Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Șarje amicală. Pentru că sunt într-o dispoziție „ludică”, recitindu-mi textul, mă gȃndesc (mai gȃndesc și eu din cȃnd în cȃnd) că aș fi putut termina poezia, în stil «bobadilic» astfel: „Ne regăsim în oasele ce se dizolvă în rugăciunea mută a florilor ce au plecat capul sabia nu-l taie” Ar fi ieșit ceva tăsnet! Și aș fi primit o ploaie de „penițe”, mai ales de la admiratoare! Evident, sunt gelos pe Boba, Care, precis, m-a „constat la superlativul absolut, fără să-mi dea nicio atenție”. Cum explica, pe timpuri, revoltat, un șef de CAP secretarului de partid, după ce fusese la un doctor pilit ce făcea parte dintre «intelectualii satului». Gorun
frumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
poţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Autorul intervine grav intr-un portativ bacovian cu accentele lirice specifice, intr-un decor deja uzitat de poeti, usor redundant, creionand o toamna plina de resentimente, frig, intuneric, nepasare. Tusele pesimiste descriu o stare cronica de angoasa ireversibila. Atmosfera exagerata. Mi se pare inadecvat epitetul "cosmar gotic". Goticul nu are de a face cu un cosmar. Nici macar scenografic. Cosmarul are alte conotatii.
Și eu cred că aici, în ciuda vocabularului ușor utopist (pe care uneori îl accept funcție de context), ai o tendință deviantă spre un peiorativ indigest. Ca de exemplu, "ipocrizia de homunculuși frecangii și escroci" sau "se va termina cu scălâmbăielile creaturilor ce și-o trag înainte de a se devora". E regretabil. Te pierzi. Ai putea excela în proza sf. Să dăm entropiei ce e al ei...
Lucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
Ah, Virgil, ce-ti place tie sa-l ironizezi pe marele Ionut Caragea! Dar e fain, si joaca asta este buna la ceva, descreteste fruntile. Si acuma sa revenim la lucrurile serioase, am inteles foarte bine despre ce este vorba, ideea poemului este chiar buna, dar ca om crestin ce sunt, si cu anumite valori, ma cam seaca atunci cand aud numele lui Bukowski, un poet execrabil, cand aud de tarfa de cruce, si cand la distanta doar de un vers se repeta cuvantul curva. Dar astea reprezinta o opinie subiectiva si o viziune personala asupra poeziei.
poemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
nu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
mulţumesc pentru comentarii.
Nicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
foarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
poezia are o anume putere. o anume gingasie. de reprosat ca merge pe cai batatorite in modul de exprimare. cateva comparatii sunt fortate, cum ar fi suturile de la 11 metri.
Da, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
un discurs interesant, onest in configuratie de dictee in apnee. este un poem in proza de dragoste si disparare care nu se teme sa abordeze teme greoaie in cheie light, de tablouri cu scene de gen peste care se imprastie ceva graffiti. unde mi se pare ca nu functioneaza?! aici: "când așteptăm să moară oamenii din parc pentru ca noi să facem dragoste". poate ar trebui eliminat sau completat. cum este acum nu este suficient. felicitari!
Mi-a placut lectura nene Georgica. Si economica pe deasupra, pe gustul meu. Nu mi-a placut insa partea cu tata, e cam lamentabila, ar putea sa lipseasca cu desavarsire, cred. Nu mi-a mai placut amestecatura de litere mici si capitale la dumnezeu si Cristos, parca e militanta or what? In rest, de bine, lipsa plictis adica. Andu
Recunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
Mulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
O Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
pentru textul : Seara întâi de"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Per ansamblu, un text mai slăbuţ.
pentru textul : un tren numit eu deȘarje amicală. Pentru că sunt într-o dispoziție „ludică”, recitindu-mi textul, mă gȃndesc (mai gȃndesc și eu din cȃnd în cȃnd) că aș fi putut termina poezia, în stil «bobadilic» astfel: „Ne regăsim în oasele ce se dizolvă în rugăciunea mută a florilor ce au plecat capul sabia nu-l taie” Ar fi ieșit ceva tăsnet! Și aș fi primit o ploaie de „penițe”, mai ales de la admiratoare! Evident, sunt gelos pe Boba, Care, precis, m-a „constat la superlativul absolut, fără să-mi dea nicio atenție”. Cum explica, pe timpuri, revoltat, un șef de CAP secretarului de partid, după ce fusese la un doctor pilit ce făcea parte dintre «intelectualii satului». Gorun
pentru textul : Viol consimțit defrumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
pentru textul : Haiku depoţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Autorul intervine grav intr-un portativ bacovian cu accentele lirice specifice, intr-un decor deja uzitat de poeti, usor redundant, creionand o toamna plina de resentimente, frig, intuneric, nepasare. Tusele pesimiste descriu o stare cronica de angoasa ireversibila. Atmosfera exagerata. Mi se pare inadecvat epitetul "cosmar gotic". Goticul nu are de a face cu un cosmar. Nici macar scenografic. Cosmarul are alte conotatii.
