Raluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
Te rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
As elimina penultima strofa, mi se pare fortata. As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul". La nivel ideatic prima parte mi se pare cea mai reusita. Imi place efectul sonor dat de "vom mirui tampla mirarilor". In strofa doi imaginea "vesmant alb" reprezinta un mare stereotip. Actiunea e gradata destul de bine bine. O ultima strofa pe masura primeia. In general un text foarte bun.
Foarte, foarte interesant! Multumesc pentru aceasta incursiune in istoria literara! Avem nevoie de trecut pentru a putea fauri viitorul! Felicitari petre
Ecaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
În orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
Cu sinceritate, zapata
conform DEX LÁVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. deci, in lavra locuiesc oameni mai induhovniciti decat mine, adica cei pe care/ i numim calugari si mai mult decat atat unde se pastreaza osemintele sfintilor Bisericii Ortodoxe. nu fac din tantar armasar dar consider un afront la adresa mea ca ortodox ca manastirea/lavra sa fie asociata unui astfel de cuvant. eu mi/am spus punctul de vedere , procedati in consecinta. daca sincer credeti ca exprimarea dvstra poetica nu aduce nici o murdarire imaginii lavrei ca los sfant lasati/l asa insa am mari rezerve si o profunda tristete. un blogger nu e un monah iar monahul nu e un eschibitionist nefericit mirosind a branza si a parfum ieftin. libertatea mea de exrpimare se opreste in pragul usii aproapelui, daca l/am ranit pe mine insumi m/am palmuit si am inlauntru o rana. meditand atent, catalina
Sapphire, mă bucur că ai văzut această gară. cred că este mai bine să renunț la scrisori... :) (prietenii știu de ce ;)). îți mulțumesc pentru sugestii, îmi sunt de mare folos. Madim
pai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
O să ştiu şi asta . Îmi cer scuze , dar nu am pus nici o picătură de ironie in simpla atentionare -cui îi este adresat mesajul şi nu era o adresare . De ce vedeti in mine atata rău la capitolul Omenie_Rau scriu poezii , dar oamenii îi respect
Felicitări pentru colaj, în mod special pentru cine a scris primul fragment. Deosebite ambele finaluri: "Astazi lipsesc putin, pune tu apa la fiert și fă apret pentru dantelăria albă a întoarcerii mele." și "de pe rochia de mireasă pe care o scuturi de praf în fiecare sezon mort în care eu nu sunt..."
aceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
Imi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
ram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
Poemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
imi place textul asta. recitesc fara ultimul vers si suna mai bine. fireste, am retineri la unele formulari (nu spun care), poate as structura altfel strofele.
dar, imi place textul asta. parca am mai zis asta nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Raluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
pentru textul : de vorbă cu tine II deTe rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
As elimina penultima strofa, mi se pare fortata. As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul". La nivel ideatic prima parte mi se pare cea mai reusita. Imi place efectul sonor dat de "vom mirui tampla mirarilor". In strofa doi imaginea "vesmant alb" reprezinta un mare stereotip. Actiunea e gradata destul de bine bine. O ultima strofa pe masura primeia. In general un text foarte bun.
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn deah si citi cavaleri din astia cu teapa mai sint. unii sint si poheti
pentru textul : terorism individual* deFoarte, foarte interesant! Multumesc pentru aceasta incursiune in istoria literara! Avem nevoie de trecut pentru a putea fauri viitorul! Felicitari petre
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deer. randul trei 'completez' nu 'complez' să fiu iertată
pentru textul : Noapte bună, copii deEcaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
pentru textul : opi deefort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
pentru textul : Hermeneia obituary deCeea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deÎn orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
pentru textul : Poem fără picioare deCu sinceritate, zapata
conform DEX LÁVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. deci, in lavra locuiesc oameni mai induhovniciti decat mine, adica cei pe care/ i numim calugari si mai mult decat atat unde se pastreaza osemintele sfintilor Bisericii Ortodoxe. nu fac din tantar armasar dar consider un afront la adresa mea ca ortodox ca manastirea/lavra sa fie asociata unui astfel de cuvant. eu mi/am spus punctul de vedere , procedati in consecinta. daca sincer credeti ca exprimarea dvstra poetica nu aduce nici o murdarire imaginii lavrei ca los sfant lasati/l asa insa am mari rezerve si o profunda tristete. un blogger nu e un monah iar monahul nu e un eschibitionist nefericit mirosind a branza si a parfum ieftin. libertatea mea de exrpimare se opreste in pragul usii aproapelui, daca l/am ranit pe mine insumi m/am palmuit si am inlauntru o rana. meditand atent, catalina
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deSapphire, mă bucur că ai văzut această gară. cred că este mai bine să renunț la scrisori... :) (prietenii știu de ce ;)). îți mulțumesc pentru sugestii, îmi sunt de mare folos. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă depai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
pentru textul : naufragiul desugestiv!
pentru textul : Haiku dedom'le dacî mai continuațî mult îmi dau lacrimili di atîta jingășii. io zîc să trieșem mai diparti.
pentru textul : Asta este... deO să ştiu şi asta . Îmi cer scuze , dar nu am pus nici o picătură de ironie in simpla atentionare -cui îi este adresat mesajul şi nu era o adresare . De ce vedeti in mine atata rău la capitolul Omenie_Rau scriu poezii , dar oamenii îi respect
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deadevar si flaut se "poarta" grozav impreuna cand e vorba de Dumnezeu! multam de poezie!
pentru textul : tăria să apun deEmil, multumesc!...Sigur, ai dreptate,am eliminat acele versuri, care de altfel incarcau poemul. Numai de bine!
pentru textul : Şotron deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic deMarina, Petre mulțumesc de trecere și să nu vă maltratați păpușile!
pentru textul : Păpușile plâng deFelicitări pentru colaj, în mod special pentru cine a scris primul fragment. Deosebite ambele finaluri: "Astazi lipsesc putin, pune tu apa la fiert și fă apret pentru dantelăria albă a întoarcerii mele." și "de pe rochia de mireasă pe care o scuturi de praf în fiecare sezon mort în care eu nu sunt..."
pentru textul : Dantela întoarcerii deaceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
pentru textul : Odinioară aproape deFelicitări, Adriana Lisandru! Mulţumim, Călin! Superbă copertă, Vlad Turburea!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" decon strained poem walls chiseled in mountains breathing out hooks eyes chained even y you at the end of air conceiving my dark out stretched behind
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 dedada, asa e! si eu cred la fel. serios.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deMi se pare un text interesant, cu idee și „feeling”, fără prețiozități inutile. Cel puțin mie finalul îmi inspiră cumva dezamăgire și resemnare.
pentru textul : femeia care trăieşte între două drumuri deVirgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
pentru textul : here comes that rainbow again deImi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
ram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc dePoemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
pentru textul : Intrări separate deimi place textul asta. recitesc fara ultimul vers si suna mai bine. fireste, am retineri la unele formulari (nu spun care), poate as structura altfel strofele.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar dedar, imi place textul asta. parca am mai zis asta nu?
Otilia, bucuroasa de vizita.
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară dePaul, esti prea bun, nu trebuia, dar iti multumesc pentru incurajare. :)
Pagini