să spun că îmi place și că merită remarcat, dar o fac în felul meu, greoi, că deh, am pretenții de la sciitorul Mircea Florin Sandru. o fi rău? nu știu, dar acesta sunt eu.
da, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
mam gandit ca sub forma de proza ar arata mult mai bine. am vazut tipul asta de proza ca se practica din ce in ce mai des. prima oara am vazut in revista Tomis. Exista romane intregi acu astfel de tip de scrieie. cum textul meu abunda de verbe, m-am gandit sa il modific si sa il aduc la forma asta. Voi mai lucra si pe la imagini. sa imi spui ce parere ai.
Mi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
Emotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
Nu sunt un fan al produselor Avon, ci Amway, deci imi permit sa nu fiu incantata si sa critic textul. Iata un "vers" ce schioapata sub multe aspecte: "și mă gândesc mai există, nu-i așa?" E nevoie de maiestrie pentru a utiliza verbul "a gandi" in poezie. Uite un citat din Eminescu: "- Cum? Când lumea mi-e deschisa, a privi gandesti ca pot Ca intreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?" Si de ce nu "și gândesc ca mai există, nu-i așa?" si de ce semn de intrebare aici si nu la sfarsitul textului ca sa nu imi dea impresia ca lipseste subiectul si... ce vrea de fapt sa imi spuna acest "vers" de sine statator? Si de ce nu "clipe ce explodeaza"? Si chiar aveai nevoie de "ca" in "ca o exonerare". Si si si... Si gandesc ca mai ai de lucru la acest text daca vrei sa isi merite penita. S-auzim de bine!
Mi-ar fi foarte uşor să-i răspund lui Bobadil,dar în acest fel s-ar ajunge la vulgarităţi şi jigniri care cred nu au ce căuta pe Hermeneia. Te rog să iei măsurile în conformitate cu regulamentul.
O imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
Aranca, Uite, am chiar in poem "dezlegarea" :".../ eram limba unui ceas pe o ciudată tablă de șah / rotundă" "Poza" reprezintă de fapt un "negativ" al tablei de sah bizantine...Simbolurile (adica acele consoane) sunt simbolurile pieselor de sah normale. Cam asta ar fi explicația. Mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Claudia
tocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
acum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
Adrian, tu ai aici un eseu muncit si iti multumesc pentru ca mi-ai oferit cateva clipe placute citind despre viata celui nascut pe 4 august 1900, cel care a pus bazele miscarii suprarealiste in literatura, sau cum i se mai spunea? PROFETUL miscarii... Robert Desnos preciza că “fără a insista asupra caracterului perfect genial al manifestărilor anumitor nebuni, în măsura în care suntem apți să le apreciem, afirmăm legitimitatea absolută a concepției lor despre realitate și a tuturor actelor care decurg de aici” Am sa redau doua dintre poeziile lui care mi-au placut in mod deosebit Pe marginea poemului Poetul sapă adâncul propriului poem pe marginea căruia bineînțeles va fi mitraliat. si Atât de mult te-am visat Atât de mult te-am visat, ca ți-ai pierdut realitatea. Și-a mai rămas vreo clipă să mângâi solarul tău trup și să sărut pe-această gură glasul drag răsărind? Atât de mult te-am visat, că brațele-mi obișnuite să-ți cuprindă umbra, rămase-ncrucișate peste pieptu-mi, n-or să mai afle, poate, linia trupului tău și că, înaintea acestei reale aparențe a ceea ce de zile și ani ma tot chinuiește, eu însumi deveni-voi umbră. O, sentimentale balanțe! Atât de mult te-am visat încât probabil nu mai e cazul să mă trezesc. Dorm în picioare cu trupul viu expus tuturor aparențelor vieții și dragostei, iar ție, care ești totul acum pentru mine, mi-ar fi mai greu să-ți sărut fruntea și buzele decât fruntea și buzele primului venit. Atât de mult te-am visat, atât am mers, a vorbit, cu dulcea ta fantomă culcându-mă, încât nu-mi mai rămâne, poate, decât să trec printre fantome și-o umbră să fiu, de-o sută de ori mai umbră decât umbra, o umbră ce se mișcă și-o să se miște într-una pe cadranul solar al vieții tale. Varianta originala este: J’ai tant rêvé de toi J’ai tant rêvé de toi que tu perds ta réalité. Est-il encore temps d’atteindre ce corps vivant Et de baiser sur cette bouche la naissance