Anca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
foarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
Adriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
deloc surprinzatoare reactie, colega. doar ca ea nu are legatura cu textul, ci mai degraba cu reactiile mele de sub textele domniei tale.
daca ai fi citit textul nu ai mai fi pus intrebarea. deci ce spui in continuare e nul si neavenit.
eu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
intre fotografii si text introduce un - pentru spatiu; si scrie: de exemplu: Gherasim Luca, 19... foto sursa etc. de dragul legii dreptului de autor . mai revin: sa caut accente si altele...
iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
Astăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
Nu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
Fain text, dar ce este acela un "cont retras"? Menit sa te puna pe ganduri, acest "cont retras" mi se infatisezeaza ca un adevarat invatator intru ale regulilor. Cont retras... hm... la diateza pasiva... de catre cine? de autor doar ar fi putut fi retras, deoarece Consililul "suspenda", nu "retrage"... m-a pus pe ganduri, recunosc, acest nou tip de hai sa-i zic "sanctiune" pe Hermeneia si chiar as vrea sa inteleg ce-i ala "cont retras" In rest, poemul este bun, sta in picioare si chiar tropaie. desi construit oarecum "clasic" cu premise si concluzii ulterioare, lectura este placuta pentruca nu lipsesc surprizele "pirateria" "ochiul lipsa" "instrumentarul unui transplant lucid de speranta" - eh, aici e prea mult, poate daca este ceva ce caracterizeaza lirica feminina este aceasta imposibilitate genetica a a dragelor nostre autoare de a se opri acolo unde deja au spus ce trebuia... nu, ele trebuie neaparat sa mai spuna inca ceva! Eu asa deosebesc o poezie feminina aproape fara sa dau gres. Dar asta nu vreau sa imi fie luata in nume de rau... that's just the way it is :-) Poemul este de citit, parerea mea, Andu
am vrut sa fac asta (sa-i dau o penita) cu zile in urma, n-am gasit timpul sa ma loghez, citesc pe apucate.
e fantastica, in simplitatea ei.
si e exact cum trebuie, n-as modifica nimic.
e uimitor cum sunt oameni care stiu sa descopere poezia in fiecare moment. si n-are nicio urma de dalta, numai pentru asta si tot m-as inclina in fata ei.
Iată cum se mai întâmplă câte un lucru bun, Ioana scrie pe Hermeneia din nou, mărturisesc așteptam și mă întrebam...
Nu cred că poemul acesta este cel menit să marcheze un come-back, ci mai degraba un 'i'm still here' ceva still goo goo dolls.
Mi-a plăcut mai mult recitirea decât poemul în sine, mărturisesc.
Dacă îmi este îngăduită o recomandare, aș schimba acel 'm-am trezit cu fața spre tine' care sună de parcă 'm-am trezit cu fața la perete sau la cearceaf'. Aș zice poate ceva de genul 'm-am trezit privind spre tine'... sau 'm-am trezit cu ochii spre tine', oricum altceva decât acea față spre tine.
Cele bune Ioana și te mai aștept prin acest deșert.
Marga
N-aș lăsa "cei șapte ani de-acasă", dar e interesant cum ar putea suna și un astfel de poem. Ai ceva typos, corectează. Apoi cerne bine textul. Am reținut: "ba, nu te mai lauda atata ca numai gura, pardon vuietul e de tine".
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
Daniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
Iar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
Mulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
Revin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Anca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
pentru textul : Într-o noapte mult mai adîncă defoarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deAdriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
pentru textul : primăvară sub clopot dedeloc surprinzatoare reactie, colega. doar ca ea nu are legatura cu textul, ci mai degraba cu reactiile mele de sub textele domniei tale.
pentru textul : cinsprezece dedaca ai fi citit textul nu ai mai fi pus intrebarea. deci ce spui in continuare e nul si neavenit.
eu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
pentru textul : deuteronomia deaceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
pentru textul : Geneză deintre fotografii si text introduce un
pentru textul : Un Poet Român la Paris de- pentru spatiu; si scrie: de exemplu: Gherasim Luca, 19... foto sursa etc. de dragul legii dreptului de autor . mai revin: sa caut accente si altele...
sensibilă și radiind blândețe în poemul tău. bine ai revenit pe H, Daniela!
pentru textul : first mile decristina, nu stiu ce anume ti-a creat impresia ca m-as fi enervat. si nici nu stiu care ar fi trebuit sa fie motivul.
