ne punem în mișcare roțile
absorbim
toată mișcarea de pe stradă
ne învelim seara cu pături
dimineața le ardem
dimineața ne punem ochelarii
restul trupului îl înfășurăm în cearșafuri groase
călcăm pe celelalte inimi albe
repetăm cuvântul mamo graf
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
astfel ca dilema mea ramine cum se poate ca universul sa fie (absolut) circular fara sa fie simetric de vreme ce orice cerc pe care l-am intilnit era simentric. Poate ca universul este o spirala iar perspectiva ta te face victima unei superbe iluzii optice
In ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
mi-a adus aminte de un film frumos, cu un aventurier in cautare de traditii mistice. imi place stilul poeziei, am avut chiar senzatia ca sunt intr/o jungla vis a vis de un templu hindus ( nu stiu de ce hindus ). poezia combina imaginile, de care abuzeaza putin, cu o ambiguitate fortata. in alte doze cred ca ar fi mers mai bine. e chestie de calibrare seara buna
Eu am avertizat acest autor în repetate rânduri și degeaba văd în legătură cu tentația periculoasă de a folosi prea multe clișee care dăunează ideii de cele mai multe ori bune a poemului. De la 'atunci i-am condamnat pe toți la moarte' mergem prin filme vechi și răs-văzute cu cearceafuri boțite, frânghii ude intrate în carne, morții neiubiți... pe ici pe colo (mai străbate câte-o rază mai curată dintr-un carmen saeculare ce-l visai și eu odată ar fi zis Poetul) mai vedem ceva originalitate 'înțelegi limba muștelor pe-a femeilor nu' sau chiar această 'ridicare pe sufletele din spate' care mi se pare o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.
Margas
simplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
deși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
Cineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
Felicitări și mult succes! Te așteptăm la Iași. Așteptăm să postezi anunțul pe prima pagină a site-ului. Foto alăturată nu prea mi se pare potrivită așa cum este aici. Programul complet îl găsești la mine în pagină. Vremea e destul de înaintată, așa că te rog ca să afișezi degrabă anunțul. PS. Zbor lin spre țară.
cum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
să o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
scrisesem altceva și am schimbat peste, am uitat și-un „o”... ce să-i faci, sînt un om ocupat, sînt pe grabă, n-am verificat cînd am dat clicku fatidic
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
uite cat de plin de tine poti sa fii, fara sa vezi cat de mult gresesti.
dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau, stii asta. dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay.
ideea de mine/lipsa ta de umor - autoclamare de dragul egoismului, fara fior poetic, fara traire, fara nimic adanc. pur si simplu lauda de sine, exacerbare a eului, umflarea in pene sau cum vrei sa-i mai zic. nema filosofie.
in dragoste nu exista o filosofie aparte, totul se simte si nu se construieste. se ia ca atare, efectiv, fie ca-i o vorba dulce sau una grea, fie ca e complicata sau simpla, vulgara, ultravulgara sau doar sirop.
despre diabet poetic nu o sa tin teorii acum, dar spu doar ca responsabilitatea scrisului inseamna si a nega propria carne atunci cand miroase a parfum ieftin. una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii.
Mă bucură mult partea cu sumedenia de gânduri :) Acesta este scopul unui haiku. De fapt, sumedenia aceea de gânduri este continuarea poemului în lector.
„Cariul de lemn” este acea insectă care face galeriile prin lemn distrugându-l.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
Dacă-mi permiți o sugestie, parcă aș scoate ultima strofă, deconspiră prea mult ideea. E un poem frumos și fin ca mătasea. Acel ˝suferea˝ l-aș pune în rând nou, pentru ritm.
Vă citesc cu plăcere, chiar dacă până acum nu am comentat.
