a.a.a. -
Cuvântul crește gloanțe în consoane,
Din ochi lila – conturul unui zid,
Sunt gratuit, ateu și plin de toane,
Cer aprobarea să devin livid!
Ofer la schimb poeme de amor
Și-n frunți de popi salivă apretată;
Mormintele duc lipsă de tenor,
Cer aprobarea să înjur de tată!
Încolăcind garoul pe vocală,
O rimă depravează sensul prim,
O siluetă s-a desprins din coală,
Cer aprobarea să ajung infim!
Pereții-mi râd pe umeri și mă-nchid,
Sunt gratuit, ateu și plin de toane,
Din ochi lila – conturul unui zid –
Cer aprobarea să cioplesc icoane!
Poezie:
Comentarii
nu știu dacă se aprobă
Virgil -
nu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.