Vreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
Cel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
creezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
daca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
Partea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
Când satyrul-sicofant le-a arătat drumul
Încă nu îşi golise cupa de trei ori
În Eleusis dimineaţa avea obrazul unei fecioare
Dar pereţii de lut îi scorojeau pielea coborând încet în ea
El visa la Vat Anghor cu ochii închişi
Petrecerea luase sfârşit
Coiful îi căzuse de pe creştet
În faţă apăru un zid negru
Breughel cel bătrîn şi Goya schiţau ceva pe verso
Din picioarele lui începeau să crească rădăcini de mangrove
A ieşi din pământ este umilinţa şi sfidarea supremă
Tincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
Sumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
De ce textul e în atelier? Aştept nişte explicaţii. La fel, nu am primit răspuns nici la subsolul textului "... şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată...".
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
ok.
cel ce l-a trimis la şantier s-a poticnit de cuvântul clickuit (repetat), care nu există în limba română şi probabil de lacu(l) roşu.
ar fi mai pe româneşte spus am pozat (asta, asta şi asta).
"cum scoteau viaţa din ce" ... pozaseră. nu e mai bine aşa?
vin cu pâinea şi sarea: bine ai venit pe site! nu uita că e mai bine să dai un porumbel decât un şarpe.
încă un text pe care katya kelaro poate reușea să îl facă poezie. a preferat însă să se lăbărțeze în tot felul de giumbușlucuri de exprimare, folosind un limbaj tipic scriiturilor de prin anii '80. și e păcat, o spun cu toată inima, e păcat pentu că ar putea face poezie dar preferă lălăiala asta în care probabil ea se simte bine dar poezia nu e și n-a fost niciodată „un fel de a ne simți noi bine”, ci mai degrabă un fel de încorsetare, de autodisciplinare, cu scopul de a produce artă. și sînt convins că știe despre ce vorbesc. nu pot să cred că cineva care știe ce sînt rigorile artei muzicale poate să își imagineze că poezia este un fel de aruncare din asta neglijentă cu tot felul de ziceri și metafore și iar ziceri și iar abureli, numai de dragul auto-refularii. arta este exigență. și este posibil că aalizeei nu și-a exemplificat judecata dar sînt convins că katya știe că el are dreptate. altfel nici nu ar fideranjat-o cuvintele lui. există o diferență fundamentală între a face vocalize și a cînta „Norma” sau orice altă operă. textul de mai sus este o vocaliză, în cel mai bun caz. fiecare avem caiete cu crochiuri dar nu le punem pe aici drept poezie.
există apoi gafele penibile, de rigoare: chihlimbarul și ambra sînt absolut unul și același lucru. un pleonasm ridicol și vizibil.
apoi, nu se scrie „ging seng” ci ginseng. ar fi bine să consulți dicționarele cînd ai de gînd să folosești neologisme la care nu te pricepi. oamenii nu vor ține minte metaforele tale elucubrante ci mai degrabă gafele tale de vocabular. și nu le poți reproșa asta. și tu funcționezi la fel.
ce caută dacia felix acolo și toate celelalte bombasticisme?...
„eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ. încerc să trăiesc simplu.” - în principu nu mă deranjează confesionalismul, dar există undeva o linie fină între a te deschide și a epata. ferice de cei ce știu unde este această linie și nu o depășesc.
finalul cu swarovsky și sania și ziua a șaptea și versailles-ul - din nou un fel de magiun abracadabrant, un fel de vocaliză care o fi bună la încălzit vocea dar pe care în mod normal e ridicol să o audă spectatorii. părerea mea.
"24. Membrii comunităţii literare Hermeneia au posibilitatea să îşi exprime liber opiniile despre textele
publicate pe site. Comentarea textelor nu este şi nu va putea fi îngrădită."
Prefer să pot spune despre un text: ÎMI PLACE! Partea simplă a lucrurilor! Fără să-l împestriţez cu tot soiul de păreri, citate, culori sau balene. Asta numesc eu pertinent. Pe Agonia găseşti texte ieftine ale administratorilor unde comentariile sunt mai lirice decât poemul. Pentru că noi oamenii suntem nişte pui ai nimicului triumfător, mici calamităţi indestructibile, ducând la desăvârşire "lingerea"!
