Fotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
Deși exista riscul de a cădea în banal cu o astfel de temă (până și asta a devenit banal... cel puțin în poezie) reușești să stai departe așa, cu degajare și dezinvoltură. Am și eu cîteva lucruri cu care nu mă împac, și anume nevoia de a explicita prea mult. Cred că putea să stea foarte bine poezia fără "i want to kill myself / but i can't" (tot restul poeziei susține foarte bine asta), sentimentele nocive, îngerii falși de care spunea și Emilian și ultimul vers, care parcă aruncă un fel de... bășcălie (nu ironie, care se încadrează bine în poezie)
Există adevăruri dincolo de creștet. Încep cu numere, lăsând cifrele să curgă în jos, spre roșietice urme. E o iluzie sau chiar realitatea. În labirint, putem fi aici și acolo. Calea nu este niciodată dreaptă, pentru că rădăcinile se reflectă în aparentul cer și nu în aparențe. Ești în tot și în toate, acasă e oriunde. Ceasurile se opresc atunci când fiecare merge pe drumul său, Rei.
Robert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
e o simpla opinie, eu vad poemul dumneavoastra asa iubito te-aș face cuib în anii ăștia cu colți de lup nouă luni sînt prea puțin amintirile nu se osifică cuib te-aș face pentru puii mei să nu mai zboare ca zmeii să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine închisoare de sori cămară de nouri să geamă toate furtunile cu numele tău să se-ncovoaie în cerc de albine zumzăind nebunia din noi închisoare te-aș face aș prăvăli bolovani în cremene te-aș zidi și m-aș închide la urmă acolo pe mine e usor facila rima mei/ zmei, sori/nori are spirit ludic, o puternica nota de iasomie populara... parcurgand pagini din creatia dumneavoastra cred ca puteti mai mult... ca acest poem e doar o schita a unui tablou ... are influente samanatoriste ....
ai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
ana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
Paul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
Alma - E anume așa scris. E pornit dintr-o uriașă scârbă. Mă bucur că unele versuri îți suna bine. Ela - Nu-mi mulțumi de parcă te-aș fi ajutat cu ceva. Oricum mă bucur că găsiși ceva de comentat. Virgil + Am crezut că trebuie sa fie mai întâi postat pe Hermeneia, apoi putând să-l postez oriunde. Din mailurile pe care le-am schimbat așa am înțeles, că n-ar fi bine să pun poezii vechi, care au fost pe alte situri. Îți dai seama că nu sunt atțt de idiot să le pun acolo unde știu că sunt și membri de aici. Dacă însă există o clauză de exclusivitate, îmi cer scuze pentru greșeală. Cât privește măsurile, nu te deranja. Le iau eu.
aranca, eu as zice sa incerci sa postezi si texte noi. am avut, zic eu, rabdare deocamdata, dar asa cum scriam si in alta parte nu as vrea cineva sa confunde Hermeneia cu altceva si sa inteleaga nu numai litera legii ci si spiritul ei
O construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
Şi eu am mai spus-o şi cu alte ocazii - nu cred că în poezie este loc pentru filosofie imanentă. Nici pe lângă ea. Lirismul are deja filtrul său criptic, iar caracterul ezoteric al filosofiei, pus peste primul, este dăunător.
Asta nu înseamnă însă că n-am înţeles demersul d-voastră sau nu apreciez timpul şi efortul. Numai că nu cred că un text trebuie analizat/ interpretat sau simtit atât de... intelectual.
"Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă" - legat de această idee, din nou - am mai spus-o: eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui. De accea, prefer o ambiguitatea firească, necesară şi suficientă.
În rest, încet, încet, încep să cred că cititorul are întotdeauna dreptate.(în măsură în care este un cititor capabil). Aşadar, de acord, textul e slab. Sau bun de aruncat.
Sa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
Virgil, hai sa nu transformam un act de impacare intr-unul de cu totul alta natura... eu am multumit pana acum de doua ori pentru intelegerea de care a dat dovada Consiliul in cazul meu. Nu pot insa sa nu dezavuez faptul ca in acel text ai folosit numele meu cu buna stiinta probabil, dar am trecut peste asta... OK. Hai sa nu insistam, te rog. Sa curmam aici aceasta discutie care, cum bine zici, seamana a blog. Eu inca o data imi fac mea culpa pentru comportamentul meu din trecut si hai sa ne vedem de treaba in continuare. Multumesc pentru intelegere. Andu
Mai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
Totul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
nu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deDeși exista riscul de a cădea în banal cu o astfel de temă (până și asta a devenit banal... cel puțin în poezie) reușești să stai departe așa, cu degajare și dezinvoltură. Am și eu cîteva lucruri cu care nu mă împac, și anume nevoia de a explicita prea mult. Cred că putea să stea foarte bine poezia fără "i want to kill myself / but i can't" (tot restul poeziei susține foarte bine asta), sentimentele nocive, îngerii falși de care spunea și Emilian și ultimul vers, care parcă aruncă un fel de... bășcălie (nu ironie, care se încadrează bine în poezie)
pentru textul : vă urez călătorie plăcută deExistă adevăruri dincolo de creștet. Încep cu numere, lăsând cifrele să curgă în jos, spre roșietice urme. E o iluzie sau chiar realitatea. În labirint, putem fi aici și acolo. Calea nu este niciodată dreaptă, pentru că rădăcinile se reflectă în aparentul cer și nu în aparențe. Ești în tot și în toate, acasă e oriunde. Ceasurile se opresc atunci când fiecare merge pe drumul său, Rei.
pentru textul : vremuri, în Lhasa dedin nou iti multumesc Ottilia, dar cred ca ai exagerat cu penita!
