departe de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
altfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
multumesc de incurajari si zic incurajari pentru ca n-am nici o pretentie in privinta textelor mele iar daca-mi reuseste pe alocuri cate ceva e cu atat mai bine
Un poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
Însă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
reduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
mulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
este un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
Andu Moldovean, este nu numai o bascalie tipica de cartier (...) ci si o lipsa crasa de bun simt sa asociezi orice persoana care are domiciliul in Spania cu mediatizatul cules de capsuni. Nu este locul si nici cazul sa dai lectii de stil, jignind persoane astfel, doar pentru ca au scanteia de talent care altora le lipseste...
adriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
mie textul acesta mi-a transmis o efuziune de sentimente frumoase si cred nu ca e doar bine scris, ci denota dezinvoltura, naturalete si o mare grija pentru nuante!
Dacă tot am amintit de cântec, iată-l aici http://www.youtube.com/watch?v=xDIZxvZJfYc
E un altfel de invitație la Iași, prin muzică, alături de cea pe care o face însăși poezia de dincolo de privirea caldă și calmă de pe copertă.
Mulțumiri pentru tot ceea ce mă face să revin aici și să mai zăbovesc o vreme.
imparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
si pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
...Andreea, ți-am spus eu că există exigențe pe hermeneia... sunt de părerea lui Virgil, dar nu atât de avizat ca el... scrie, scrie, scrie și welcome p'acilea...
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
cu bucuria dialogării,
O temă interesantă. Aș mai curăța textul pe ici pe colo: foame(a asta), poate (că) ar trebui, foamea (mea), (eu însămi) îmi mușc, (și) să îmi spui că (totul e ok) marea e în acealși vers. Atenție la „greva”.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
Domnule Tiberiu, amestecati savuros filosofia si stiinta…desi cele doua nu au mers intotdeauna pe aceeasi carare. Pana si transdisciplinaritatea actioneaza cu mai multa prudenta, atentionand asupra pericolului unui “concordism” care ar duce la crearea unui “Dumnezeu-dop”. (expresia ii apartine teologului si doctorului in stiinte Thierry Magnin) „Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900.” oare? as zice ca omul modern si le-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale. asta, daca nu facem o confuzie intre „cunostinte” si rezultatul experimentului stiintific. Si, dupa cum bine stim, (ca tot faceati referire la Gödel,zilele trecute) nicio stiinta nu poate fi „exacta”, nici un experiment , oricat ar fi el de vast, nu poate epuiza toate posibilitatile.; „fundamentul se retrage”, misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. „Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600.” Mi se pare mie, sau tindeti spre o... cuantificare a gandirii in functie de eficienta experimentalului ? As zice ca e riscant, v-ati rani in propria sabie (cu doua taisuri)...pentru ca ati demola cam tot edificiul stiintelor ce si-au ridicat zidurile pe temeliile lasate de ganditorii antici...nici ei „binecuvantati” (nu-i asa?) cu descoperirirle de dupa 1900.
Marina Nicolaev, am citit comentriul tău de mai multe ori, cred că este o apriecere care face cât 10 penițe deși n-am primit nici o pență pentru acest haiku care te-a dus cu gândul la marele maestru Matsuo Basho. Sărut mâinile pentru aceste valoroase cuvinte care vor apărea într-o zi pe paginile unei cărți. Cu respect Djamal
sfarsitul e foarte transat si decupeaza bine metaforele de la inceput. " Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare încă de la început". incearca sanu mai elimini din aceatsa suita d emetafore, personificari care incarca mult si nu largesc zona de regasire. iata deja murdar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
departe de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea dealtfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
Într-o lună de zile...n-aţi mai remarcat nici un text? Dubaş! Eu mai am încă multe gânduri bune de făcut suvenir.
pentru textul : sacrilegiu demultumesc de incurajari si zic incurajari pentru ca n-am nici o pretentie in privinta textelor mele iar daca-mi reuseste pe alocuri cate ceva e cu atat mai bine
pentru textul : Descumpănire deUn poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deÎnsă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
reduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
pentru textul : Haiku demulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
pentru textul : verdegri deeste un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
pentru textul : Teama tăcerii deAndu Moldovean, este nu numai o bascalie tipica de cartier (...) ci si o lipsa crasa de bun simt sa asociezi orice persoana care are domiciliul in Spania cu mediatizatul cules de capsuni. Nu este locul si nici cazul sa dai lectii de stil, jignind persoane astfel, doar pentru ca au scanteia de talent care altora le lipseste...
pentru textul : la marginea ochiului care visează deadriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" descurta mea varianta
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
remarc titlul
pentru textul : Păienjeniş de lustre albastre demie textul acesta mi-a transmis o efuziune de sentimente frumoase si cred nu ca e doar bine scris, ci denota dezinvoltura, naturalete si o mare grija pentru nuante!
pentru textul : pâinea zilei de luni deDacă tot am amintit de cântec, iată-l aici http://www.youtube.com/watch?v=xDIZxvZJfYc
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deE un altfel de invitație la Iași, prin muzică, alături de cea pe care o face însăși poezia de dincolo de privirea caldă și calmă de pe copertă.