Doresc să fac cunoscut autorului: că nu a scris degeaba un text, că empatizez cu versul lui, că rezonez cu imaginea creată...DAR ÎN CEL MAI SIMPLU MOD. Nu-mi plac lucrurile foarte uşoare cum ar fi băgatul de vină: e pleonasm dar nu chiar etc.
Dacă 24 din regulament este doar pentru că sună bine...nu mai merită discutat nimic şi poţi închide contul la rugămintea mea.
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
Adevarul e ca asteptam oarecum prilejul de a asterne o penita pe un text de-al tau dar, desigur, nu o puteam face asa, oricum, nu? Si iata ca acest text apare pe gustul meu. Are o ironie fina, un aer de confesiune de femeie matura plus destul de multa nebunie adica atat cat sa-mi placa. In seara asta m-am intors acasa de la o reluare interesanta a cenaclului de la Deko unde ar insemna sa mint sa spun altceva decat ca a fost foarte interesant. Si ca imi doresc ca boierii si boieroaicele aceia/acelea de pe agonia sa fie capabili/capabile sa o tina tot asa o vreme indelungata. O concluzie insa s-a desprins de acolo, una destul de trista si anume ca "sfarsitul liteaturii, asa cum o stim noi, e aproape". Nu pot decat sa fiu de acord cu asta, si am ascultat vocile unor comentatori de marca: Alexandru Matei, Octavian Soviany, Felix Nicolau, Gelu Vlasin chiar si pe Catalin Goian cu stilul sau inconfundabil de om trecut prin "realitate". Din pacate aici pe Hermeneia, fenomenul este cat se poate de vizibil. Totul a inghetat intr-o noapte polara de unde vorba poetului doar "p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata/ dintr-un carmen saeculare ce-l visai si eu odata". Iar aceasta raza este si un poem ca acesta, viu si zgomotos. Voi lua si eu o pauza mai lunga la fel ca toti cei care, din varii si necunoscute motive, au lasat hermeneia la voia intamplarii (asta incluzand pe creatorul sau, Virgil Titarenco). Sper ca lucrurile sa revina la normal cat mai repede. Anyway, pana atunci, un salut, a wave of hand si o penita pentru Adriana aici. Andu
Când mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
Salut reintalnirea cu poetul Costin Tanasescu in acest spatiu virtual. In aceasta forma il regasesc usor schimbat insa la fel de sentimental si de rotund in metafore cum l-am inteles eu intr-o noapte petrecuta la rosiorii de vede cand luna era un hanger infipt in inimile holdei. Eu dupa cum am mai spus, tocmai mi-am luat o vacanta lunga in caraibe :-) dar evenimentul acesta nu puteam sa-l las sa treaca asa, ca pe un tren care nu opreste in gara mea. Succes Costine pe mai departe si sa te citesc cu bine aici pe hermeneia! Andu
da. chiar dacă e posibil ca unii să numească textul acesta puţin prea simplu eu cred că tocmai această simplitate fascinează la el. scris cu dezinvoltura aceea pe care o ai cînd nici nu îţi pasă dacă iese poezie deşi ai talentul să o comiţi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marina, Lea, mulțumesc de trecere!
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deVreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
pentru textul : Gând de vecernie deCel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
Sarbatori cu oameni dragi!
pentru textul : trei crai de la răsărit deIoana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc decreezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
pentru textul : înainte de tăcere dedaca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
pentru textul : ajun de Paşte deMuţumesc Adrian. Voi modifica la început. Cred că ai dreptate.
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi dePartea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
pentru textul : clean deTitlu : hierofantul din Woodstock
Subtitlu : Lucy in the sky with diamonds
Când satyrul-sicofant le-a arătat drumul
Încă nu îşi golise cupa de trei ori
În Eleusis dimineaţa avea obrazul unei fecioare
Dar pereţii de lut îi scorojeau pielea coborând încet în ea
El visa la Vat Anghor cu ochii închişi
Petrecerea luase sfârşit
Coiful îi căzuse de pe creştet
În faţă apăru un zid negru
Breughel cel bătrîn şi Goya schiţau ceva pe verso
Din picioarele lui începeau să crească rădăcini de mangrove
A ieşi din pământ este umilinţa şi sfidarea supremă
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deprecizare: imaginea utilizata aici reprezinta unul din simbolurile fundamentale ale crestinismului si anume crucea. am ales aici crucea hughenota.
