una dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
D-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
Mă bucură mult intervențiile voastre, Adrian și Cristina. Iată în câte moduri putem privi o imagine! Atâtea detalii pe care ne putem focaliza!
Și cred că s-ar mai putea scrie zeci de poeme privind-o...
Mai încearcă cineva? :)
Mi-a plăcut, Adrian, că ai subliniat culorile (de fapt nonculorile) fiindcă au un mesaj bine conturat.
Cristina, mulțumesc de sugestie. Asta a fost intenția mea, de a sublinia moartea. Sunt interesante variantele, tocmai pentru că au o altă nuanță. E bine să văd și un alt punct de vedere.
" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
nu stiu daca se poate spune corect ca nanovers vine de la "noua versuri" dar stiu ca se poate presupune ca inseamna "vers mic" sau, de ce nu, un fel de "realitate mica" de vreme ce versum (din universum) vine de la ideea de realitate sau entitate care se roteste (asemenea universului)
Leea, mulțumesc, este o tămăduire prin purificare, așa cum bine ai văzut-simțit, finalul aduce acest sens al trecerii prin trupuri întru spiritualizare și îndumnezeire, desigur posibil prin înțelepciunea atemporală și universală, cu trudă asimilată și dincolo de orice iluzie/percept/convenție. Voi încerca să lipsesc mai puțin.
Cred ca textul ar mai merita lucrat, pentru ca, personal, mi se pare mult prea cliseistic. Tehnica, din punctul meu de vedere, nu poate sustine imagini paguboase ca mercedesuri, manele, mafioti. Si spun imagini paguboase, pentru ca dincolo de gradul de protest personal, toate imaginile sunt arhicunoscute si arhifolosite. Cred ca s-a incercat un stil postmodernist, dar in opinia mea, acest fel de poezie esueaza prin prea multe locuri comune. Remarc imaginea broastelor din final.
Livadă de piersici, cu botoșei albi Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic, Foarte mic, Cât un furnic. Inorogul era tare de-o ureche Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche De botoșei albi. Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte. Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici și alte grozăvii Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte. Așteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt. „- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire „-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aș vrea.. Du-mă, să vâslim, să închidem ochii și să vâslim Să închidem ochii și să plutim!.” Ce dragă-mi ești, zeppelino, ce minunat Și acest inorog pe care ți l-am desenat Cu limba pe sân. Și toți acești inorogi pe spinare, în cor, Cum se leagănă, și-mpreună imită un nor!. Ce înalt! Atunci, ne priveam și atât. Cuvintele, și ele, într-un colț al inimii, amuțeau. Se frecau într-un picior și-asmuțeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii. Ne priveam cu orele și cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai și făcui înconjurul lumii. Și-n altă zi, tu sării în lună. -Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Și dădeai din picior, nervoasă -E frumoasă, cam ca tine așa, lenevoasă, da` merge! -Vin și eu? -Nu. Stai acolo, îți trimit eu o vedere, dacă nu uit! Și veneai. Și-mi dădeai una, de se mișca planeta și-nchidea ochii. -Ce urâtă și tu!. Ne iubeam, dar înghițisem de frică toate cuvintele. Și rămâneam cu ochii deschiși, ca și morți. -Care morți? - Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu. -Care Dumnezeu? -Cum care? Primul furnic, care știe tot, ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse..
de bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
ok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
corectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
right, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
ionuț, iar o iei cum nu trebuie. eu nu îmi permit să admonstez pe nimeni aici pentru ce și cîte penițe oferă atîta timp cît prezintă un dram de explicații sau justificări. restul este neavenit. dacă vrei să faci școală de critică fă-o prin exemplul propriu dar nu prin trasul de urechi al altor comentatori. pentru că dacă după aceea te trage pe tine cineva de urechi sari ca ars că ești mare și valoros poet și n-are nimeni dreptul să îți facă educație. și tot așa nu mai terminăm niciodată circoteca asta a orgoliului de poet rănit în multiple acte pentru trubadur și orchestră de amatori.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin. N-am spus că nu este corect . Cris
pentru textul : Când pleoapele se zbat... deRegulament citit, maximum un text pe zi.
pentru textul : Sânge pulsând-destrupare deaici titlul chiar se potriveste. mult scrum.
pentru textul : Scrum (XII) deși de ce nu ai încadrat-o la parodie?
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deDeoarece, între timp, ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Apreciez un text impecabil din punct de vedere al regulilor ortografice și de punctuație.
pentru textul : Pe străzile Ballinei de(De revăzut titlul - s-a omis o literă)
una dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
pentru textul : o iarnă lamborghini deD-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deMă bucură mult intervențiile voastre, Adrian și Cristina. Iată în câte moduri putem privi o imagine! Atâtea detalii pe care ne putem focaliza!
Și cred că s-ar mai putea scrie zeci de poeme privind-o...
Mai încearcă cineva? :)
Mi-a plăcut, Adrian, că ai subliniat culorile (de fapt nonculorile) fiindcă au un mesaj bine conturat.