pentru textul : Poem cataleptic deȘi eu cred că aici, în ciuda vocabularului ușor utopist (pe care uneori îl accept funcție de context), ai o tendință deviantă spre un peiorativ indigest. Ca de exemplu, "ipocrizia de homunculuși frecangii și escroci" sau "se va termina cu scălâmbăielile creaturilor ce și-o trag înainte de a se devora". E regretabil. Te pierzi. Ai putea excela în proza sf. Să dăm entropiei ce e al ei...
pentru textul : binecuvântat fie numele tău, entropie deLucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
pentru textul : Stare angelică 1 deAh, Virgil, ce-ti place tie sa-l ironizezi pe marele Ionut Caragea! Dar e fain, si joaca asta este buna la ceva, descreteste fruntile. Si acuma sa revenim la lucrurile serioase, am inteles foarte bine despre ce este vorba, ideea poemului este chiar buna, dar ca om crestin ce sunt, si cu anumite valori, ma cam seaca atunci cand aud numele lui Bukowski, un poet execrabil, cand aud de tarfa de cruce, si cand la distanta doar de un vers se repeta cuvantul curva. Dar astea reprezinta o opinie subiectiva si o viziune personala asupra poeziei.
pentru textul : Umbra. depoemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală denu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
vulture, imi face bine pana ta de fier... multumesc de trecere, lectura si fulgii de porumb din cuvinte
pentru textul : permanganat la rege de... si desigur, uituca penitza... :-) scuze!
pentru textul : libido sciendi pour Mme B demulţumesc pentru comentarii.
pentru textul : îngeri şi marmeladă deNicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
am ramas siderata: l-ai intrecut pe Adrian Paunescu.
pentru textul : Raspunde-ti! defoarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
pentru textul : Ochiuri sau omletă deNu mi-a plăcut plasarea versului cu orgasmele, parcă e din alt film.
pentru textul : …ca pe tine însuţi deEu am o mare stimă pentru orgasm, d-aia zic.
nu, Ioana, nu este nici pe departe o amenintare. este exact ceea ce am spus: o concluzie.
pentru textul : Ceasul meu dedestul de bine inchegat acest fragment de proza. iata, aici cred ca structurezi toate gandurile tale "Durerea până la capăt".
pentru textul : Durerea până la capăt depoezia are o anume putere. o anume gingasie. de reprosat ca merge pe cai batatorite in modul de exprimare. cateva comparatii sunt fortate, cum ar fi suturile de la 11 metri.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă dedrept ai rostit Andule
pentru textul : inexist demultam Sebi
pentru textul : balada ploilor pierdute deUf! Mulţumesc, Vlad! Nu mă mai scuz :), dar cred că ar trebui să măresc textele la 150% ca să le văd bine.
pentru textul : Haiku ( 5 ) deDa, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
pentru textul : clinical life deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deun discurs interesant, onest in configuratie de dictee in apnee. este un poem in proza de dragoste si disparare care nu se teme sa abordeze teme greoaie in cheie light, de tablouri cu scene de gen peste care se imprastie ceva graffiti. unde mi se pare ca nu functioneaza?! aici: "când așteptăm să moară oamenii din parc pentru ca noi să facem dragoste". poate ar trebui eliminat sau completat. cum este acum nu este suficient. felicitari!
pentru textul : quenotte deobserv schimbarea de stil în bine, deci încep să te citesc.
acuma tre' să recunosc, Iuri etimologic vine de la Soliman:))
pentru textul : Fugă deLa, Andu! Iar am greșit graiul!:)
Mai e şi mâine o zi.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deMi-a placut lectura nene Georgica. Si economica pe deasupra, pe gustul meu. Nu mi-a placut insa partea cu tata, e cam lamentabila, ar putea sa lipseasca cu desavarsire, cred. Nu mi-a mai placut amestecatura de litere mici si capitale la dumnezeu si Cristos, parca e militanta or what? In rest, de bine, lipsa plictis adica. Andu
pentru textul : oare e ziua copilului și în cer? deRecunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
pentru textul : La cățeaua leșinată deMulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
pentru textul : spring roll deO Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
pentru textul : 3 gafe haiku deȘi acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Pagini