citesc și nu prea știu ce să spun. detest să spun „text slab”. indiferent sub ce text sînt nevoit să o scriu. dar nu înțeleg ce vrea acest text care mi se pare ușor inestetic. poate pentru că eu încerc să vizualizez prea mult.

mi-a placut in mod deosebit strofa a doua. se creaza o stare aparte, de ciclicitate a sentimentelor.

Ok, lipseşte punctuaţia, dar sunt sigur că dacă autorul ar fi vrut ca noaptea să nu fie subiect, ar fi trântit o virgulă după termen ori ar fi fragmentat. Dar, da, interesantă observaţia Mariei. I-aş reproşa textului versurile prăfuite "scoate amintiri
de sub lespezi" şi grandoarea unor concepte ("suflet/amintiri/vise), asta în măsura în care nici contextul nu le ajută. Un text ceva mai slăbuţ decât de obicei.

În primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat asupra traducerii mele. Este o traducere la care țin în mod deosebit, am muncit foarte mult la ea (Mallarmé se traduce greu) și consider că mi-a ieșit bine. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spuneți despre traducerea de poezie, care este, într-adevăr o re-creare a textului original. În ceea ce privește versul la care vă referiți, aveți într-adevăr dreptate că sună mai puțin natural decât în franceză, motivul fiind faptul că, în română, ,,muziciană'' este un neologism și nu are și sensul ,,artist, interpret'', ca în franceză. Pe de altă parte, însă, varianta propusă de dumneavoastră, deși interesantă și foarte apropiată de sensul pe care l-a urmărit poetul în text, nu mi se pare (în contextul dat) mai potrivită decât soluția aleasă de mine. În primul rând, pentru că se pierde din muzicalitatea poeziei, care este primul lucru urmărit de mine atunci când fac o traducere. Eu consider (și nu cred că greșesc) că prima condiție pentru ca o poezie să fie bine tradusă, este ca ea să sune bine în limba în care este făcută. De aceea, reușita unei traduceri poate fi apreciată, în mare măsură, și de o persoană care nu știe neapărat limba din care se traduce și care nu este, în mod obligatoriu, expert în tehnica traducerii. Trebuie doar ca ea să aibă puțină cultură. Bineînțeles, pentru o analiză foarte competentă, trebuie mai mult. Revenind la traducerea mea, și la traduceri în general, trebuie spus că aproape întotdeauna se pierde ceva. Dar pierderile pot fi compensate. Și să știți că există și situații când o traducere sună mai bine decât originalul. Dar mă opresc aici cu comentariile mele și vă cer scuze dacă lectura lor v-a luat prea mult timp. În încheiere, vă rog să citiți (dacă doriți) și traducerile făcute de mine din Edgar Allan Poe (una am postat-o deja), întrucât la engleză vă pricepeți foarte bine (mai bine decât mine) și vă puteți spune o părere și mai avizată.

mulțumesc, Dorin! voi încerca să duc pe culmi poezia română cu toată puterea și tot sufletul meu. așa să îmi ajute comentariul tău!

...dar ce importanță are un secret ca al meu pe lângă ochii superbi ai secretului tău?

O întrupare delicată a sentimentului unei frumoase zile de toamnă; remarc, din nou, stilul elegant, lipsit de stridențe al discursului poetic, specific scierilor tale și modul în care reușești să induci cititorului trăirile pe care le furi clipei, în instantanee finisate cu migala unui bijutier.
Pentru o zi minunat de frumoasă!
Îți doresc de asemnea cât mai multe succese și mulți ani fericiți!

Multumesc pentru sugestii! Am scos cuvantul "mecanic"; parca strica ceva din armonia textului, asa e. Acest poem e scris chiar in vama (deci exista!!), pe telefonul mobil, in timp ce asteptam "sa ne vina randul" :))

No!
(something a bout a mustang! :p)

o trecere fragila prin toamna in care "frunzele își caută copilăria în rădăcinile copacilor"... strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.

vezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)

Felicit şi eu pe Silvia. Este exact cum mi-o imaginam.

Îmi pare atât, atât de rău că Raluca (Şandor) Gorcea a plecat de pe Hermeneia, cu atât mai mult cu cât a făcut-o pentru motive care nu aveau legătură cu site-ul. Felicitări şi ei. (De notat că a câştigat cu proză, nu cu poezie; ceea ce e de admirat - e "ambidextră").

Raluca Blezniuc, mulţumesc nult!
(Nu am spus că am câştigat şi Trofeul festivalului pentru că nu am făcut-o - sunt două concursuri diferite: Tradem (unde am luat premiul I) şi Moştenirea Văcăreştilor (unde am câştigat locul I şi marele premiu).

cami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!

Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.