De la voix qui m’est chère? J’ai tant rêvé de toi que mes bras habitués En étreignant ton ombre A se croiser sur ma poitrine ne se plieraient pas Au contour de ton corps, peut-être. Et que, devant l’apparence réelle de ce qui me hante Et me gouverne depuis des jours et des années, Je deviendrais une ombre sans doute. O balances sentimentales. J’ai tant rêvé de toi qu’il n’est plus temps Sans doute que je m’éveille. Je dors debout, le corps exposé A toutes les apparences de la vie Et de l’amour et toi, la seule qui compte aujourd’hui pour moi, Je pourrais moins toucher ton front Et tes lèvres que les premières lèvres et le premier front venu. J’ai tant rêvé de toi, tant marché, parlé, Couché avec ton fantôme Qu’il ne me reste plus peut-être, Et pourtant, qu’a être fantôme Parmi les fantômes et plus ombre Cent fois que l’ombre qui se promène Et se promènera allègrement Sur le cadran solaire de ta vie. Se pare ca exista si o varianta… mai scurta a acestui poem, gasita in buzunarul sau dupa deportare -sau macar asa spune legenda… J’ai rêvé tellement fort de toi, J’ai tellement marché, tellement parlé, Tellement aimé ton ombre, Qu’il ne me reste plus rien de toi. Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres D’être cent fois plus ombre que l’ombre D’être l’ombre qui viendra et reviendra dans ta vie ensoleillée.
năzuind neființa gri sufletul, suferind de cromatice migrene fericite, prea optimiste râzând în a lor disperare imaterială. Colericul viu are dor melancolic în abilitatea neființei din ființă ia să vedem noi metafizica asta grea de cap cât ar fi. deci : sufletul dorind intrarea în neant în postura de gri, adică nici cu albul, reprezentat aici prin bine, nici cu antonimul său ce reprezintă "răul", suferă de culoarea stărilor de melancolie, uneori fericite. demn de subliniat această sintagmă migrene fericite. faptul că aceste stări sunt prea "optimiste" ține de naturelul autorului care le privește ironic ca pe ceea ce sunt, imateriale Firea poetului are dorurile clar exprimate în trecerea pasageră de a privi de multe ori moartea din viu.( abilitatea neființei/din ființă. uffff! ce greu fuse:)! imaginea este reușită, reprezintă cu succes versurile, ermetice în parte, cu sapiditatea lor însă. alăturarea este reușită, tonul este original, toate îndeamnă la a revedea, a reciti, a regândi. nefiind nici mungiu (nici pipidi sau cum s-o fi scriind numele cu pricina) nu pot decât să apreciez în limitele mele alăturarea aceasta de enigmă-explicație, adicătelea text-imagine. la urma urmei dacă nu facem focul în rai, în iad nu va mai fi nevoie:)!
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
Pentru că nu am timp, deocamdată, să parcurg întreaga piesă, mă limitez la două observaţii generale, cu promisiunea de a reveni după ce o voi citi.
1. Chiar în prima didascalie apare un dezacord: "Pe scenă este o masă şi nişte scaune.". De înlocuit "este" cu "se află" şi gata!
2. Unele didascalii nu sunt puse între paranteze (nefiind nici redactate cu italice). Ex.: "Nimeni nu pare dispus să-i răspundă şi nici acesta nu-l observă pe profesor." A se vedea până la final. Asta, ca tehnică de postare.
prin acest comentariu voi incalca regulamentul. stiu, asa ca nu mai e nevoie sa ma avertizati...;) Tincuta, fara resentimente...incearca sa lasi deoparte subiectivismul si citeste poemul cu adevarat. O sa ai o surpriza placuta daca vei reusi sa vezi ce vrea sa spuna Marina prin primul si ultimele doua versuri. E o negatie in primul vers! dar cred ca ai trecut peste ea si ti s-a amarat de la ceaiul acela...:) nu te supara pe mine, comentariul meu nu se vrea a fi ironic. Adriana
Otilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
nu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
Marina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
Iată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
poate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
normal aș fi invidios pe îndeletnicirea plăcută care te împiedică să răspunzi cum se cuvine în subsolul acestui text laure, dar nu sunt pentru că această plăcută cum îi spui tu cu grație îndeletnicire se numește labă, nu?