Mulțumiri pentru tot ceea ce mă face să revin aici și să mai zăbovesc o vreme.
imparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie decolacul l-am prins, (salvarea a venit la oră fixă) acum îmi rămâne să vă mulţumesc.
pentru textul : te salvez? deVirgil, cristina, merci pentru aprecieri, bucură.
si pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului des-ar putea ca eşti poet, Cristiane. şi poeţii când mor atunci încep să trăiască.
pentru textul : profilaxie deNu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
pentru textul : centrul lumei demultumessc frumos, am corect si multumesc pentru sugestii, sfaturi, a sa incerc... cu prietenie, adelina
pentru textul : kore3 de...Andreea, ți-am spus eu că există exigențe pe hermeneia... sunt de părerea lui Virgil, dar nu atât de avizat ca el... scrie, scrie, scrie și welcome p'acilea...
pentru textul : Teenage angst deNo offence, thanks!
pentru textul : Closed Circuit denicio problemă nici pentru mine.
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
pentru textul : de iubire de timp de zei decu bucuria dialogării,
O temă interesantă. Aș mai curăța textul pe ici pe colo: foame(a asta), poate (că) ar trebui, foamea (mea), (eu însămi) îmi mușc, (și) să îmi spui că (totul e ok) marea e în acealși vers. Atenție la „greva”.
pentru textul : de foame deun text fara pretentii si totusi destul de bine facut (desi inceputul poate nu promite prea mult) remarc "schimbam vorbe fara a elibera continutul"
pentru textul : personificare de toamnă deonorata de penita. fiind un poem mai vechi am speranta ca intre timp am evoluat si nu voi dezamagi.
pentru textul : Hrana noastră cea de toate zilele de"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
pentru textul : hiatus deîmi place mult cum scrii, Oriana în special acest poem care curge frumos, fără ezitări, fără prețiozități, simplu și convingător
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deAm zâmbit puțin la observația dumneavoastră (O poezie "poezie".) însă am înțeles nuanța cât și dorința de a puncta, a semnala textul. Vă mulțumesc.
pentru textul : elegie pe linia de centură deDomnule Tiberiu, amestecati savuros filosofia si stiinta…desi cele doua nu au mers intotdeauna pe aceeasi carare. Pana si transdisciplinaritatea actioneaza cu mai multa prudenta, atentionand asupra pericolului unui “concordism” care ar duce la crearea unui “Dumnezeu-dop”. (expresia ii apartine teologului si doctorului in stiinte Thierry Magnin) „Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900.” oare? as zice ca omul modern si le-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale. asta, daca nu facem o confuzie intre „cunostinte” si rezultatul experimentului stiintific. Si, dupa cum bine stim, (ca tot faceati referire la Gödel,zilele trecute) nicio stiinta nu poate fi „exacta”, nici un experiment , oricat ar fi el de vast, nu poate epuiza toate posibilitatile.; „fundamentul se retrage”, misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. „Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600.” Mi se pare mie, sau tindeti spre o... cuantificare a gandirii in functie de eficienta experimentalului ? As zice ca e riscant, v-ati rani in propria sabie (cu doua taisuri)...pentru ca ati demola cam tot edificiul stiintelor ce si-au ridicat zidurile pe temeliile lasate de ganditorii antici...nici ei „binecuvantati” (nu-i asa?) cu descoperirirle de dupa 1900.
pentru textul : Gânduri deMarina Nicolaev, am citit comentriul tău de mai multe ori, cred că este o apriecere care face cât 10 penițe deși n-am primit nici o pență pentru acest haiku care te-a dus cu gândul la marele maestru Matsuo Basho. Sărut mâinile pentru aceste valoroase cuvinte care vor apărea într-o zi pe paginile unei cărți. Cu respect Djamal
pentru textul : Haiku desfarsitul e foarte transat si decupeaza bine metaforele de la inceput. " Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare încă de la început". incearca sanu mai elimini din aceatsa suita d emetafore, personificari care incarca mult si nu largesc zona de regasire. iata deja murdar
pentru textul : Deja murdar dePagini