Cristina, mulțumesc de sugestie. Asta a fost intenția mea, de a sublinia moartea. Sunt interesante variantele, tocmai pentru că au o altă nuanță. E bine să văd și un alt punct de vedere.
pentru textul : Haiku-uri deCine mai știe câte legături vizibile sau invizibile există între universurile care încercăm să fim. Nu trântesc decât poemele mele și nu aici :).
pentru textul : azi sar schije de" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deSi-ati aflat CINE ESTE? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș denu stiu daca se poate spune corect ca nanovers vine de la "noua versuri" dar stiu ca se poate presupune ca inseamna "vers mic" sau, de ce nu, un fel de "realitate mica" de vreme ce versum (din universum) vine de la ideea de realitate sau entitate care se roteste (asemenea universului)
pentru textul : nanovers deLeea, mulțumesc, este o tămăduire prin purificare, așa cum bine ai văzut-simțit, finalul aduce acest sens al trecerii prin trupuri întru spiritualizare și îndumnezeire, desigur posibil prin înțelepciunea atemporală și universală, cu trudă asimilată și dincolo de orice iluzie/percept/convenție. Voi încerca să lipsesc mai puțin.
pentru textul : negro sombra depoem pe care l-aș lucra cam așa:
vise cu amintiri cum dorm sub iarnă
o vreme uitată
șterg neguri cu efuzii de fericire
copiii bradul crăciunul
au o muzică aparte
ninge ninge ninge
alb alb alb
peste zăpezi și covoare
pentru textul : Perpetuu defără început de sfârșit
aparent
timpul
ok... you have a point here man and I take it
pentru textul : punk bach demulţumesc de opinie. O să ţin cont de ea. pe viitor.
Eugen
10.06.2012;
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de05:50
Cred ca textul ar mai merita lucrat, pentru ca, personal, mi se pare mult prea cliseistic. Tehnica, din punctul meu de vedere, nu poate sustine imagini paguboase ca mercedesuri, manele, mafioti. Si spun imagini paguboase, pentru ca dincolo de gradul de protest personal, toate imaginile sunt arhicunoscute si arhifolosite. Cred ca s-a incercat un stil postmodernist, dar in opinia mea, acest fel de poezie esueaza prin prea multe locuri comune. Remarc imaginea broastelor din final.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deLivadă de piersici, cu botoșei albi Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic, Foarte mic, Cât un furnic. Inorogul era tare de-o ureche Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche De botoșei albi. Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte. Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici și alte grozăvii Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte. Așteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt. „- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire „-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aș vrea.. Du-mă, să vâslim, să închidem ochii și să vâslim Să închidem ochii și să plutim!.” Ce dragă-mi ești, zeppelino, ce minunat Și acest inorog pe care ți l-am desenat Cu limba pe sân. Și toți acești inorogi pe spinare, în cor, Cum se leagănă, și-mpreună imită un nor!. Ce înalt! Atunci, ne priveam și atât. Cuvintele, și ele, într-un colț al inimii, amuțeau. Se frecau într-un picior și-asmuțeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii. Ne priveam cu orele și cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai și făcui înconjurul lumii. Și-n altă zi, tu sării în lună. -Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Și dădeai din picior, nervoasă -E frumoasă, cam ca tine așa, lenevoasă, da` merge! -Vin și eu? -Nu. Stai acolo, îți trimit eu o vedere, dacă nu uit! Și veneai. Și-mi dădeai una, de se mișca planeta și-nchidea ochii. -Ce urâtă și tu!. Ne iubeam, dar înghițisem de frică toate cuvintele. Și rămâneam cu ochii deschiși, ca și morți. -Care morți? - Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu. -Care Dumnezeu? -Cum care? Primul furnic, care știe tot, ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse..
pentru textul : pe sub flori mă legănai dede bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
pentru textul : candirú deMultumesc Paul! Poti sa ma plictisesti cat vrei de mult cu comentariile tale, eu nu ma supar:).
pentru textul : Between the bars decristina,
imi pare mereu bine sa stiu ca treci pe la mine. si mai bine cand iti place de mine.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?
pentru textul : Icoane de copil deMarina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deMultumesc, Masha.
pentru textul : electric - poeme de iarnă decorectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deright, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deAu mai fost selectate pentru volum poeziile următorilor autori:
Mihaela Aionesei
Carmen Tania Grigore
Călin Sămărghiţan
Andrei Velea
Duminică seară, totuşi, închid termenul. Până atunci mai aveţi timă să trimiteţi.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă dee ok, Dorin, dar nu stiu daca merita efortul - uita-te si tu la subtitlu...:) merci, oricum.
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deionuț, iar o iei cum nu trebuie. eu nu îmi permit să admonstez pe nimeni aici pentru ce și cîte penițe oferă atîta timp cît prezintă un dram de explicații sau justificări. restul este neavenit. dacă vrei să faci școală de critică fă-o prin exemplul propriu dar nu prin trasul de urechi al altor comentatori. pentru că dacă după aceea te trage pe tine cineva de urechi sari ca ars că ești mare și valoros poet și n-are nimeni dreptul să îți facă educație. și tot așa nu mai terminăm niciodată circoteca asta a orgoliului de poet rănit în multiple acte pentru trubadur și orchestră de amatori.
pentru textul : Umbra. deneah... o lăbărțești și bagatelizezi... o fi și ăsta un stil:)
pentru textul : ultimele zile dePagini