Andu
Paul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
Tenta horror nu salvează proza. Fragmentul suferă de inexpresivitate literară poate și datorită unui abuz de dialoguri. Editare neglijentă, prea multe cuvinte lipsite de diacritice să le subliniez pe toate. Titlul nu trebuie scris cu majuscule, nu ajută, din păcate.
zborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
Dragi Hermeneuți,
Există o anumită alchimie până și în aceste atât de controversate concursuri de poezie, care volens-nolens, poartă un pic și amprenta mea din anii tinereții ca să zic așa. Și nu doar aici, ci și pe celălalt site... oricine poate verifica încercările lor actuale. Desigur, rezultatele unor astfel de acțiuni sunt mereu discutabile, dar eu prefer să rămân cu ceea ce am reușit să fac atunci când am făcut ceea ce am făcut, doar cu entuziasmul acela.
Iar azi nicidecum, oricât iubesc Hermeneia (pe care chiar o iubesc) nu mai pot participa la astfel de acțiuni
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
să spun că îmi place și că merită remarcat, dar o fac în felul meu, greoi, că deh, am pretenții de la sciitorul Mircea Florin Sandru. o fi rău? nu știu, dar acesta sunt eu.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ deda, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
pentru textul : olympa demam gandit ca sub forma de proza ar arata mult mai bine. am vazut tipul asta de proza ca se practica din ce in ce mai des. prima oara am vazut in revista Tomis. Exista romane intregi acu astfel de tip de scrieie. cum textul meu abunda de verbe, m-am gandit sa il modific si sa il aduc la forma asta. Voi mai lucra si pe la imagini. sa imi spui ce parere ai.
pentru textul : lasă, lasă deun text chiar reușit
pentru textul : vis deMi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
pentru textul : fotografie de grup cu pescari deEmotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
Nu sunt un fan al produselor Avon, ci Amway, deci imi permit sa nu fiu incantata si sa critic textul. Iata un "vers" ce schioapata sub multe aspecte: "și mă gândesc mai există, nu-i așa?" E nevoie de maiestrie pentru a utiliza verbul "a gandi" in poezie. Uite un citat din Eminescu: "- Cum? Când lumea mi-e deschisa, a privi gandesti ca pot Ca intreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?" Si de ce nu "și gândesc ca mai există, nu-i așa?" si de ce semn de intrebare aici si nu la sfarsitul textului ca sa nu imi dea impresia ca lipseste subiectul si... ce vrea de fapt sa imi spuna acest "vers" de sine statator? Si de ce nu "clipe ce explodeaza"? Si chiar aveai nevoie de "ca" in "ca o exonerare". Si si si... Si gandesc ca mai ai de lucru la acest text daca vrei sa isi merite penita. S-auzim de bine!
pentru textul : avon cosmetics decred ca e un text care incepe cu "hai" si de aceea l-am citit. mi se pare un text "de spleen" sau "de lehamite" gresesc?
pentru textul : 12'' deMarga - Claudiu ştie să cânte la chitară, da. Şi mulţumesc pentru ideea referitoare la titlu, dar şi pentru aprecierea ta!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deMi-ar fi foarte uşor să-i răspund lui Bobadil,dar în acest fel s-ar ajunge la vulgarităţi şi jigniri care cred nu au ce căuta pe Hermeneia. Te rog să iei măsurile în conformitate cu regulamentul.
