paranteze pătrate (bineînțeles repetat de cîte ori este nevoie)
A, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
Este ceva în legătură cu spațiul și timpul, o distorsiune, un fel de buclă așa cum se întîmplă uneori cu rețelele de calculatoare :). Mulțumesc pentru încurajare!
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
lumina despre care vorbești în a doua strofă tot va răzbi vreodată în fântâna "prea neagră" și atunci strălucirea ei, peste puritatea apei, va potoli "setea neîmblânzită". adînc...
vad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
P. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
As dori sa multumesc Hermeneiei pentru oportunitatea de a exprima o parare/ trei.
Hermeneia devenise in ultimele zile un cazan pe foc cu rufe murdare in care fiecare isi arunca fara motiv ba o soseta, ba un maieu, ba un sutien si mai ales ( ceea ce cred ca m-a dezamagit poate cel mai mult) cite o autobiografie, un jurnal al zilei de azi de ieri si a ce ar putea fi daca ar fi fost sa nu fie. (http://hermeneia.com/content/poezie/cantata_in_mi_minor) - scuze Mashei pentru acest exemplu dar sub textul ei s-a intimplat intimplarea.
Dragi colegi de site, este chiar atit de greu de evitat acest 'atention seeking' monster? Este chiar atit de imposibil de a ne exprima impresiile strict literare asupra unui text fara a atrage atentia asupra vietii personale, a frustrarilor personale, asupra dramelor personale?
Hermeneia este un site literar al carui potential este o responsabilitate ce ne priveste pe toti. Fiecare membru este un ambasador al acestui site.
Rog deci membrii ei sa se comporte ca atare, sa comenteze constructiv si sa se evite atacurile la: persoana, religie, rasa, virsta, functie, culoare de par, income, nationalitate, sex, job, numar de copii, ciini, divorturi si flori in glastra..
Mi-ar place sa cred ca Hermeneia este un site literar unde opiniile cu privire la text sint libere, indiferent cit de severa e critica insa cer cu toata inima un:
'ZERO TOLERANCE POLICY' cind e vorba de orice instigatie/ atac/ insulta/ bullying!!!
Etica, dragi colegi, este o fiinta delicata: ea are vocea suava insa cara o bita mare deasupra capului fiecaruia dintre noi.
Si daca tot am ajuns sa laud Hermeneia (this is it!!) as putea sa spun ca apreciez faptul ca nu exista niciun fel de advertising pe acest site, ca a fost mentinut in stare 'pura' si ca acesta caracteristica ar trebui sa fie un exemplu pentru cei ce au acest 'urge' , aceasta 'chemare' de a-si tiri victimele si calaii personali prin comentarii.
Repet: NU NE INTERESEAZA! Decit ce e scris cu referinta la text, numai de aici se poate invata nu numai despre tehnici literare/ stil/ muza ci si cum se traseaza acele limite ale decentei si respectului colegial. In Consiliul Hermeneia se trage des cu pietre, fara motive intemeiate, decit doar pentru faptul ca in ziua respectiva 'cineva trebuie sa fost de vina' fie ca nu ne mai explica nici Freud nici Piaget nici Bowlby. Consecintele vor fi (sper!) de acum inainte simple si categorice.
Ma scuzati ca de data asta va vorbesc in picioare, cu ochelarii pe nas si aratatorul in mina insa ceea ce a fost (urit) sa nu mai fie! OK?
Când am citit prima oară, nu era colaj vizual, era doar poezia. primul lucru, gripa aviară, aș fi lăsat-o deoparte. În schimb, e deosebit, deosebit, finalul: "apoi deschid plutire pe verticală a trupului oasele umplute cu ananda" Și e bine armonizat cu imaginea, mai ales cu roșul permanent din griuri - sunt cam cinci nuanțe de gri aici. Nu voi uita deloc: "amân absența luminii trecerea/atâtor dumnezei verzi/scurși din mine victoria". Și mă bucură că și tu știi că nu majusculele fac înaltul să fie trăit înalt.
involuntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
margas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
nu, nu cred ca sint neaparat un gica contra. dar tocmai ma intrebam daca nu cumva exagerez, daca nu cumva sint prea "clasic", prea invechit, prea purist, prin obsesia asta a mea de a fi "poetic". ma intrebam daca nu cumva lumea a trecut peste mine. e o alta epoca acum. se "contine" poezia, nu se "scrie". iar eu am ramas intepenit intr-un model. ceva ce am detestat intotdeauna. la altii.
e drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumiri. Emil, Excalibur e legat de pielea de salamandra si bine sprijinit de floarea de lotus...deci ramane. :)
pentru textul : să nu mă întrebi devânați de propria conceptualizare o viziune socială plasată undeva între absurdul ironic al lui Sorescu și perspectiva etică fatalistă a lui MacIntyre ("După morală"); privit dintr-un exterior macrocosmic, zoon politikon-ul secolului xxi trăiește drama unei stereotipii comportamentale și "suportamentale" (dacă îmi este permis termenul) vizavi de care singura certitudine a viului este suferința (cu bivalența ei: înălțătoare sau degradantă). abac alicelor, Vasile Munteanu
pentru textul : mă dor tâmplele deîntrun ziar
pentru textul : Bilete pentru Monte Carlo denonstop.
am fost trimes la un alt cabinet
nonostop
... și asta până la jumătatea textului. Recorectează te rog.
bobadil exista pe lista autorilor hermeneia. am lucrat putin la site si au existat unele discrepante. deci, bobadil exista dar are temporar contul suspendat
pentru textul : Biruința Învierii ▒ dedin suflet mulțam, Cris!
pentru textul : îngeri sub cărămizi deLaurențiu, ținând cont de veleitațile tale eu ți-am mai spus, tu ar trebui să simplifici, să sublimezi, pe când tu continui să te complici cu o ușurință debordantă care îți este desigur foarte la îndemână.
pentru textul : punere în abis deEu cred că astfel ajungi fix nicăieri.
Poemul acesta este deja aproape nicăieri.
Până la nicăieri de aici mai sunt doar două-trei uși pe care, în ritmul ăsta, tu le vei deschide înainte să de desprimăvăreze
Un poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi lucrat. Farmecul său constă tocmai în starea pe care-aş numi-o (poate un pic exagerat) magmatică. Sunt nişte gânduri, nişte imagini, nişte revelaţii/ iluminări reunite oarecum întâmplător, dar armonizându-se prin ceva...îmi e greu sa-mi dau seama, în acest moment, prin ce...E posibi sa fie rodul unei intenţionalităţi, al unei strategii de obţinere a efectului. Dar asta contează mai puţin.
pentru textul : Cruzimi deașa cum bine știți (probabil) HTML nu "știe" pea bine cum să "mînuiască" așa numitele "spații albe" (în cazul acesta spațiul generat de tasta TAB) (vezi pentru aceasta și http://webdesign.about.com/od/intermediatetutorials/qt/tiphtmltab.htm) De aceea sugerez folosirea "non-breaking space" care în HCODE este generat de tagul SPACE încadrat de paranteze pătrate (bineînțeles repetat de cîte ori este nevoie)
pentru textul : Despre pom deFoarte nimerită sceneta, Silvia! Eu mă gândisem la personaj şi la situaţia respectivă de la bun început, dar n-am îndrăznit s-o spun...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deprimul vers e prea dur pentru metafora finalului, ușor nichitian.
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deA, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deda, anume "ceâkra". Multumersc.
pentru textul : Blueprint: natură statică deEste ceva în legătură cu spațiul și timpul, o distorsiune, un fel de buclă așa cum se întîmplă uneori cu rețelele de calculatoare :). Mulțumesc pentru încurajare!
pentru textul : Monstrul dehanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deCitit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 delumina despre care vorbești în a doua strofă tot va răzbi vreodată în fântâna "prea neagră" și atunci strălucirea ei, peste puritatea apei, va potoli "setea neîmblânzită". adînc...
pentru textul : Singur devad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deprea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
pentru textul : Flacără tremurândă deP. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) denu stiu daca e poezie sau nu, da mie-mi place
pentru textul : arie de acoperire de... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
pentru textul : cuvintele sînt deAs dori sa multumesc Hermeneiei pentru oportunitatea de a exprima o parare/ trei.
Hermeneia devenise in ultimele zile un cazan pe foc cu rufe murdare in care fiecare isi arunca fara motiv ba o soseta, ba un maieu, ba un sutien si mai ales ( ceea ce cred ca m-a dezamagit poate cel mai mult) cite o autobiografie, un jurnal al zilei de azi de ieri si a ce ar putea fi daca ar fi fost sa nu fie. (http://hermeneia.com/content/poezie/cantata_in_mi_minor) - scuze Mashei pentru acest exemplu dar sub textul ei s-a intimplat intimplarea.