pentru textul : abjectivalia defoarte frumos
pentru textul : halucinogenetic deiată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
pentru textul : omul cu toate zilele bune deAstăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
pentru textul : cerc închis deNu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
pentru textul : Satul din vale deFain text, dar ce este acela un "cont retras"? Menit sa te puna pe ganduri, acest "cont retras" mi se infatisezeaza ca un adevarat invatator intru ale regulilor. Cont retras... hm... la diateza pasiva... de catre cine? de autor doar ar fi putut fi retras, deoarece Consililul "suspenda", nu "retrage"... m-a pus pe ganduri, recunosc, acest nou tip de hai sa-i zic "sanctiune" pe Hermeneia si chiar as vrea sa inteleg ce-i ala "cont retras" In rest, poemul este bun, sta in picioare si chiar tropaie. desi construit oarecum "clasic" cu premise si concluzii ulterioare, lectura este placuta pentruca nu lipsesc surprizele "pirateria" "ochiul lipsa" "instrumentarul unui transplant lucid de speranta" - eh, aici e prea mult, poate daca este ceva ce caracterizeaza lirica feminina este aceasta imposibilitate genetica a a dragelor nostre autoare de a se opri acolo unde deja au spus ce trebuia... nu, ele trebuie neaparat sa mai spuna inca ceva! Eu asa deosebesc o poezie feminina aproape fara sa dau gres. Dar asta nu vreau sa imi fie luata in nume de rau... that's just the way it is :-) Poemul este de citit, parerea mea, Andu
pentru textul : Marea cu susu-n jos deDorine, nu degeaba filosofii sint filosofi.
pentru textul : tratamentul cu amnezii deam vrut sa fac asta (sa-i dau o penita) cu zile in urma, n-am gasit timpul sa ma loghez, citesc pe apucate.
pentru textul : de dimineaţă dee fantastica, in simplitatea ei.
si e exact cum trebuie, n-as modifica nimic.
e uimitor cum sunt oameni care stiu sa descopere poezia in fiecare moment. si n-are nicio urma de dalta, numai pentru asta si tot m-as inclina in fata ei.
Recititi textul, domunle Cristea. e ceva in neregula cu el.
pentru textul : Mitul lui Sisif deasta e tare. argumetez cind revin. ecaterina
pentru textul : în orașul acela rusesc deabia după ce am citit poezia în întregime... chiar mă pregăteam să spun că vine, parcă, din altă poveste, din altă lume...:)
mi-a plăcut, am simțit-o, într-adevăr, ca pe un cântec discret, ca pe o adiere răcoroasă.
pentru textul : ceva deIată cum se mai întâmplă câte un lucru bun, Ioana scrie pe Hermeneia din nou, mărturisesc așteptam și mă întrebam...
pentru textul : de dimineaţă deNu cred că poemul acesta este cel menit să marcheze un come-back, ci mai degraba un 'i'm still here' ceva still goo goo dolls.
Mi-a plăcut mai mult recitirea decât poemul în sine, mărturisesc.
Dacă îmi este îngăduită o recomandare, aș schimba acel 'm-am trezit cu fața spre tine' care sună de parcă 'm-am trezit cu fața la perete sau la cearceaf'. Aș zice poate ceva de genul 'm-am trezit privind spre tine'... sau 'm-am trezit cu ochii spre tine', oricum altceva decât acea față spre tine.
Cele bune Ioana și te mai aștept prin acest deșert.
Marga
N-aș lăsa "cei șapte ani de-acasă", dar e interesant cum ar putea suna și un astfel de poem. Ai ceva typos, corectează. Apoi cerne bine textul. Am reținut: "ba, nu te mai lauda atata ca numai gura, pardon vuietul e de tine".
pentru textul : Bruion de"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
pentru textul : ora amiezii detraim printre babodili
pentru textul : balada ploilor pierdute deSabazius,
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
pentru textul : Crochiu deDaniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
pentru textul : eine kleine musik deIar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
Mulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deRevin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
doar o părere
pentru textul : în vama de la oancea deEugen
eu doar remarcam abundența lor într-un poem... moto...
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dede răspuns, m-am lămurit.
pentru textul : bebeluşul albastru deȘi mult succes acolo, deasupra, indiferent pe care parte.
imi cer scuze, Crin, Alexis si Cristina. a fost intradevar o defectiune. acum ar trebui sa functioneze.
pentru textul : autoeditare profil personal dePagini