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. deRobert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
pentru textul : Totul e întâmplător-şi titlul delucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
pentru textul : moartea înmiresmată de:) multam, mestere! trebuia "ochi" pentru citirea inversa! precum spui: prezentarea! salutari lui curaj, cand o fi sa-l mai intalnesti:)
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc dee o simpla opinie, eu vad poemul dumneavoastra asa iubito te-aș face cuib în anii ăștia cu colți de lup nouă luni sînt prea puțin amintirile nu se osifică cuib te-aș face pentru puii mei să nu mai zboare ca zmeii să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine închisoare de sori cămară de nouri să geamă toate furtunile cu numele tău să se-ncovoaie în cerc de albine zumzăind nebunia din noi închisoare te-aș face aș prăvăli bolovani în cremene te-aș zidi și m-aș închide la urmă acolo pe mine e usor facila rima mei/ zmei, sori/nori are spirit ludic, o puternica nota de iasomie populara... parcurgand pagini din creatia dumneavoastra cred ca puteti mai mult... ca acest poem e doar o schita a unui tablou ... are influente samanatoriste ....
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos depe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.
pentru textul : când tu apari deFelicitări! Mă bucură această apariție care invită la o lectură atentă. Frumoase prezentări din partea criticilor.
pentru textul : Apariţie editorială de"finalul basmvisului"...cred ca textul e si asa mult prea incarcat pentru astfel de inventii lingvistice baroce.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) deOana, Matei, am zâmbit, mulțumesc!
pentru textul : hold the mike like a memory deargumentele pe text cred că ar fi utile și tu ai fi cap-abil. dacă nu, un banc , ceva? Ia:
pentru textul : după douăzeci de ani (I) depoate ca asa-i poate ca am vrut sa explic putin dar citind cum ai sugerat ma grabesc sa modific. multumesc.
pentru textul : Trafic deuite ca eu cam merg inapoi, directia 600. faina poza. este prelucrata in vreo programa speciala, sau chiar asa scria acolo. bun lucru.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut dePaul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deAlma - E anume așa scris. E pornit dintr-o uriașă scârbă. Mă bucur că unele versuri îți suna bine. Ela - Nu-mi mulțumi de parcă te-aș fi ajutat cu ceva. Oricum mă bucur că găsiși ceva de comentat. Virgil + Am crezut că trebuie sa fie mai întâi postat pe Hermeneia, apoi putând să-l postez oriunde. Din mailurile pe care le-am schimbat așa am înțeles, că n-ar fi bine să pun poezii vechi, care au fost pe alte situri. Îți dai seama că nu sunt atțt de idiot să le pun acolo unde știu că sunt și membri de aici. Dacă însă există o clauză de exclusivitate, îmi cer scuze pentru greșeală. Cât privește măsurile, nu te deranja. Le iau eu.
pentru textul : nu uitați maioneza de"să nu mai fi purtat” sau „să nu mai fii purtat”?
pentru textul : în medalionul din piept dearanca, eu as zice sa incerci sa postezi si texte noi. am avut, zic eu, rabdare deocamdata, dar asa cum scriam si in alta parte nu as vrea cineva sa confunde Hermeneia cu altceva si sa inteleaga nu numai litera legii ci si spiritul ei
pentru textul : El Conqueridor deO construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deŞi eu am mai spus-o şi cu alte ocazii - nu cred că în poezie este loc pentru filosofie imanentă. Nici pe lângă ea. Lirismul are deja filtrul său criptic, iar caracterul ezoteric al filosofiei, pus peste primul, este dăunător.
Asta nu înseamnă însă că n-am înţeles demersul d-voastră sau nu apreciez timpul şi efortul. Numai că nu cred că un text trebuie analizat/ interpretat sau simtit atât de... intelectual.
"Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă" - legat de această idee, din nou - am mai spus-o: eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui. De accea, prefer o ambiguitatea firească, necesară şi suficientă.
În rest, încet, încet, încep să cred că cititorul are întotdeauna dreptate.(în măsură în care este un cititor capabil). Aşadar, de acord, textul e slab. Sau bun de aruncat.
Multumindu-vă pentru atenţie, o seară bună!
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet deSa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deVirgil, hai sa nu transformam un act de impacare intr-unul de cu totul alta natura... eu am multumit pana acum de doua ori pentru intelegerea de care a dat dovada Consiliul in cazul meu. Nu pot insa sa nu dezavuez faptul ca in acel text ai folosit numele meu cu buna stiinta probabil, dar am trecut peste asta... OK. Hai sa nu insistam, te rog. Sa curmam aici aceasta discutie care, cum bine zici, seamana a blog. Eu inca o data imi fac mea culpa pentru comportamentul meu din trecut si hai sa ne vedem de treaba in continuare. Multumesc pentru intelegere. Andu
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deOrana, mulțumesc pentru observațiile făcute, am și încercat să remediez. Acesta e un text recent, pe care o să tot intervin.
pentru textul : cine mă visează deMai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
pentru textul : dana point I deTotul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
pentru textul : agora primaverii denu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea dePagini