pentru textul : rosario de...mulțumesc de speranțe, Marina... și mie îmi cade bine acest poem...
pentru textul : deschideri deLinişte şi cumpătare, introspecţie uşoară tuturor! Sărbători fericite, hermeneuţi!
pentru textul : De Nașterea Domnului deTincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deSumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
pentru textul : zilele universitatii deDe ce textul e în atelier? Aştept nişte explicaţii. La fel, nu am primit răspuns nici la subsolul textului "... şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată...".
pentru textul : Box(II) deAnticariatul Grumazescu - pe strada Lapusneanu - stie orice iesean.
Aici harta google:
http://maps.google.ro/maps?hl=ro&gs_upl=6434l7535l4l7749l4l4l0l0l0l0l204...
Telefonul meu: 0748.65.66.76
Va multumim pentru ajutor, aprecieri si sustinere si va asteptam la Virtualia si la Sarbatorile Iasilor!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a demarea i-a fost lui Ovidiu cel mai larg și inutil orizont din care se țeseau chinuitoarele răsărituri spre niciun mâine
pentru textul : Ovidiu mi-a zis deApreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
pentru textul : Poemul mulțumirii deaha, mi-ai dat o idee...
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu dete rog sa ma ierti, Aranca, iara! am scris gresit numele tau. din graba.
pentru textul : Madlenă 1 deok.
cel ce l-a trimis la şantier s-a poticnit de cuvântul clickuit (repetat), care nu există în limba română şi probabil de lacu(l) roşu.
ar fi mai pe româneşte spus am pozat (asta, asta şi asta).
"cum scoteau viaţa din ce" ... pozaseră. nu e mai bine aşa?
vin cu pâinea şi sarea: bine ai venit pe site! nu uita că e mai bine să dai un porumbel decât un şarpe.
pentru textul : Itinerar deîncă un text pe care katya kelaro poate reușea să îl facă poezie. a preferat însă să se lăbărțeze în tot felul de giumbușlucuri de exprimare, folosind un limbaj tipic scriiturilor de prin anii '80. și e păcat, o spun cu toată inima, e păcat pentu că ar putea face poezie dar preferă lălăiala asta în care probabil ea se simte bine dar poezia nu e și n-a fost niciodată „un fel de a ne simți noi bine”, ci mai degrabă un fel de încorsetare, de autodisciplinare, cu scopul de a produce artă. și sînt convins că știe despre ce vorbesc. nu pot să cred că cineva care știe ce sînt rigorile artei muzicale poate să își imagineze că poezia este un fel de aruncare din asta neglijentă cu tot felul de ziceri și metafore și iar ziceri și iar abureli, numai de dragul auto-refularii. arta este exigență. și este posibil că aalizeei nu și-a exemplificat judecata dar sînt convins că katya știe că el are dreptate. altfel nici nu ar fideranjat-o cuvintele lui. există o diferență fundamentală între a face vocalize și a cînta „Norma” sau orice altă operă. textul de mai sus este o vocaliză, în cel mai bun caz. fiecare avem caiete cu crochiuri dar nu le punem pe aici drept poezie.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deexistă apoi gafele penibile, de rigoare: chihlimbarul și ambra sînt absolut unul și același lucru. un pleonasm ridicol și vizibil.
apoi, nu se scrie „ging seng” ci ginseng. ar fi bine să consulți dicționarele cînd ai de gînd să folosești neologisme la care nu te pricepi. oamenii nu vor ține minte metaforele tale elucubrante ci mai degrabă gafele tale de vocabular. și nu le poți reproșa asta. și tu funcționezi la fel.
ce caută dacia felix acolo și toate celelalte bombasticisme?...
„eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ. încerc să trăiesc simplu.” - în principu nu mă deranjează confesionalismul, dar există undeva o linie fină între a te deschide și a epata. ferice de cei ce știu unde este această linie și nu o depășesc.
finalul cu swarovsky și sania și ziua a șaptea și versailles-ul - din nou un fel de magiun abracadabrant, un fel de vocaliză care o fi bună la încălzit vocea dar pe care în mod normal e ridicol să o audă spectatorii. părerea mea.
