... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
Cred că "magnoliile" și "sărutul de seară" scad valoarea textului. Dar observ că a mai sesizat cineva înaintea mea. Mi-a plăcut "verdele irespirabil" (da... ce coincidență... ai dreptate). Dacă nu făceai trimitere la textul tău nu-mi dădeam seama. Spun coincidență cu toată convingerea, poezia mea cred că a fost scrisă aproximativ în aceeași dată, oricum e unul dintre textele trimise de mine editorului spre edificare, în urmă cu cîteva zile.
Știu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
sancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
Acestea sînt toate comentariile mele („jignirile repetate”) adresate lui Matei Hutopilă în timp de patru ani și pe Hermeneia . nu mai trec com de la textul „cîndva”. este recent.
1.
îmi place să polemizez
și asta-mi dă fiori la rînză
dar despre lapte chiar și gratis
eu spun atît - ce mare brînză!
(lapte gratis – polemică)
2.
...îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
(Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010)
3.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup).
(vintage collection - audio).
Adriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
Cum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
eu mi-aș permite, dacă nu te superi, o altă variantă pentru că se vede că ai imaginație curăță-mi trupul de nisip decojește-mă acum sînt copt deja nu mai aștepta în fața acestui deșert ce sînt nu te mai mulțumi doar cu un pumn de nisip desfă-ți palmele privește soarele cum se scurge printre degete
Ei, ce emoții am avut postând textul acesta. M-a chinuit și pe mine accentul. Dar ce zici, facem un compromis? schimb in "diștept", dar "înțăpător" sună ardelenește mai degrabă, parcă nu aș modifica.
Cel mai amuzant moment era să-i ascultăm conversând la cursurile de engleză. N-aș putea reda în scris, am făcut o mică tentativă deasupra, dar e palidă tare. :)
Acum stau să mă gândesc dacă să n-o de-moldovenizez pe Ada, ce e mai important, personajul sau lectura. Îți mulțumesc de părere. :)
"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
O poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
Ce ritm interior grozav. Fragmentat poate că ar fi putut fi înscris și ca poezie, mai multe, un colaj. Dar mie-mi place mai mult așa, o proză creponată. E o lectură plăcută a lumii de hârtie, a oamenilor ce se tem de cei vii, căci ei pot să sufle într-o păpădie. Un text plin de simbolistică. Și, deși mă voi repeta, atu-ul său e ritmul interior.
prietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
Virgil, imi aduc aminte, citind poezia aceasta, de un e-mail care circula la un moment dat prin Romania, cu lucruri pe care nu le-am intelege decat unii din noi, cei care am trait totusi suficient si "inainte", si care ne starnesc nostalgia. era pe lista aceea si cico, si "impodobelile" originale de Craciun, globurile de sticla si ghirlandele din hartie lucioasa, colorata... dar la tine nu vad nostalgie. La tine e "simplu" (adica direct), asa cum spui, dor. Dor, si acum raman pe ganduri, aducandu-mi aminte de orele de romana din liceu, cand vorbeam despre roman si "fenomenul" de dor. Sunt eu singura curioasa, si asta nu va fi greu de vazut, daca citindu-ti poezia aceasta in alta zi, mai departe de pragul psihologic dintre ani, am avea acelasi sentiment. Deocamdata, aceasta e impresia pe care o am: unul dintre noi asezat cu coatele pe fereastra dintre ani. Nu dintre anul acesta si cel care vine, ci dintre anul ce vine si tot ce a fost. In mod obisnuit, eu nu ma cramponez de ce se face si ce nu in poezie, eu insami fiind mult prea impotriva "regulilor" pe care nu le simt necesare la un moment dat. Nu mi-a sunat insa bine "globurile craciunului copilariei", poate unde instinctiv poezia ta am "citit-o" ca pe un cantec, si aici am avut nevoie de pauza de respiratie mai mare. si sarutul pe care nu-l vei mai putea repeta niciodata. aici e ceva in plus parca.
sam, am observat că publici texte extrem de slabe. Ți-aș recomanda în primul rînd să nu postezi mai mult de două texte pe zi. Apoi să citești ceva mai multă poezie înainte de a înce pe să scrii poezie. Și nu în ultimul rînd ți-aș spune o vorbă înțeleaptă pe care a spus-o cineva: Să te ferească Dumnezeu să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu.