Dragi colegi de site, este chiar atit de greu de evitat acest 'atention seeking' monster? Este chiar atit de imposibil de a ne exprima impresiile strict literare asupra unui text fara a atrage atentia asupra vietii personale, a frustrarilor personale, asupra dramelor personale?
Hermeneia este un site literar al carui potential este o responsabilitate ce ne priveste pe toti. Fiecare membru este un ambasador al acestui site.
Rog deci membrii ei sa se comporte ca atare, sa comenteze constructiv si sa se evite atacurile la: persoana, religie, rasa, virsta, functie, culoare de par, income, nationalitate, sex, job, numar de copii, ciini, divorturi si flori in glastra..
Mi-ar place sa cred ca Hermeneia este un site literar unde opiniile cu privire la text sint libere, indiferent cit de severa e critica insa cer cu toata inima un:
'ZERO TOLERANCE POLICY' cind e vorba de orice instigatie/ atac/ insulta/ bullying!!!
Etica, dragi colegi, este o fiinta delicata: ea are vocea suava insa cara o bita mare deasupra capului fiecaruia dintre noi.
Si daca tot am ajuns sa laud Hermeneia (this is it!!) as putea sa spun ca apreciez faptul ca nu exista niciun fel de advertising pe acest site, ca a fost mentinut in stare 'pura' si ca acesta caracteristica ar trebui sa fie un exemplu pentru cei ce au acest 'urge' , aceasta 'chemare' de a-si tiri victimele si calaii personali prin comentarii.
Repet: NU NE INTERESEAZA! Decit ce e scris cu referinta la text, numai de aici se poate invata nu numai despre tehnici literare/ stil/ muza ci si cum se traseaza acele limite ale decentei si respectului colegial. In Consiliul Hermeneia se trage des cu pietre, fara motive intemeiate, decit doar pentru faptul ca in ziua respectiva 'cineva trebuie sa fost de vina' fie ca nu ne mai explica nici Freud nici Piaget nici Bowlby. Consecintele vor fi (sper!) de acum inainte simple si categorice.
Ma scuzati ca de data asta va vorbesc in picioare, cu ochelarii pe nas si aratatorul in mina insa ceea ce a fost (urit) sa nu mai fie! OK?
Va multumesc!
Class dismissed! :p
....si somn bun!
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deSensibilitate. Transmisie directă, nesofisticată. Cam atât. Voi mai citi şi alte texte ale autoarei.
pentru textul : rugăciune în somn deCând am citit prima oară, nu era colaj vizual, era doar poezia. primul lucru, gripa aviară, aș fi lăsat-o deoparte. În schimb, e deosebit, deosebit, finalul: "apoi deschid plutire pe verticală a trupului oasele umplute cu ananda" Și e bine armonizat cu imaginea, mai ales cu roșul permanent din griuri - sunt cam cinci nuanțe de gri aici. Nu voi uita deloc: "amân absența luminii trecerea/atâtor dumnezei verzi/scurși din mine victoria". Și mă bucură că și tu știi că nu majusculele fac înaltul să fie trăit înalt.
pentru textul : ananda deinvoluntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă demargas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
in asteptarea lui dalet, nu pot decît sa ma bucur de ultimele tale texte si sa chibzuiesc la intrebarile / raspunsurile din ele
pentru textul : ghimel sau a treia teorie a incompatibilității devă mulţumesc. Andu, bine ai revenit,sper să rămîi.
pentru textul : aici radio Craiova denu, nu cred ca sint neaparat un gica contra. dar tocmai ma intrebam daca nu cumva exagerez, daca nu cumva sint prea "clasic", prea invechit, prea purist, prin obsesia asta a mea de a fi "poetic". ma intrebam daca nu cumva lumea a trecut peste mine. e o alta epoca acum. se "contine" poezia, nu se "scrie". iar eu am ramas intepenit intr-un model. ceva ce am detestat intotdeauna. la altii.
pentru textul : downloadez poezii dee drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
pentru textul : NolamnotHamlet decam așa ceva am încercat să cuprind, Mariana. :)
e mult spus „încercat”, pentru că s-a scris singur și repede.
mulțumecs pentru versul lui Pillat, nu-l știam și e splendid!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi dePagini