Cu stimă
pentru textul : fahrenheit game deO imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
pentru textul : clopote, doamne, clopote deAranca, Uite, am chiar in poem "dezlegarea" :".../ eram limba unui ceas pe o ciudată tablă de șah / rotundă" "Poza" reprezintă de fapt un "negativ" al tablei de sah bizantine...Simbolurile (adica acele consoane) sunt simbolurile pieselor de sah normale. Cam asta ar fi explicația. Mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Claudia
pentru textul : Alb-negru detocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
pentru textul : inima dimprejur tăiată deacum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
Adrian, tu ai aici un eseu muncit si iti multumesc pentru ca mi-ai oferit cateva clipe placute citind despre viata celui nascut pe 4 august 1900, cel care a pus bazele miscarii suprarealiste in literatura, sau cum i se mai spunea? PROFETUL miscarii... Robert Desnos preciza că “fără a insista asupra caracterului perfect genial al manifestărilor anumitor nebuni, în măsura în care suntem apți să le apreciem, afirmăm legitimitatea absolută a concepției lor despre realitate și a tuturor actelor care decurg de aici” Am sa redau doua dintre poeziile lui care mi-au placut in mod deosebit Pe marginea poemului Poetul sapă adâncul propriului poem pe marginea căruia bineînțeles va fi mitraliat. si Atât de mult te-am visat Atât de mult te-am visat, ca ți-ai pierdut realitatea. Și-a mai rămas vreo clipă să mângâi solarul tău trup și să sărut pe-această gură glasul drag răsărind? Atât de mult te-am visat, că brațele-mi obișnuite să-ți cuprindă umbra, rămase-ncrucișate peste pieptu-mi, n-or să mai afle, poate, linia trupului tău și că, înaintea acestei reale aparențe a ceea ce de zile și ani ma tot chinuiește, eu însumi deveni-voi umbră. O, sentimentale balanțe! Atât de mult te-am visat încât probabil nu mai e cazul să mă trezesc. Dorm în picioare cu trupul viu expus tuturor aparențelor vieții și dragostei, iar ție, care ești totul acum pentru mine, mi-ar fi mai greu să-ți sărut fruntea și buzele decât fruntea și buzele primului venit. Atât de mult te-am visat, atât am mers, a vorbit, cu dulcea ta fantomă culcându-mă, încât nu-mi mai rămâne, poate, decât să trec printre fantome și-o umbră să fiu, de-o sută de ori mai umbră decât umbra, o umbră ce se mișcă și-o să se miște într-una pe cadranul solar al vieții tale. Varianta originala este: J’ai tant rêvé de toi J’ai tant rêvé de toi que tu perds ta réalité. Est-il encore temps d’atteindre ce corps vivant Et de baiser sur cette bouche la naissance De la voix qui m’est chère? J’ai tant rêvé de toi que mes bras habitués En étreignant ton ombre A se croiser sur ma poitrine ne se plieraient pas Au contour de ton corps, peut-être. Et que, devant l’apparence réelle de ce qui me hante Et me gouverne depuis des jours et des années, Je deviendrais une ombre sans doute. O balances sentimentales. J’ai tant rêvé de toi qu’il n’est plus temps Sans doute que je m’éveille. Je dors debout, le corps exposé A toutes les apparences de la vie Et de l’amour et toi, la seule qui compte aujourd’hui pour moi, Je pourrais moins toucher ton front Et tes lèvres que les premières lèvres et le premier front venu. J’ai tant rêvé de toi, tant marché, parlé, Couché avec ton fantôme Qu’il ne me reste plus peut-être, Et pourtant, qu’a être fantôme Parmi les fantômes et plus ombre Cent fois que l’ombre qui se promène Et se promènera allègrement Sur le cadran solaire de ta vie. Se pare ca exista si o varianta… mai scurta a acestui poem, gasita in buzunarul sau dupa deportare -sau macar asa spune legenda… J’ai rêvé tellement fort de toi, J’ai tellement marché, tellement parlé, Tellement aimé ton ombre, Qu’il ne me reste plus rien de toi. Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres D’être cent fois plus ombre que l’ombre D’être l’ombre qui viendra et reviendra dans ta vie ensoleillée.
pentru textul : Robert Desnos (1900-1945) deVirgil, mai bine recunoaște că ți s-a făcut dor de amandine și ecler... :)) merci fain de comm, îmi este foarte util, ai spus multe în puține cuvinte.
