text simplut si cu vreo citeva stingacii. mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers sint o dovada de neatentie sau graba. exista un anumit sentiment pastoral care ramine dar probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine.
Imi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
indiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
Bine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
Se pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
Ionut, fragmentul de variantă propus îmi place. Am postat forma foarte apropiată de cea inițială, publicată în altă parte, pentru a vedea reacții față de un text mai vechi. Pe de altă parte rima interioară nu mi-e străină, așa că numai bine să o revăd aici. Dacă vă place ideea poemului, variantele sunt binevenite. Nu mă cred posesoarea absolută a cuvântului... :-) Mulțumesc de propunere.
"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
"dzeu" e anume așa scris sau e din graba obișnuinței tastaturii? Bune versurile: "etichetele-premii luate pentru atâtea / morți nereușite". Prea multe animale în poezie... "ptiu parc-aș fi arca lui noe". :)
Mulțumesc mult pentru apreciere! Nu speram la o apreciere atât de pozitivă pe "Hermeneia". Povestea e scrisă acum o săptămână și ceva, și, chiar dacă 100% fictivă, conține la fiecare frază trăiri și experiențe personale trăite în Bucovina. Fiind eu însumi un fiu al huțulilor de acolo, am simțit nevoia să împărtășesc și cu alții din frumosul aspru al lumii ascunse din munții în care am crescut. Am pus câteva informații despre mine și la profilul de utilizator... Iar "Cojocul" e al doilea text pe care l-am scris și făcut public, după "Meditație" (text, de asemenea, postat pe "Hermeneia" tot astăzi). Încă o dată, mulțumesc mult pentru aprecieri și încurajare!
Adrian, să-ţi dea Dumnezeu multă sănătate! Te felicit! Eşti printre puţinii autori pe care îi citesc cu drag şi-i respect. Meriţi.
O felicit şi pe Raluca Sandor.
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Daca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
Da, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
Mulțumesc Aranca, este un semn care înseamnă mult pentru mine. Mă temeam că va bate din nou vântul... Refrenul acela, în ultimul timp, am ajuns chiar să-l cânt, îmi place și mie cum a ieșit, iar dacă îți sună și ție, cu atât mai mult. Am avut probleme la aranjarea versurilor, și după cum ai reprodus, cred că l-am lăsat pe cel potrivit la urmă.
Un text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
Nu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
atenţie la folosirea greşită a pluralului şi chiar la definiţia corectă a termenului. În limba română "laitmotiv" nu prea are nici o legătură cu arta grafică ci este exclusiv rezervat domeniului muzical sau eventual literar.
LÁITMOTIV, laitmotive, s.n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
Sursa: DEX '98 |
láitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. láitmotive
Sursa: Dicționar ortografic |
Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
un poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
o lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Cândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
Poate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text simplut si cu vreo citeva stingacii. mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers sint o dovada de neatentie sau graba. exista un anumit sentiment pastoral care ramine dar probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine.
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deImi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
pentru textul : Zimţii deindiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
profund și religios poemul. plin de cer și frumos construit. simplitatea exprimării subliniază mesajul.
pentru textul : pelerinul norilor deBine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
pentru textul : Salonul de dans demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deSe pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
pentru textul : De dimineață deMarga, Marga, nu mai bine ai amușina tu o mușcată?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? detăioasă (să nu zic răutăcioasă). mi-a amintit că cineva mi-a urat recent multă... initiere (haha) frumos din nou. te felicit
pentru textul : Povești pseudo-Zen (1) de"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
pentru textul : azi e frig deIonut, fragmentul de variantă propus îmi place. Am postat forma foarte apropiată de cea inițială, publicată în altă parte, pentru a vedea reacții față de un text mai vechi. Pe de altă parte rima interioară nu mi-e străină, așa că numai bine să o revăd aici. Dacă vă place ideea poemului, variantele sunt binevenite. Nu mă cred posesoarea absolută a cuvântului... :-) Mulțumesc de propunere.
pentru textul : ana rose de"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
pentru textul : imagine de"dzeu" e anume așa scris sau e din graba obișnuinței tastaturii? Bune versurile: "etichetele-premii luate pentru atâtea / morți nereușite". Prea multe animale în poezie... "ptiu parc-aș fi arca lui noe". :)
pentru textul : nu uitați maioneza deMulțumesc mult pentru apreciere! Nu speram la o apreciere atât de pozitivă pe "Hermeneia". Povestea e scrisă acum o săptămână și ceva, și, chiar dacă 100% fictivă, conține la fiecare frază trăiri și experiențe personale trăite în Bucovina. Fiind eu însumi un fiu al huțulilor de acolo, am simțit nevoia să împărtășesc și cu alții din frumosul aspru al lumii ascunse din munții în care am crescut. Am pus câteva informații despre mine și la profilul de utilizator... Iar "Cojocul" e al doilea text pe care l-am scris și făcut public, după "Meditație" (text, de asemenea, postat pe "Hermeneia" tot astăzi). Încă o dată, mulțumesc mult pentru aprecieri și încurajare!
pentru textul : Cojocul (Cujuh) de„pe care el le-a făcut” - „pe care el nu le-a făcut”
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAdrian, să-ţi dea Dumnezeu multă sănătate! Te felicit! Eşti printre puţinii autori pe care îi citesc cu drag şi-i respect. Meriţi.
O felicit şi pe Raluca Sandor.
Bravo!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deCred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
pentru textul : nimic despre Nimic deultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Daca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deDa, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
pentru textul : Pilda omului care a tăcut de,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
pentru textul : fotografie din spaţiu deUn mort este o tragedie, milioane de morţi sunt o statistică.
Vladimir Ilici Lenin
Nu mi-a plăcut poemul. M-a cutremurat.
pentru textul : Devorah deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I deMulțumesc Aranca, este un semn care înseamnă mult pentru mine. Mă temeam că va bate din nou vântul... Refrenul acela, în ultimul timp, am ajuns chiar să-l cânt, îmi place și mie cum a ieșit, iar dacă îți sună și ție, cu atât mai mult. Am avut probleme la aranjarea versurilor, și după cum ai reprodus, cred că l-am lăsat pe cel potrivit la urmă.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deUn text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire
pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
pentru textul : laparovision deNu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
pentru textul : (meta)morfoze deatenţie la folosirea greşită a pluralului şi chiar la definiţia corectă a termenului. În limba română "laitmotiv" nu prea are nici o legătură cu arta grafică ci este exclusiv rezervat domeniului muzical sau eventual literar.
LÁITMOTIV, laitmotive, s.n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
Sursa: DEX '98 |
láitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. láitmotive
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti deSursa: Dicționar ortografic |
Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
pentru textul : Șoapte deP.S. Am uitat sa-ti multumesc pentru sesizarea esentei textului meu. G.M.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul deun poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
pentru textul : laparovision deo lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Cândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor dePoate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
sunt surprins plăcut, Raluca. mulțumesc mult!
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui dePagini