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru că mi-a plăcut imaginea
mamografie/
ne punem în mișcare roțile
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deabsorbim
toată mișcarea de pe stradă
ne învelim seara cu pături
dimineața le ardem
dimineața ne punem ochelarii
restul trupului îl înfășurăm în cearșafuri groase
călcăm pe celelalte inimi albe
repetăm cuvântul mamo graf
dasa nu am reusit sa scriu corect, imi cer iertare.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An deastfel ca dilema mea ramine cum se poate ca universul sa fie (absolut) circular fara sa fie simetric de vreme ce orice cerc pe care l-am intilnit era simentric. Poate ca universul este o spirala iar perspectiva ta te face victima unei superbe iluzii optice
pentru textul : Capriciu (I) deprimele doua strofe sint valoroase si ar merita o penita de aur. dar in partea a doua textul se pierde pe sine insusi.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deIn ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră demi-a adus aminte de un film frumos, cu un aventurier in cautare de traditii mistice. imi place stilul poeziei, am avut chiar senzatia ca sunt intr/o jungla vis a vis de un templu hindus ( nu stiu de ce hindus ). poezia combina imaginile, de care abuzeaza putin, cu o ambiguitate fortata. in alte doze cred ca ar fi mers mai bine. e chestie de calibrare seara buna
pentru textul : murmur deEu am avertizat acest autor în repetate rânduri și degeaba văd în legătură cu tentația periculoasă de a folosi prea multe clișee care dăunează ideii de cele mai multe ori bune a poemului. De la 'atunci i-am condamnat pe toți la moarte' mergem prin filme vechi și răs-văzute cu cearceafuri boțite, frânghii ude intrate în carne, morții neiubiți... pe ici pe colo (mai străbate câte-o rază mai curată dintr-un carmen saeculare ce-l visai și eu odată ar fi zis Poetul) mai vedem ceva originalitate 'înțelegi limba muștelor pe-a femeilor nu' sau chiar această 'ridicare pe sufletele din spate' care mi se pare o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMargas
simplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
pentru textul : Absens -alfabet poetic (1) dedeși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru textul : sufletul românului depentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
pentru textul : patru puncte de vedere deAno, de acolo din Palatul Luminii, roaga-te pentru noi!
pentru textul : Ana Lugojana deCineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
pentru textul : sfântul respect deStiu, Domnule...dar nu e rau sa mi se aduca aminte, din cand in cad. :))
pentru textul : Rugina cuielor deLucian, îți mulțumesc de trecere și pentru semn.
pentru textul : Copac depoemul pare că brodează doar pe probleme feminine iar până la suprarealismul romantic îi trebuie neapărat ceva gen tampax... mai ales pe final!
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deFelicitări și mult succes! Te așteptăm la Iași. Așteptăm să postezi anunțul pe prima pagină a site-ului. Foto alăturată nu prea mi se pare potrivită așa cum este aici. Programul complet îl găsești la mine în pagină. Vremea e destul de înaintată, așa că te rog ca să afișezi degrabă anunțul. PS. Zbor lin spre țară.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 decum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
pentru textul : răscruce desă o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? dede acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
pentru textul : Tot Ce Am Adus descrisesem altceva și am schimbat peste, am uitat și-un „o”... ce să-i faci, sînt un om ocupat, sînt pe grabă, n-am verificat cînd am dat clicku fatidic
pentru textul : Cândva detextul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu deuite cat de plin de tine poti sa fii, fara sa vezi cat de mult gresesti.
dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau, stii asta. dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay.
ideea de mine/lipsa ta de umor - autoclamare de dragul egoismului, fara fior poetic, fara traire, fara nimic adanc. pur si simplu lauda de sine, exacerbare a eului, umflarea in pene sau cum vrei sa-i mai zic. nema filosofie.
in dragoste nu exista o filosofie aparte, totul se simte si nu se construieste. se ia ca atare, efectiv, fie ca-i o vorba dulce sau una grea, fie ca e complicata sau simpla, vulgara, ultravulgara sau doar sirop.
despre diabet poetic nu o sa tin teorii acum, dar spu doar ca responsabilitatea scrisului inseamna si a nega propria carne atunci cand miroase a parfum ieftin. una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deMă bucură mult partea cu sumedenia de gânduri :) Acesta este scopul unui haiku. De fapt, sumedenia aceea de gânduri este continuarea poemului în lector.
pentru textul : Haiku de„Cariul de lemn” este acea insectă care face galeriile prin lemn distrugându-l.
Da, remarc şi eu finalul care acidulează textul. Până acolo, poem al plecării, al înstrăinării; elegant, ca de obicei.
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deiti multumesc pentru ajutor
pentru textul : zaruri deIulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... deDacă-mi permiți o sugestie, parcă aș scoate ultima strofă, deconspiră prea mult ideea. E un poem frumos și fin ca mătasea. Acel ˝suferea˝ l-aș pune în rând nou, pentru ritm.
pentru textul : ceremonia deVă citesc cu plăcere, chiar dacă până acum nu am comentat.
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
pentru textul : ce frumusețe rară dePagini