pentru textul : simetrii denăzuind neființa gri sufletul, suferind de cromatice migrene fericite, prea optimiste râzând în a lor disperare imaterială. Colericul viu are dor melancolic în abilitatea neființei din ființă ia să vedem noi metafizica asta grea de cap cât ar fi. deci : sufletul dorind intrarea în neant în postura de gri, adică nici cu albul, reprezentat aici prin bine, nici cu antonimul său ce reprezintă "răul", suferă de culoarea stărilor de melancolie, uneori fericite. demn de subliniat această sintagmă migrene fericite. faptul că aceste stări sunt prea "optimiste" ține de naturelul autorului care le privește ironic ca pe ceea ce sunt, imateriale Firea poetului are dorurile clar exprimate în trecerea pasageră de a privi de multe ori moartea din viu.( abilitatea neființei/din ființă. uffff! ce greu fuse:)! imaginea este reușită, reprezintă cu succes versurile, ermetice în parte, cu sapiditatea lor însă. alăturarea este reușită, tonul este original, toate îndeamnă la a revedea, a reciti, a regândi. nefiind nici mungiu (nici pipidi sau cum s-o fi scriind numele cu pricina) nu pot decât să apreciez în limitele mele alăturarea aceasta de enigmă-explicație, adicătelea text-imagine. la urma urmei dacă nu facem focul în rai, în iad nu va mai fi nevoie:)!
pentru textul : euforie muribundă deinteresanta ideea poemului, a cuvintelor impietrite in lucruri dar care sunt avide de viata proprie, macar imaginara daca altfel nu se poate.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deși ca să pun punct... atitudinea mea față de Marina Nicolaev va fi geamană cu cea a lui Dorin Cozan. am crezut că sunt mai generos, dar nu!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deAtenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
pentru textul : this is a film dePentru că nu am timp, deocamdată, să parcurg întreaga piesă, mă limitez la două observaţii generale, cu promisiunea de a reveni după ce o voi citi.
pentru textul : Ultima dată când mai mor de1. Chiar în prima didascalie apare un dezacord: "Pe scenă este o masă şi nişte scaune.". De înlocuit "este" cu "se află" şi gata!
2. Unele didascalii nu sunt puse între paranteze (nefiind nici redactate cu italice). Ex.: "Nimeni nu pare dispus să-i răspundă şi nici acesta nu-l observă pe profesor." A se vedea până la final. Asta, ca tehnică de postare.
prin acest comentariu voi incalca regulamentul. stiu, asa ca nu mai e nevoie sa ma avertizati...;) Tincuta, fara resentimente...incearca sa lasi deoparte subiectivismul si citeste poemul cu adevarat. O sa ai o surpriza placuta daca vei reusi sa vezi ce vrea sa spuna Marina prin primul si ultimele doua versuri. E o negatie in primul vers! dar cred ca ai trecut peste ea si ti s-a amarat de la ceaiul acela...:) nu te supara pe mine, comentariul meu nu se vrea a fi ironic. Adriana
pentru textul : Tetley deOtilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii denu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
Marina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
pentru textul : fractal deIată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
Mulţumesc pentru o lectură deosebită.
pentru textul : amanuensis depoate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
pentru textul : după ploaie denormal aș fi invidios pe îndeletnicirea plăcută care te împiedică să răspunzi cum se cuvine în subsolul acestui text laure, dar nu sunt pentru că această plăcută cum îi spui tu cu grație îndeletnicire se numește labă, nu?
pentru textul : fahrenheit game deAndu
Paul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
pentru textul : querida dete rog sa recitești și să editezi textul. am găsit cel puțin două greșeli de tipărire
pentru textul : story of a city deTenta horror nu salvează proza. Fragmentul suferă de inexpresivitate literară poate și datorită unui abuz de dialoguri. Editare neglijentă, prea multe cuvinte lipsite de diacritice să le subliniez pe toate. Titlul nu trebuie scris cu majuscule, nu ajută, din păcate.
pentru textul : Hârtia de o sută dezborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
pentru textul : joia neagră deDragi Hermeneuți,
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deExistă o anumită alchimie până și în aceste atât de controversate concursuri de poezie, care volens-nolens, poartă un pic și amprenta mea din anii tinereții ca să zic așa. Și nu doar aici, ci și pe celălalt site... oricine poate verifica încercările lor actuale. Desigur, rezultatele unor astfel de acțiuni sunt mereu discutabile, dar eu prefer să rămân cu ceea ce am reușit să fac atunci când am făcut ceea ce am făcut, doar cu entuziasmul acela.
Iar azi nicidecum, oricât iubesc Hermeneia (pe care chiar o iubesc) nu mai pot participa la astfel de acțiuni
Pagini