în contextul respectiv se scrie legat ''vreodata''
pentru textul : O poveste postmodernistă de"24. Membrii comunităţii literare Hermeneia au posibilitatea să îşi exprime liber opiniile despre textele
publicate pe site. Comentarea textelor nu este şi nu va putea fi îngrădită."
Prefer să pot spune despre un text: ÎMI PLACE! Partea simplă a lucrurilor! Fără să-l împestriţez cu tot soiul de păreri, citate, culori sau balene. Asta numesc eu pertinent. Pe Agonia găseşti texte ieftine ale administratorilor unde comentariile sunt mai lirice decât poemul. Pentru că noi oamenii suntem nişte pui ai nimicului triumfător, mici calamităţi indestructibile, ducând la desăvârşire "lingerea"!
pentru textul : nupoem deDoresc să fac cunoscut autorului: că nu a scris degeaba un text, că empatizez cu versul lui, că rezonez cu imaginea creată...DAR ÎN CEL MAI SIMPLU MOD. Nu-mi plac lucrurile foarte uşoare cum ar fi băgatul de vină: e pleonasm dar nu chiar etc.
Dacă 24 din regulament este doar pentru că sună bine...nu mai merită discutat nimic şi poţi închide contul la rugămintea mea.
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deAdevarul e ca asteptam oarecum prilejul de a asterne o penita pe un text de-al tau dar, desigur, nu o puteam face asa, oricum, nu? Si iata ca acest text apare pe gustul meu. Are o ironie fina, un aer de confesiune de femeie matura plus destul de multa nebunie adica atat cat sa-mi placa. In seara asta m-am intors acasa de la o reluare interesanta a cenaclului de la Deko unde ar insemna sa mint sa spun altceva decat ca a fost foarte interesant. Si ca imi doresc ca boierii si boieroaicele aceia/acelea de pe agonia sa fie capabili/capabile sa o tina tot asa o vreme indelungata. O concluzie insa s-a desprins de acolo, una destul de trista si anume ca "sfarsitul liteaturii, asa cum o stim noi, e aproape". Nu pot decat sa fiu de acord cu asta, si am ascultat vocile unor comentatori de marca: Alexandru Matei, Octavian Soviany, Felix Nicolau, Gelu Vlasin chiar si pe Catalin Goian cu stilul sau inconfundabil de om trecut prin "realitate". Din pacate aici pe Hermeneia, fenomenul este cat se poate de vizibil. Totul a inghetat intr-o noapte polara de unde vorba poetului doar "p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata/ dintr-un carmen saeculare ce-l visai si eu odata". Iar aceasta raza este si un poem ca acesta, viu si zgomotos. Voi lua si eu o pauza mai lunga la fel ca toti cei care, din varii si necunoscute motive, au lasat hermeneia la voia intamplarii (asta incluzand pe creatorul sau, Virgil Titarenco). Sper ca lucrurile sa revina la normal cat mai repede. Anyway, pana atunci, un salut, a wave of hand si o penita pentru Adriana aici. Andu
pentru textul : Plecări deCând mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! deSalut reintalnirea cu poetul Costin Tanasescu in acest spatiu virtual. In aceasta forma il regasesc usor schimbat insa la fel de sentimental si de rotund in metafore cum l-am inteles eu intr-o noapte petrecuta la rosiorii de vede cand luna era un hanger infipt in inimile holdei. Eu dupa cum am mai spus, tocmai mi-am luat o vacanta lunga in caraibe :-) dar evenimentul acesta nu puteam sa-l las sa treaca asa, ca pe un tren care nu opreste in gara mea. Succes Costine pe mai departe si sa te citesc cu bine aici pe hermeneia! Andu
pentru textul : nais tu mit iu deda. chiar dacă e posibil ca unii să numească textul acesta puţin prea simplu eu cred că tocmai această simplitate fascinează la el. scris cu dezinvoltura aceea pe care o ai cînd nici nu îţi pasă dacă iese poezie deşi ai talentul să o comiţi.
pentru textul : Undeva cîndva deMulţumesc, Paul!
pentru textul : Noapte bună, copii dePagini