Mă tem că asta e ceea ce reușești tu să faci aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
pentru textul : imaginar deRimele la infinitiv şi aritmiile au ucis :(
pentru textul : Epitaf demi-ar trebui inca o viata sa pot scrie un volum intreg cu astfel de poezii. :)
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna demultumesc.
Cred că "magnoliile" și "sărutul de seară" scad valoarea textului. Dar observ că a mai sesizat cineva înaintea mea. Mi-a plăcut "verdele irespirabil" (da... ce coincidență... ai dreptate). Dacă nu făceai trimitere la textul tău nu-mi dădeam seama. Spun coincidență cu toată convingerea, poezia mea cred că a fost scrisă aproximativ în aceeași dată, oricum e unul dintre textele trimise de mine editorului spre edificare, în urmă cu cîteva zile.
pentru textul : magnolii în iarnă demi-am spus ca nici macar n-am sa-ti mai spun nimic. dar e pacat sa nu sti ca am trecut e aici.
am citit commentul lui yester si am zambit. eu iau din poezia ta asta:
"negustorul desfășoară baloți negri
direct pe iarbă
copacii foșnesc și femeile aleg
urcă rătăcite
în vagonul trăsurii de lemn
e timpul ca vulturii să-și rotească zborul
și mâinile albe să-mi lase trupul
culcat
cât mai departe" - mi-ai amintit de iele.
si inca ceva... mi se pare mie ca poezia asta a ta, si nu e singura, este ca sinuciderea unei parti din tine live - spectaculos si tacut.
pentru textul : Femeile se prind de pământ destiam ...astept sugestii. multumesc
pentru textul : din viața noastră secretă deCostele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept. Andu
pentru textul : Piedestal pentru vise deȘtiu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
pentru textul : Labirint de ceară demercic! „credința fără fapte e moartă”. de-acolo incolo e simplu. cel putin asa se vede de aici.
pentru textul : cu cărțile pe piept de"număra până cinci, îţi zic"
sau: numără până la cinci?
E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!
pentru textul : inocenţa desancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
pentru textul : linia decaptivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deda, e un text scris la cald - the global warming and all - si poate mai mergea dichisit si pieptanat insa brut si mie imi pare destul de..superb!:p
si remember...just look busy!
Cheers,
C
pentru textul : Ain't life a poem? dePentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deUn 2013 plin de emoții productive, Silviu ! Da, între cățeii orbi și bobul de muștar, măcar atât, Doamne !
pentru textul : sunt orb deAcestea sînt toate comentariile mele („jignirile repetate”) adresate lui Matei Hutopilă în timp de patru ani și pe Hermeneia . nu mai trec com de la textul „cîndva”. este recent.
1.
îmi place să polemizez
și asta-mi dă fiori la rînză
dar despre lapte chiar și gratis
eu spun atît - ce mare brînză!
(lapte gratis – polemică)
2.
...îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
(Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010)
3.
pentru textul : starea hermeneia deMatei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup).
(vintage collection - audio).
Adriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deCum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
"nu te explici sieţi" - nu cred că există această formă de pronume reflexiv. Licenţă?
pentru textul : poem deeu mi-aș permite, dacă nu te superi, o altă variantă pentru că se vede că ai imaginație curăță-mi trupul de nisip decojește-mă acum sînt copt deja nu mai aștepta în fața acestui deșert ce sînt nu te mai mulțumi doar cu un pumn de nisip desfă-ți palmele privește soarele cum se scurge printre degete
pentru textul : Decojirea deÎntr-adevăr, pe undeva, e o chestie idioată restricţia vârstei. Şi o întâlnim peste tot.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deMulţumesc pentru!
Ei, ce emoții am avut postând textul acesta. M-a chinuit și pe mine accentul. Dar ce zici, facem un compromis? schimb in "diștept", dar "înțăpător" sună ardelenește mai degrabă, parcă nu aș modifica.
Cel mai amuzant moment era să-i ascultăm conversând la cursurile de engleză. N-aș putea reda în scris, am făcut o mică tentativă deasupra, dar e palidă tare. :)
Acum stau să mă gândesc dacă să n-o de-moldovenizez pe Ada, ce e mai important, personajul sau lectura. Îți mulțumesc de părere. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (II) de"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
Deci, da, iau comentariul tău ca pe o părere.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deO poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
pentru textul : suflete dezlegate deCe ritm interior grozav. Fragmentat poate că ar fi putut fi înscris și ca poezie, mai multe, un colaj. Dar mie-mi place mai mult așa, o proză creponată. E o lectură plăcută a lumii de hârtie, a oamenilor ce se tem de cei vii, căci ei pot să sufle într-o păpădie. Un text plin de simbolistică. Și, deși mă voi repeta, atu-ul său e ritmul interior.
pentru textul : Hârtii demlțumesc pentru apreciere, Actaeon. ai intuit bine forma, este vorba despre cer acolo... Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deVă mulţumesc, domnule Călin, pentru lectură, comentariul succint, dar aplicat, pentru aprecieri şi pentru vibraţie. Toate bune!
pentru textul : De vorbă cu tata deprietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
pentru textul : pietrele umbrei deAndu, mulțumesc pentru cuvintele de întâmpinare și pentru faptul că mă citești! Te aștept și cu comentarii, cu mare plăcere! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții deVirgil, imi aduc aminte, citind poezia aceasta, de un e-mail care circula la un moment dat prin Romania, cu lucruri pe care nu le-am intelege decat unii din noi, cei care am trait totusi suficient si "inainte", si care ne starnesc nostalgia. era pe lista aceea si cico, si "impodobelile" originale de Craciun, globurile de sticla si ghirlandele din hartie lucioasa, colorata... dar la tine nu vad nostalgie. La tine e "simplu" (adica direct), asa cum spui, dor. Dor, si acum raman pe ganduri, aducandu-mi aminte de orele de romana din liceu, cand vorbeam despre roman si "fenomenul" de dor. Sunt eu singura curioasa, si asta nu va fi greu de vazut, daca citindu-ti poezia aceasta in alta zi, mai departe de pragul psihologic dintre ani, am avea acelasi sentiment. Deocamdata, aceasta e impresia pe care o am: unul dintre noi asezat cu coatele pe fereastra dintre ani. Nu dintre anul acesta si cel care vine, ci dintre anul ce vine si tot ce a fost. In mod obisnuit, eu nu ma cramponez de ce se face si ce nu in poezie, eu insami fiind mult prea impotriva "regulilor" pe care nu le simt necesare la un moment dat. Nu mi-a sunat insa bine "globurile craciunului copilariei", poate unde instinctiv poezia ta am "citit-o" ca pe un cantec, si aici am avut nevoie de pauza de respiratie mai mare. si sarutul pe care nu-l vei mai putea repeta niciodata. aici e ceva in plus parca.
pentru textul : mi-e dor desam, am observat că publici texte extrem de slabe. Ți-aș recomanda în primul rînd să nu postezi mai mult de două texte pe zi. Apoi să citești ceva mai multă poezie înainte de a înce pe să scrii poezie. Și nu în ultimul rînd ți-aș spune o vorbă înțeleaptă pe care a spus-o cineva: Să te ferească Dumnezeu să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu.
pentru textul : Simboluri deMă tem că asta e ceea ce reușești tu să faci aici.
Pagini